Bine ai venit! Aceasta este o "parcare pentru ganduri"
Nu se plateste taxa, nici de stationare, nici de oprire.

duminică, 4 decembrie 2016

Aventurile continua! :)

E o adevarata placere sa ai copii! Si cine nu are, sa-si faca, dar la propriu! Uneori cred ca ar fi trebuit sa o am pe Nico mai devreme, ca sa am mai mult energie pentru ea. Nu inteleg de ce ma tot intreaba lumea pe cand al doilea, mai ales cei care inca nici nu au facut un copil. Le tot spun ca eu mi-am indeplinit misiunea stabilita, ii las pe altii sa se aventureze. Evident ca cei care o zic, de multe ori o zic asa din invidie. Cum sa zic, e greu sa lasi distractia deoparte si sa te gandesti ca nu mai esti tu si nevoile tale in centrul universului. Nu mai poti sa iesi cand vrei tu. Nu ca nu ai putea, ca o bona sau o bunica gasesti, problema e ca nu o sa mai vrei, eu asa am fost cel putin. Tot uit ca eu sunt ceva specie pe cale de disparitie. Pentru ca intotdeauna am pus confortul fetitei mele, inaintea iesirile si a relaxarii mele. Pana la urma cam asta inseamna sa fii parinte cu adevarat! Nu fac eu pe super eroul, nici nu ma cred cea mai buna, doar fac ce inseamna cu adevarat "mama". Ma rog, trecand peste acest subiect, hai sa-ti spun cateva chestii amuzante legate de Nico, minunea din viata mea.
Statea noi in pat, noi 3, si ne pregateam sa dormim pe amiaza, noi adultii am fi adormit imediat ce inchideam ochii, nu si cei mici, care atunci au mereu multe de povestit, care atunci isi aduc aminte cate mai au de spus, cate mai au de cantat. Asa se face ca Nico s-a obisnuit sa doarma cu usa de la camera inchisa, asta dupa cateva luni de galagie de la vecinii care si-au modernizat apartamentul. Ei bine, de data aceasta usa de la camera era deschisa. La care Nico il roaga pe Adi sa inchida usa. Adi ii spune la Nico ca si ea poate sa inchida usa. Aici incepe actoria de 3 ani si 3 luni.
( Nico) - Tati, eu nu pot sa inchid ca ma doare genunchiul si nu pot sa ma duc.
( Adi) - Bine, lasa ca o inchid eu, tu pune capul jos pe perna si culca-te.
(Nico care era in genunchi in pat, se prinde cu ambele manunte de cap si spune genial) - Tati, nu pot ca ioi, ioi...asa de tare ma doare capul.
Am ras vreo 30 de minute, apoi cumva ne-am si culcat. 
Hai sa-ti spun o alta poveste. Am venit eu de la job, am luat-o pe Nico de la gradi, am ajuns acasa si aveam chef de un pahar de vin. Stateam eu asa in bucatarie cu un pahar rece de vin langa mine. In bucatarie era si Nico si mama mea, care venise sa stea cu Nico in ziua aceeea, pt ca cea mica a fost in vacanta. La care Nico: 
- Mami, vreau si eu un pic de vin.  ( Evident cat sa-i ajunga pe limba, ca doar daca mama servete, ea de ce nu?!)
( Eu ) -- Nico nu se poate pentru ca esti bolnava.
( Nico cu un raspuns genial, si de data aceasta) - Poate tu esti bolnava. :)))
Amandoua suntem racite. Eu nu mai scap de raceala de vreo 2 luni. Pe cand nu mai imi curge nasul, ma doare gatul, apoi tusesc, apoi iar imi curge nasul si tot asa. Imediat sarbatoresc doua luni de cand sunt tot cu nasul in batiste, tot cu pumnul de medicamente. Am inceput sa cred ca raceala/gripa e parte din viata mea. Parca e ceva cu care am inceput sa ma obisnuiesc sa traiesc. Evident ca nu e deloc placut, pentru ca nu ma pot odihni si mai mereu ma simt lesinata, dar nu ma las. :)
Si da, apropo de Nico, expresia "ma bulesc" e in top. :)) 
" Vica hai ca te las, ma duc sa ma bulesc la brad!" :)) cea mai noua replica.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu