Mami, vine Armin si Martin la noi!

Inca nu am recuperat nesomnul, mai ales ca de aproape un an ma trezesc tot la ore mici. :) Deja e aproape finele lui ianuarie si Nico a mea are atatea bucurii pentru mine. Ieri ii spuneam ca vine Armin si Marti  Garrix la Cluj. Sunt cei mai indragiti artisti muzicali ai mei. Dupa ce i-am dat vestea, mi-a luat telefonul si a inceput sa-i sune pe cei din lista mea de favorite sa le spuna ca vine Armin si Martin la ea. Era cel mai fericit om de pe planeta! Asa ca mine cand am aflat ca anul acesta voi canta si urla alaturi de Armin si Martin. Anul acesta o iau pe Nico daca trebuie, dar nu ratez Untoldul! Am deja biletele in buzunar, de anul trecut le-am cumparat. La prima strigare am fost acolo! Sigur as face un copil extrem de fericit sa se vada in aceeasi locatie cu Armin si Martin. Ii iubeste la propriu <3 p="">

Pe principiul: asa mama, asa fiica. Ca nu se putea altfel. :) 

"Puisorul mea", asa ma alinta pitica mea. "Esti iubirea mea", "mi-a fost mi-e dor de tine" asa ma trezeste chiar si noaptea cand are febra. E fara indoiala cel mai minunat copil! Si pentru ca am facut ce am simtit cu ea, am facut asa cum mi-am dorit totul: de la nastere pana acum, nu am de ce sa-mi doresc sa mai extrag inca un bilet castigator! Nu e necesar! Ea e exact cum mi-am dorit si ce mi-am dorit. Acest subiect nu-l mai dezbat, e subiect inchis. Cine vrea sa se apuce de treaba, sa o faca. Noi, adica eu cu Nico avem noi activitati, adoram sa ne uitam la multe filme de animatie, pictam, dansam, ne distram si evident ca-i asteptam pe Armin si pe Martin la Cluj! Intre timp ne bucuram de acest single nou! E pe repeat de la primele ore de lansare <3 p="">

Si cum e mai bine?

Sunt mama, asa ca imi doresc mai multa rabdare in relatia cu pitica mea, imi doresc sa am energie cel putin pe jumatate cat are ea, imi doresc sa incerc sa-i satisfac dorintele macar la jumatate din capacitatea ei. Uneori se intampla sa pun capul pe perna, sa ma uit la ea cum doarme si sa plang. Sa plang ca un copil. Sa oo admir, sa-mi reprosez ca i-am gresit poate azi, sa-mi reprosez ca poate rabdarea mea nu a fost la cote maxime.

Recunosc, imi doresc zile in care sa stau in pat, doar sa stau, fara sa fiu bolnava. Sa butonez televizorul/telefonul si sa uit ca am altceva de facut. Mi-e dor de momentele cand faceam ce vroiam, pur si simplu fara alte explicatii, cand leneveam in pat cat vroiam, sau pana imi era sete. Iubesc in acelasi timp momentele cu cea mica. Le iubesc in aceeasi masura in care simt oboseala acumulata. Simt ca uneori as vrea sa fug de tot. Sa fiu doar ea. Sa ma bucur de nimic si de totul. 

Daca esti mama sigur ma intelegi. Mama, zic. Nu mama de ocazie. Mama, zi de zi, oricand, indiferent cate ore ai dormit, ca esti bolnava, ca nu ai chef de nimic.Ca trebuie sa faci puzzle, ca asa trebuie , ca trebuie sa inventezi personaje, ca trebuie sa dansezi, ca trebuie sa pictezi, ca trebuie si ca iar trebuie...stii ce zic? Oboseala intervina. In acelasi timp vrei sa doarma si sa te bucuri de o baie fierbinte, de un film si totusi zici ca ai dormi si tu, zici ca a dormit prea putin, ca noah, un film tine mai mult de o ora. Te bucuri de orice serial de nimic, de oricare 5 minute singura sau ti le doresti. Si cate si mai cate.

Si pe cand te gandesti la aceste lucruri, te trezesti ca le ai si ti-e dor de alaptat, de trezit noaptea, de momentele cand nici nu puteai respira. Si cum e mai bine?