In weekend am primit o veste care mi-a bulversat tot universul. Fiica de 2 ani si 6 luni a unor prieteni a murit. Am simtit cum ma prabusesc, cum ma sufoc, cum pur si simplu nu mai am aer sa vorbesc. Am fugit spre fiica mea, am luat-o in brate si m-am decis sa nu-i mai refuz nimic. M-am intrebat atunci cand am aflat cum e corecta Divinitatea? De ce se intampla astfel de lucruri incredibil de triste? Chiar am inceput sa pun la indoiala existenta Celui de Sus. Nu vreau sa intru in amanunte legate de cauza mortii fetitei si alte detalii.
M-a intristat atat de mult veste si acum am un nod in gat. Nu exista durere mai mare pentru un parinte decat sa nu-si mai poata tina copilul in brate. E criminal! E ca si cum cineva ar incerca sa te sufoce, sa te omoare lent. E cea mai mare povara si pedeapsa pe care o poate primi un parinte.Nu exista ceva mai dureros de atat.
E atat de trist si pentru mine, incat orice mesaj adresat parintilor nu e potrivit. Cand ma gandesc mi se strange stomacul si lacrimile imi aluneca pe obraz. Nimic nu e potrivit, nici un cuvant. Tacerea e cea mai buna.
Stii, daca cineva imi dadea aceasta veste acum cativa ani nu simteam ce simt acum. De ce? Pentru ca atunci cand esti parinte intelegi perfect ce simte alt parinte pentru copilul sau. E aproape imposibil sa poti sa mai traiesti. Lumea ta se destrama, iar ziua de maine pare fara sens.
Imi va fi extrem de greu azi sa asist la inmormantarea unui inger. Sunt devastata si mi-am promis ca nu-i voi mai refuza nimic copilului meu. Absolut nimic!
Fiecare clipa e pretioasa si fiecare moment alaturi de copilul tau e magica! Profita de ea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu