Astazi am avut parte de o experienta asa de placuta si comica in acelasi timp..am dat o fuga pana la mallul din Gheorgheni..si am intrat intr-unul din magazin, ca sa ma uit de un cadou pentru cineva drag. Ca de obicei, castile din urechi nu lipseau, dar cand am ajuns in zona pe care o cautam dintr-o data...un copilash, un baietel era langa mine..si a inceput sa-mi puna intrebari.."ce scrie pe usa aceea?", "dar de ce sunt camere?" "ce asculti in casti?"..fiind asa de simpatic, i-am raspuns la intrebari,in asa fel incat sa inteleaga..era un baietel mic, simpatic, care era foarte curios..ba chiar l-am intrebat cum il cheama si ce cauta el in magazin..era cu parintii...mi-am dat seama de acest lucru cand am iesit din magazinul cu pricina..parintii, preocupati de cumparaturile proprii..au inceput sa-l strige, sa-l caute..i-am indrumat spre locul unde l-am intalnit pe puiul de om..um baietel frumos imbracat, care sigur se plictisea, in magazinul in care parintii se simteau..liberi...ca sa nu fiu mai dura..asa experienta interesanta, tocmai pentru ca nu l-am vazut pe baietel din prima, doar m-am trezit cu el langa mine, adresandu-mi intrebari..curios, ca si orice copil, normal..lipsit de rabdare la cumparaturi..incercand sa-si gaseasca ceva activitate, pana parintii isi aleg produsele..a fost o fatza placuta vazuta azi..sigur cea mai placuta..era un baietel asa de frumos, inca nici nu stiu cum a ajuns langa mine..spre iesirea din magazin, parintii il strigau...oare unde o fi copilul? si-au adus aminte ca aveau "bagaj"dupa ei..normal ca i-am indrumat..cred ca puteam sa ies cu baietelul de mana din magazin..oare parintii din ziua de azi stiu ce inseamna sa fii responsabil? Cei mai multi..nu prea..
Bine ai venit! Aceasta este o "parcare pentru ganduri". Nu se plateste taxa nici de stationare, nici de oprire.
miercuri, 31 octombrie 2012
vineri, 26 octombrie 2012
Labirint
Oboseala psihica te epuizeaza, atat de mult incat uneori iti doresti sa nu mai lupti pentru telurile tale, uneori te opresti din fuga, din lupta..te simti prins intr-un labirint din care parca nu mai poti iesi. Simti ca alergi in cerc si ca usa spre o noua lume e ascunsa. Esti singur si simti ca te lupti cu morile de vant si atunci cazi in genunchi si incepi sa te intrebi cat trebuie sa mai alergi..cat si pana unde..te intrebi care e scopul..privesti in sus si vezi ca cerul incepe sa se acopere de nori negri, ce sunt gata sa lase ca ploaia sa te trezeasca...sa te acopere de raceala...si tocmai cand te simti invins, observi o raza de soare ce strapunge cerul negru..o raza care-ti arata de fapt calea spre portita de iesire..la lumina...alergi, iti aduni toata energia si iesi din cercul aparent inchis...descoperi o cu totul alta lume..una in care exista locuri sa te ascunzi, locuri unde poti sa te bucuri de tine, exact asa cum esti..fara sa te gandesti ce ar trebui sa cosmetizezi...alergi, ploaia se opreste brusc, soarele isi recupereaza teritoriul, cerul se lumineaza, iar norii dispar, de parca cineva i-a suflat departe sau i-a sters cu radiera..e cerul vietii tale..de multe ori intunecat, atat de intunecat incat nici daca ai avea la tine o lanterna nu ai putea sa vezi cararea pe care ai putea sa mergi..alteori nici nu trebuie sa vezi, trebuie doar sa te lasi ghidat de simturi..e suficient...se zice ca fiecare isi defineste singur destinul...uneori insa ai nevoie si de noroc...sa ai norocul de a te simti liber, linistit, de a fi inconjurat de oameni care te iubesc si te apreciaza pentru ceea ce esti tu, chiar si atunci cand esti vesel sau trist. Pentru aceste lucruri trebuie sa fii recunoscator. Ai spune ca sunt moduri prea simple..lucrurile simple te fac fericit si-ti ofera fericirea adevarata..cea care nu dispare niciodata. E ca in povestea de viata, postata pe acest blog. Poti sa ai totul material, dar nu e suficient. Daca te multumesti cu ce ai, nu inseamna ca te multumesti cu putin...iubirea nu o poti cumpara...iubirea sincera nu dispare niciodata si e singura care te ajuta sa-ti desfaci aripile, chiar si atunci cand iti sunt frante si sa zbori spre locuri necunoscute, fara sa-ti fie teama.
miercuri, 24 octombrie 2012
Viata si visele ei...
vineri, 5 octombrie 2012
Yupppii!
Incredibil e postarea cu nr 90 pe blog si incredibil e din nou vineri. Vineri e ziua cu vesti bune. Stii cum se zice? Pentru lucrurile bune trebuie sa ai rabdare. Cu rabdare totul merge ok. E greu, fiindca de multe ori, rabdarea este limitata si se masoara in ore, minute, zile..Apropo de weekend..maine e ziua fetelor. Nu am cum sa nu profit de ziua de sambata alaturi de mama..mai ales ca e acasa. O sa profit de orice moment cu ea. Weekend-ul are intotdeauna momentele sale placute, relaxante si pline de ..amuzament. Saptamana trecuta, sambata am facut o iesire la..pescuit. Am prins un biet pestisor, cu siguranta, dornic de orice proaspat..si atat a fost. A fost oricum o zi a familiei, cu povestiri, cu relaxare. Cand iti petreci ziua alaturi de cei dragi, nici nu mai conteaza, daca cineva atenteaza la momeala ta, sau nu conteaza cat e de mica prada. In plus a fost asa de cald, incat puteai sa-ti mai accentuezi bronzul. Nu am fost pregatita pentru o asemenea vremea.Cu un nou weekend..vine pentru tine si o noua piesa..numai buna pentru ascultat tot..pe ...repeat :) Weekend frumos si cat mai relaxant!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)