Bine ai venit! Aceasta este o "parcare pentru ganduri"
Nu se plateste taxa, nici de stationare, nici de oprire.

marți, 17 martie 2015

Ce oameni!

Am ramas uluita cand, cu pitica in brate sa trec trecerea de pietoni: o multime de soferi pur si simplu ma ignorau, desi deja eram angajata pe zebra. Imi venea sa le arat scene obscene, sa strig la ei. Nu aveam cum : eram cu pitica in brate, plus ca nu as vrea sa ma auda cum strig. Nu e invatata cu strigate, cand aude strigate de la vecini se sperie si protesteaza, certand galagie.
Apropo de copii, eu nu-i inteleg pe vecinii mei de deasupra. Am mai povestit despre ei pe blog. Cand sunt acasa stiu: mereu cea mica plange, tatal zbiara si injura, iar mama e pe silent. Si ieri a a fost la fel. Cum sa-ti injuri copilul? Cum sa strigi incontinuu la el? Acum serios! Esti parinte, trebuia sa te gandesti inainte sa te joci cu mama copilului tau ca un copil inseamna multe: multa energie, dragoste neconditionata, rabdare. Si pe mine ma sperie strigatele tatalui se sus. Pur si simplu tresar si ma opresc din orice fac. Cred ca nu mai am mult pana cand se trezeste cu mine la usa strigand la el. E genul de om pe care l-as lega si as urla la el toata ziua. Cum sa te comporti asa cu copilul tau? Si mie mi se intampla, rar, sa ridic vocea la cea mica. Atunci imi dau seama ca decibelii sunt prea sus si ii reduc. 
Lasand la o parte aceste evenimente, am avut o dupa-amiaza cu cea mica. Am fost in plimbare pana in Iulius Parc, am hranit ratele, am pus pietrele la loc,cele pe care alti copii le-au luat din spatiul amenajat. Chiar m-a frapat acest gest: pitica mea s-a aplecat dupa pietre, le lua frumos si le punea la loc, in spatiul amenajat. Repet, le punea, nu le arunca. M-a "ucis" cu gestul ei! 
De 3 zile doarme si toate noaptea! Adica dorm toata noaptea :)) Pfuai ca nu-mi vine sa cred.Pitica mea a crescut si cu siguranta ca si plimbarea lunga a obosit-o. Si azi mergem in Iulius Parc, sa hranim si azi ratele si sa aranjam restul de pietre. :)



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu