Bine ai venit! Aceasta este o "parcare pentru ganduri".
Nu se plateste taxa nici de stationare, nici de oprire.

miercuri, 24 aprilie 2013

Frumos inceput de sezon!

Sezonul de pescuit din acest an a inceput cum nu se putea mai bine. Dovada stau capturile suprinse in poze, ce sunt deja pe facebook si o parte din ele vor fi vedeta aici pe blog. :) Saptamana precedenta, chiar in mijlocul ei, impreuna cu sotul meu, ghidati de soare si vremea frumoasa ne-am urcat in masina si am plecat spre coltul nostru de liniste si relaxare, adica lacul de pescuit. Locatia? Ciurila. S-au schimbat multe si in acea zona, fata de anul precedenta, dar tot au mai ramas doua lacuri, unde sa-ti incerci norocul si unde sa-ti arunci gandurile. Asa ca am ales lacul, unde mai erau locuri. Asta pentru ca era extrem de multa lume. Suprinzator de multa, mai ales pentru mijlocul saptamanii. Asa ca am parcat masina, am luat scaunele pliabile, betele de pescuit si toata hrana ademenitoare pentru capturi. Ne-am asezat noi, mi-am scos eu undita mea, mi-a incarcat sotul meu niste vietati in carlig ( pentru ca mie nu-mi place sa pun mana pe ele) si am aruncat frumos, asa cam la 1 metru de mal. Un pestisor pofticios si probabil ca infometat s-a incumetat sa guste din preparatul bio, cu care l-am imbiat. Nu a fost o captura notabila, ca si cantitate, insa a fost un semn ca balta are peste si ca peste mananca. Sotul meu si-a pregatit mega sculele lui de pescuit, pentru a cauta pestii la adancime si la distante mari. Intre timp, vecinii nostri pescari prindeau pesti notabili. Frumoase capturi, ce nu puteau fi scoase decat cu mincioc. Ah bun. La un moment dat, a aparut o rata, care a stricat distractia vecinilor din dreapta, pentru ca rata a alungat pestii si asa ca era timpul pentru o pauza. Nu si pentru mine. Pentru mine abia atunci a inceput distractia. Am luat batul de pluta al sotului meu, l-am incarcat iar cu vietati si cu niste porumb. Ce sa mai, un festin bio pentru pesti. Restul pescarilor pescuicau la tot felul de momeli imbietoare, frumos mirositoare. Ce mai, o adevarata nebunie pentru buzunar. Pentru ca sunt scumpe, nu gluma. Si asa ca la 1metru jumate, eram eu. Cu siguranta ca vecinii mei s-au gandit ca gravidutza aceasta nu are ea habar de pescuit. Eh uite ca nu a fost asa. Prima captura notabila, s-a agatat in carligul meu. Sotul meu, a vazut si el ca se indoia puternic varful batului meu, dar s-a gandit ca e un amarat de caras energic. Cand ce sa vezi, s-a intors de doua ori, la suprafata un mega crap asa de vreo 2-3 kg. Atunci si-a dat seama ca treaba e "grea "si ca e necesar minciocul si ajutorul lui. Ei, prea mare surpriza pentru mine, la propriu si l-am scapat pe primul "flamanzila". Macar i-am vazut spatele sau cum mai glumim noi"ceafa". Ei bine, al 2-lea nu a scapat, nici al 3-lea. Si tot asa pana am ajuns cu numaratoarea la 8-9. Ultimul peste a fost de pomina. Era deja ora 18 si ne pregateam asa de plecare, sotul meu mi-a alimentat carligul cu ultimul buchet de momeala, apoi a aruncat-o in lac. Inainte sa plece el spre masina, sa duca o mare parte din lucruri, eu aveam deja carligul pe jumatate gol. asa ca cele 2 boabe de porumb ce stateau pe drumul din spatele nostru mi-au facut cu ochiul. Am luat una si am pus-o in carlig. Sotul meu s-a dus la masina, iar eu ziceam ca-mi incerc norocul pentru ultima data. Supriza! Pestele a muscat si a facut-o rau de tot. Varful batului meu, era indoit bine de tot. Eram singurica cu pestele. D-l de langa mine, din stanga mea a vazut batul si faptul ca ma luptam cu un monstru marin, asa ca a fugit spre mine, a luat minciocul si m-a ajutat sa scot, cea mai mare captura pentru ziua respectiva! O frumusete de crap! Si iata cum boaba de porumb de pe drum, mi-a adus cea mai mare captura! A fost o zi remarcabila. Linistita, frumoasa, calduroasa si in plus si plina de aventuri pescaresti!


joi, 11 aprilie 2013

Ore de balet sau inot

Micutza mea se misca, are orele ei de sport. Sigur vrea sa fie in forma :) Oricum e cumintica. Intr-o zi sotul meu a pus mana pe burtica, piticutza noastra era la cursuri de balet sau poate inot, mai ales ca urmarea mana taticului ei :) Vorbim cu ea, ne aude vocea si chiar rugam sa fie la fel de cumintica si cand vine pe lume :) Bunicii ei sunt extrem de fericiti. Stii, la inceput nu-ti vine sa crezi ca vei avea un copil sau ca parintii tai vor avea un nepotel sau o nepotica. De altfel nici parintii nostri nu au realizat chiar de la inceput. E ceva nou, in timp s-au familiarizat. Piticutza noastra a facut deja 22 saptamani, marti facem 23, asta inseamna ca intra in a 6-a luna. Cum de? Pai transformarile din saptamani in luni e diferita, cand vorbim de graviditate. In mod normal o sarcina dureaza 40 de saptamani, daca impartim 40 la 4, inseamna 10 luni, ceea ce nu e ok :) O sarcina dureaza 9 luni :) Cam asta e treaba cu transformarile. Ne si gandeam deja cu sotul meu la ce urmeaza, la cum va gati cu noi, va pescui, va face sport si cu siguranta ca va face nazbatii ca orice copil. Chiar acum micutza mea mi-a dat asa un semn, probabil ca stie ca scriu ea ;)) Sentimentul ca voi fi mama, ca voi fi parinte, e un sentiment pe care nu l-am regasit pana acum, nicaieri in trairile mele. Cei care urmeaza sa fie parinti sau sunt deja, stiu ce spun, ceilalti vor considera ca spun lucruri "mari". Si subliniez inca o data, un copil este o minune. Este o minune sa-l poti avea, este o minune ca se dezvolta sanatos si bine, este o minune ca face parte din viata mea. Am intalnit suficient de multe persoane, care au dus o batalia crunta ca sa poata avea un copil. Multi o mai duc si acum si poate chiar se intreaba ei de ce nu sunt asa de norocosi. Cu siguranta ca, Cel de Sus are si el o mare contributie. Sa ai un copil, e o binecuvantare. Sa ai un copil sanatos e o minune de la Dumnezeu! Sa fii parinte e o mare implinire, simti ca lumea ta este intreaga.

joi, 4 aprilie 2013

E fetitza si o va chema Nicoleta :)

Am asteptat pentru aceasta postare! :) Am asteptat momentul in care vom afla, cum o sa ne strigam primul copilash :) Momentul a venit ieri dupa-masa, cand ne-a spus d-l doctor: "e printesa lui tata". Foarte cuminte printesa lui tata. De obicei, doar baietii sunt asa de smecherasi si asa de cumintei :) De data aceasta, fetita noastra a stat cu fatza la noi. I-am vazut manutzele, degetelele, inima, ochisorii, piciorusele. Avem o fetita santatoasa de 364 de grame si care are 21 de saptamani si 2 zile :) Nu a fost deloc greu sa alegem un nume, stiam de multa vreme, care vroiam sa fie: Nicoleta. Asa ca eu si fetitza mea vom sarbatori pe 6 decembrie: eu ziua mea de nastere, iar ea ziua onomastica. Si acum, apropo de fetitze, sa-ti povestesc ceva comic. Cand m-am nascut eu, nu erau ecografe, asa ca la nasterea parintii aflau ce sex are copilul. In familia mea, eu am fost primul copil nascut, deci bunicii mei isi doreau sa fiu baiat. Surpriza: am fost fetitza, iar una dintre bunicile mele i-a spus cam asa lui tata, cand acesta i-a dat vestea:"E buna si asta! ":))) Sotul meu chiar isi dorea fetitza, si acest lucru chiar dinainte de a afla noi ca vom fi parinti. Acum stim cum sa vorbim cu minunea noastra. De ce e o minune? Pentru ca este o traire unica si pentru ca de multe ori e nevoie de o minune sa o ai. :) In luna mai, de 2 ani de casnicie, vom primi un cadou frumos: o ecografie 4d! Vom putea auzi inima fetitzei noastre si o vom putea vedea in imagini spectaculoase. Prietena mea cea mai buna, are un baietel, de 5 luni, extrem de frumos: blond cu ochii albastri. Asa ca Nicoleta va avea deja un pretendent: pe David :) E minunat cum ti se schimba viata, cum la un moment dat, vorbesti cu cei din jur, despre copii, pentru ca deja cei mai multi din jur sunt parinti sau urmeaza sa devina, si e normal sa fie asa. La varsta mea, mama si tata aveau deja o fetitza de 5 anisori, adica pe mine. E ceva unic si frumos si de foarte multe ori tot astepti momentul potrivit pentru a avea o minune in viata, insa timpul biologic nu e iertator. 30 de ani e o varsta foarte buna pentru a avea un copil :) Speram ca Nicoleta sa fie la fel de cuminte si cand vine pe lume :) si sunt convinsa ca asa va fi :)