Ieri am facut o scurta vizita la posta. Trebuia sa ridic un colet. Entuziasmata ca a venit ce am comandat pentru pitica mea, am luat avizul in mana si am plecat spre oficiul postal de la mine din cartier. Cand am ajuns la ghiseu nu era decat un domn, care isi ridica cardul de sanatate. Trebuie clar sa mentionez ca la posta este un ghiseu special pentru asa ceva. Dupa ghiseu, erau 5 d-ne. Si tot apareau dintr-o incapere din spate. Eu imi asteptam randul, crezi ca cineva m-a bagat in seama. In cateva minute dupa mine s-a facut coada. Angajatele postei romane nu au facut altceva decat sa se intrebe una pe alta ce comenzi au avut in ziua respectiva, povesti personale. Ah da, si s-au minunat de imprimanta cat de aiurea scoate, nu ca sunt ele proaste si habar n-au sa aranjeze foile in ea. Evident ca nu. Toata lumea care astepta era intrigata si nervoasa de faptul ca d-nele care erau platite sa ne ajute nu faceau decat sa-si continue linistite povestile, de parca erau intr-o cafenea. Dupa ce am stat o jumatate de ora la coada mi-a venit randul. Mi-ar dat hartia sa completez, fara ca macar sa imi spuna care randuri trebuie scrise. Nu de alta, dar una scrie in fata spatiilor punctate si alta trebuie sa completezi.
Nu e prima data cand am ramas cu un gust extrem de amar de serviciile Postei Romane. Si sa-mi para rau ca isi vor pierde locul de munca, d-nele de la Posta Romana? Pai de ce mi-ar parea? Pentru ce? Ca nu vor reusi sa se intalneasca si sa-si impartaseasca povestiile personale? Sincer, asemenea persoane nu merita un loc de munca, pentru ca nu stiu sa-l aprecieze.
Mi-am propus ca tura viitoare cand merg la posta sa ridic vreun colet sa caut o metoda de a enerva, poat un pic de muzica le-ar scoate din amorteala de care dau dovada oricand.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu