Bine ai venit! Aceasta este o "parcare pentru ganduri"
Nu se plateste taxa, nici de stationare, nici de oprire.

marți, 12 ianuarie 2016

29 de luni si off-urile mele...

Ieri am fost o zi atat de lungaaa! Aveam impresia ca ziua are mai mult de 24 de ore.Ieri aveam impresia ca traiesc viata altcuiva si ca daca inchid ochii si stau asa cateva minute ma trezesc si-mi reaiau viata din momentul in care m-am simtit cu adevarat relaxata! 
Fiica mea e la varsta la care nu accepta prea multe compromisiuri, cand face prostioare, e drept ca nu foarte mari, insa care pe mine ma cam supara. Ieri nu a vrut nici sa doarma de amiaza. Pur si simplu ieri am fost atat de obosita incercand sa o conving sa doarma, incat parca am alergat intr-o zi torida 20 km. Imi venea sa urlu, sa plang, sa fug. Imi venea sa urlu: "imi vreau viata inapoi!"
Am multe momente de genul acesta in ultima perioada. Uneori simt ca vreau sa fug departe doar eu. Poate ca oboseala acumulata, poate faptul ca cele mai multe lucruri vrea sa le faca doar cu mine, atunci cand nu suntem doar noi doua, m-au facut sa fiu extrem de irascibila, sa fiu extrem de stresata. Imi vine sa plang de nervi, sa urlu, sa fug. Am ajuns la momentul in care ma simt epuizata cu totul.
Cand i-am spus si mamei despre aceste lucruri, tot ce a putut sa-mi spuna e :" si ea a avut copii". Da, sigur ca altfel Nicoleta nu ar fi daca eu nu as fi. Asta nu ma consoleaza. Tot eu trebuie sa gasesc de una singura o solutie, sa ma calmez, sa incerc sa ignor, sa incerc sa fac fata la tot, tot singura. Asa a fost intotdeauna. Asa va fi intotdeauna. Nu e nimic iesit din comun. E o obisnuita, dar uneori as vrea sa aud mai mult decat vorbe, as vrea sa fac fapte, cele care sa ma ajute, nu ma sa ma determine sa spun: " nu mai bine imi vedeam eu de treaba?"
Nah ce sa zic? M-am decis sa caut moduri sa ma relaxez. Si ca de obicei, eu o sa gasesc cele mai bune solutii.
Intre timp, sa nu uit azi, fiica mea implineste 29 de luni! <3 p="">
La multi ani, minunea mea!

2 comentarii: