Bine ai venit! Aceasta este o "parcare pentru ganduri"
Nu se plateste taxa, nici de stationare, nici de oprire.

luni, 14 septembrie 2015

Prima aventura in 3 cu avionul in Turcia :)

Si s-a terminat concediul...a fost unul magic, in 3, unul in care am traversat tari ca sa ajungem in tara pe o ador cand vine vorba de relaxare: Turcia. Cu emotii mari am plecat spre aeroport acum fix o saptamana. Emotii pentru ca era prima noastra categorie in 3 cu avionul. 2 ore nu e putin pentru un copil energic, nu e usor sa tii in frau energia si sa incerci sa faci ca activitatile sa fie interesante. Asa ca am luat cu noi in avion cam tot ce am considerat ca ne-ar tine ocupata minunea: de la tabla de scris, la ipad, carti. Cam de toate! Concertul lui Michael Buble a fost cel care a ajutat-o pe printesa mea sa doarma jumatate din drumul nostru catre Antalya. La mine in brate s-a gandit sa-si conserve energia pentru ceea ce avea sa fie prima ei vacanta cu pasaportul in buzunarele noastre. Am rasuflat usurata ca nu m-am confruntat cu plictiseala celei mici. Urma apoi un drum de 2 ore cu autobuzul. Acolo avea sa fie emotiile mai mari, mai ales ca pitica mea a dat pampersul pe olita acum 4 luni. A facut cunostiinta cu olita cand abia ca statea in fundic. :) Iata ca munca mea nu a fost in zadar. Sunt mandra ca am o fetita care se comporta ca un un adult cand vine vorba de nevoile fiziologice si nu numai. 
Cum a fost totusi zborul cu avionul? Pentru mine o mare bucurie. Cand am inceput sa urcam, sa prindem altitudine pitica mea s-a speriat. Nu e usor sa dai de presiune si sa nu stii ce sa faci. MI-am adus aminte atunci imediat ca atunci cand a cascat prima data in viata ei a plans. :)  Sperietura piticei mele in avion am combatut-o cu strangere in brate. Revenind la drumul catre hotel, drumul de la aeroport cu autocarul, am combatut nerabadarea cu o joaca cu un baietel mai mic, apoi cu inca un somn. La un moment dat, cam pe la jumatatea drumului pitica mea insista ca vrea la baie. Am reusit sa obtinem o oprire si asa am rezolvat problema. Nu e usor sa dai peste astfel de situatii, dar e minunat sa stii ca ai un copil care nu poarta in scutec ceva ce i-ar crea disconfort fizic. Si sincera sa fiu, mi se pare de-a dreptul lipsit de orice educatie sa-ti porti copilul in scutec la 2,3 chiar 4 ani. E chiar rusinos. Parintii oare nu se gandesc decat la confortul lor? Pana la urma cat poate fi de placut sa porti cu tine ceva ud si mirositor, in contextul in care deja copilul tau se hraneste ca un adult, ma refer la aliment, nu la calitate. Evident ca ma refer la o alimentatie sanatoasa. :)
Nah bun, revenind la excursia noastra. Am trecut peste nevoia fiziologica si intr-un final am ajuns la hotel. De abia astept sa las bagajele in camera, sa plec spre plaja, sa manancam ceva. Pitica mea a fost cam speriata de nou. Vroia doar la mine in brate si vroia cu masina, acasa. Greu sa-i explici unui copil de 2 ani ca de fapt il duci acasa abia peste o saptamana si ca nu putem merge acum cu masina spre casa. Pana la urma am reusit sa calmam dorul ei. :) 
Au urmat zile frumoase  cu relaxare, cu distractie, somn, mancare buna, joaca. Cam de toate. Si totusi dorul de casa nu i l-am stapanit de tot. A fost megabucuroasa cand a vazut ca am facut bagajele sa plecam inapoi spre casa. :)
Am ramas cu amintirile minunate ale unui concediu frumos in 3. Ma uit la poze si retraiesc fiecare momenten. Ma gandesc la ziua de maine si la faptul ca imi va fi extrem de dor de minunea mea si de sotul meu. Asa mi se intampla de fiecare data prima zi dupa concediu... :(

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu