Bine ai venit! Aceasta este o "parcare pentru ganduri"
Nu se plateste taxa, nici de stationare, nici de oprire.

joi, 5 iunie 2014

Mi-e dor....

Zilele acestea m-am bucurat de prezenta parintilor mei. A fost atat de bine! Sper sa mai stea si zilele viitoare prin Cluj ca sa ne putem bucura impreuna de fiecare clipa. Si totusi acum cand au plecat aveam senzatia aceea de dor nebun de ei. Am simtit asa un gol imens si pur si simplu as fi vrut sa-i strang inca o data in brate si sa le spun cat de mult ii iubesc. M-am uitat pe geam dupa ei si fara sa-mi dau seama ochii mei s-au inundat de lacrimi si au inceput sa fuga pe obraz, parca erau la concurs.
Mi-e ciuda pe mine ca uneori nu ma comport asa cum mi-as dori cu ai mei. Cateodata parca fiecare gest al lor ma deranjeaza. Si atunci imi dau seama ca ma deranjeaza ca timpul a trecut si peste ei asa cum a trecut si peste mine. Mi-e dor de clipele in care mama fugea in bucatarie si pregatea ceva dulce. Era extrem de energica. Acum nu mai e la fel. Nu mai are chef sa se arunce in universul bucatariei, al prajiturilor. Mi-e dor sa o vad cum incerca tot felul de retete, cum pregatea o multitudine de bunatati culinare. Mi-e dor de mama mea, de ea cea de acum cativa ani! :(
Mi-e greu sa exprim in cuvinte ce gol imens am in suflet si cat de rau imi pare ca uneori nu le arat cat de mult ii apreciez. Sunt prea severa, prea rea. Pur si simplu, rea. Nu-mi dau seama de ce o fac, insa de fiecare data imi pare rau. Cateodata nu mai am rabdare sa tot spun aceleasi lucruri de zeci de ora. Parca am obosit si eu. Si atunci pur si simplu, ma supar. Oare asa voi fi si eu? Nu voi mai avea nici eu acea energie debordanta, nu voi mai avea chef sa fiu vesela, sa fiu mereu pus pe "incercat" lucruri noi prin bucatarie? 
Stii, la fel a zis si mama cand avea varsta ea. Ca atunci cand timpul va trece ea va ramane mereu aceeasi persoana energica, iubitoare de viata, de tot ce ii face placere. Si uite ca nu e asa. Nu stiu cum as putea sa o readuc alaturi de mine pe acea persoana care era mama mea. Tot incerc sa-i arunc provocari, insa din pacate nu primesc decat raspunsuri de genul :" pai poate tura viitoare; nu pare asa de interesanta; parca nu prea am chef". Vreau ca Nicoleta sa aiba o bunica care sa se intreaca in ale bucatariei, vesela, pregatita sa faca fata energiei micutei mele.
As vrea sa intorc timpul inapoi uneori si sa fiu din nou cu mama acasa, sa fiu cu ea la cumparaturi, sa ne prostim, asa cum faceam odata, sa fugim in lumea noastra si sa radem asa cum faceam candva. 
Oare cum as putea sa o readuc pe mama inapoi?


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu