Bine ai venit! Aceasta este o "parcare pentru ganduri".
Nu se plateste taxa nici de stationare, nici de oprire.

joi, 15 decembrie 2011

Eliberare

S-a incheiat un nou capitol din viata mea..am crescut un copil..numit radio..acum a crescut si e momentul sa-l lase sa zboare...am crescut eu, am considerat de prea multe ori ca trebuie sa-i fiu aproape, cand de fapt eram atat de departe de el..eram deaparte de el de prea mult timp..de mult timp simteam ca nu mai este in sufletul meu...era pacat sa-l las sa fie atasat de mine, cand de fapt nu-l mai doream..devenise ceva prea comun pentru sufletul meu, devenise o rutina...vroiam sa-l imbrac, vroiam sa fie asa cum am visat...era pacat sa ma gandesc ca e ceea ce..de fapt nu mai era multa vreme..nu-l mai iubeam..devenise doar obisnuita..devenise ca si bautul apei dupa mancare..era copilul meu...iubeam imaginea, pe care tot eu i-am creat-o..iubeam ceva, ce fapt..nu mai exista..nu mai exista de multa vreme..era pacat sa ma amagesc ca mai exista iubire..cand de fapt..ea a murit de multa vreme...pentru prima, dupa multa vreme, ma simt linistita, impacata si stiu ca am facut totul pentru ca iubirea sa fie reciproca..am calcat inclusiv pe temerile mele, pe prioritatile mele, mi-am incalcat legamantul fata de mine..am facut si imposibilul sa reinviu acea iubire..care murise demult..am crezut ca intalnirea zilnica poate retrezi sentimente pe care nu le mai purtam in suflet..am crezut ca "rational"..iubirea se reaprinde...ce sa reaprinzi, cand de fapt focul..nu mai avea nici macar oxigen sa mentina "jarul"? Ma sufocam cu dorinta mea..rationala..pentru ca sufleteasca nu mai era demult..comparam ceva ce nu exista de prea multa vreme..incercam sa reaprind dorinta din doua lumanari fara fitil..totul era doar o umbra..o umbra a ceea ce a fost..purtam in sufletul meu..umbra unei amintire placute..amintire ce o reaprindem doar in capul meu..in sufletul era mereu bezna..

joi, 8 decembrie 2011

6 decembrie

Ziua de 6 decembrie vine mereu cu multe suprize pentru mine..si in plus incepe cu cateva zile inainte chiar..de ce? pentru ca pe 6 decembrie, acum 28 de ani, Mos Nicolae le-a daruit parintilor mei o fetitza..fetitza a crescut si a devenit femeei..in adancul sufletului ei, aceasta femeie, are suflet de copil..se bucura de orice bucurie..de orice gest, de orice cadou..recunosc ca si anul acesta am fost atat de suprinsa si de rasfatata incat ma intreb daca merit chiar asa de multe..am primit mesaje, multe telefoane, multe urari..e frumos sa vezi ca cineva, cu care poate nu ai vorbit de multa vreme, isi aduce aminte de ziua ta si te suna sa-ti ureze din suflet la multi ani..e frumos sa vezi ca cei din jur te apreciaza, ca vor sa te suprinda si ca-ti ofera atat de multe...e frumos sa fii inconjurata de oameni care te iubesc, te apreciaza si fac totul..sa te suprinda..chiar ma gandeam ca mi-as dori ca ziua de nastere sa fie in fiecare zi...adevarul e ca desi ziua mea a picat anul acesta marti ( chiar ziua din saptamana in care m-am nascut), inca de sambata am fost rasfatata si felicitata..si de sambata pana ieri am fost tot sunata si felicitata..poate ca de fapt sunt o persoana mai sufletista si iubita, mai mult decat m-am asteptat..niciodata nu astept mult si primesc..multe..poate ca merit si ca nu-mi dau seama nici acum care e de fapt valoarea mea ca om..asta conteaza valoarea ta ca om...ceea ce pastrezi in suflet, ceea ce oferi..ceea ce ti se ofera din suflet..restul..totul trece..