Bine ai venit! Aceasta este o "parcare pentru ganduri".
Nu se plateste taxa nici de stationare, nici de oprire.

luni, 31 decembrie 2018

2019 e chiar aici!

Iata ca anul 2019 e deja la cateva ore distanta. Dar am avut un an 2018 frumos de tot! Si daca suntem sanatosi, totul e perfect! Pana nu ai copii, zici ca nu apreciezi sanatatea, asa cum ar trebui.
Am terminat pregatirile pentru intrarea in anul 2019. A fost primul an cand am gatit un curcan intreg acasa, aici. Anul viiitor il vom gati la casa noua. :)
Ce-mi doresc pentru 2019? Sanatate, liniste, somn odihnitor si zambete sincere. :)
Cam atat si e destul pentru mine. Ah da, sa-i am pe toti langa mine ca in fiecare an si sa aprecieze lucrurile simple, asa cum le apreciez eu.
Am atatea noutati legate de Nico. Zilele trecute a fost mama la noi si Nico adora sa manance ou dimineata. Ia oul din frigider, il tine in mana si ii spune la mama:
" Hai Vica, ca daca mai tin oul in mana eclozeaza!"
Mama a ramas muta de uimire! Nu i-a venit sa creada ce aude.
Nico catre mine: "Mami, ti-ai gasit un prieten iubaret!" Ii povesteam lui Adi, sotul meu, ca m-am intalnit cu tata si ca m-a strans in brate si m-a iubit tare!
Am zis ca o sa mi le notez si uite ca acum am atatea in minte si parca sunt prea multe ca sa mi le amintesc.
E o adevarata iubareata minune pitica mea! Imi doresc sa fie asa o viata intreaga! <3 p="">




miercuri, 5 decembrie 2018

Maine de spre noi doua!

Maine e despre noi, despre mine si despre ea: despre noi doua. Un 2 in 1 timp de noua luni, o similitudine de bucurie, un tot unitar. Maine e ziua mea de nastere si maine e si onomastica piticei mele.
Acum 7 ani pe 6 decembrie aflam ca urma sa o am pe Nicoleta a mea. Si acum tin minte ca am venit de acasa de la ai mei, am mers la farmacie, mi-am luat un test de sarcina si am aflat ca urma sa devin mama celei mai lipicioase, adorabile si sincere fiinte din lume!
Deseara vom face impreuna un tort, maine avem invitati de seama: familia! Cea mai de pret pentru mine! Vom fi toti impreuna asa cum imi place intotdeauna! Si asa va fi pentru totdeauna!
Si da, sa nu uit sa-mi curat deseara ghetutele sau mai bine zis sa-mi scot toate incaltarile de iarna ca vom primi maine o multime de cadouri! 
Who's the lucky one?







luni, 19 noiembrie 2018

Schimbarea e ce aveam nevoie!

Musai trebuie sa scriu pentru ca simt ca explodez de bine ce ma simt! Nu m-am mai simtit asa de bine cu mine de mai bine de 5 ani! Simt o bucurie in inima, in stomac, in tot corpul. E una inexplicabila! Mi-am dat seama de ce aveam nevoie sa ma simt asa cum ma simteam acum multi ani si am facut schimbarea! Am gasit cauza si am actionat! Asta imi lipsea sa simt ca dau pe afara de bucurie, de furnicaturi de bucurie, de explozie de energie pozitiva! Am stat si am vorbit cu mine noptile, am analizat situatia si am gasit solutia, de fapt am gasit cauza si am actionat si Doamne ce bine ma simt! Si Doamne, chiar iti multumesc ca in discutia cu tine chiar mi-ai oferit forta de care aveam nevoie, ca mi-ai aratat calea, mai ales ca te-am rugat sa faci acest lucru!
Simteam nevoie sa fac ceva pentru mine, sa ma simt din nou bine cu mine, sa-mi vina sa zambesc din tot sufletul, sa ma bucur maxim de ce am, sa nu mai caut tot felul de scuze sau mai bine zis sa ma ascund. Sunt mai hotarata ca niciodata si sunt mandra de mine in acelasi timp ca am actionat, ca am avut curaj, ca mi-am dat seama care e cauza si care e solutia si am de gand sa ma sprijin maxim. Tocmai de aceea stiu doar eu si inca o persoana, pentru ca sa nu aduc tot felul de incurajuri sau nu, de discutii si de alte bla bla-uri. Ca nu degeaba se spune: " cu cat stiu mai putini, cu atat e mai bine".
Si chiar daca e frig afara si ninge, imi vine sa ma trantesc in zapada ca un copil nebun, sa ma bulgaresc si sa simt ca traiesc. A sosit momentul sa ma gandesc la mine, sa fac ceva sa ma iubesc din nou. Sa ma admir, sa ma respect. Si am facut deja pasii in acest sens! Si Doamne cat de bine ma simt!
Simt o bucurie cum demult nu am mai simtit-o! Stiu, am mai scris-o, dar e asa de bine!
Si nu, nu astept inca un copil. :) Am mai zis-o, unu e cifra magica si asa ramane.:)




duminică, 11 noiembrie 2018

Trebuie sa luam atitudine, zic!

Stii cum e la spital: asistenta, d-l de la poarta, ei se cred mai importanti decat toti ceilalti. Asa exista si oamenii de paza de la hipermarketuri care se dau de multe ori in spectacol. Isi atribuie mai multa importanta, chiar daca nu e cazul.
 Ei sunt oamenii care au impresia ca daca stau coada dupa tine, te prind in actiune. Nu stiu cum am ajuns sa traim intr-o lume atat de nebuna, in care toti cei care mergem imbracati lejer la cumparaturi, ca doar nu mergem sa ne expunem tinutele de duminica, de club, suntem vanati. Si se trezesc ca hotul iese bine mersi din magazin, in timp ce d-l de la paza se crede bodyguardul tau. Eu m-am saturat de oamenii astia de la paza, femei sau barbati, care nu ar fi in stare sa alerge 100 de metri din cauza lipsei de antrenament, a burtilor, a varstei si asa mai departe, dar ei se cred mari oameni de vanatoare. Uita de multe ori care e rolul lor si care trebuie sa fie conduita lor.
Tot oamenii acestia cred ca lumea se invarte in jurul lor. Eu m-am saturat de lipsa de reactie a oamenilor atunci cand vine vorba de a-i pune la respect pe cei care merita. De ce sa taci si sa treci peste comportamentul neadecvat al unor oameni de genul? Stii cum e, comportamentul nesanctionat se repeta cu siguranta.
Eu cu siguranta sunt persoana care reactioneaza si ia atitudine. Pentru mine, pentru copilul meu,poate pentru tine, poate pentru copilul tau. DE ce sa tacem cu totii si sa-i lasam pe altii sa se creada mai importanti decat e cazul?
Si atat voi lua atitudine pana cand cei care se cred mai importanti decat e cazul, vor fi sanctionati, indiferent cum se numesc.
Sunt atat de multi oameni care se cred mai importanti decat sunt, incat chiar trebuie sa le arati care le e locul. Nu de alta, dar de ce sa te puna in posturi nepotrivite, mai ales cand nu e cazul? Doar ca se cred ei muschiulosi? Doar se cred.



duminică, 28 octombrie 2018

Cea mai tare discutie!

Pitica mea este cea mai suprinzatoare si minunata persoana pe care o cunosc! Este iubitoare, generoasa, lipicoasa, sincera si suparacioasa in ultima vreme. :) Face parte din evolutia ei sau "de-ale varstei".
Fiecare seara e cu povesti destule inainte de somn. De foarte multe ori zici ca nu a avut la dispozitie toata ziua ca sa imi spuna tot. Asa se face ca acum 2 seri inainte de culcare ma intreaba:
- Mami, cand e ziua ta?
- Pai dupa ziua Romaniei, la cateva zile, vine ziua mea, chiar cand vine Mos Nicolae.
- Cum adica sa vina Mos Nicolae la ziua ta? La ziua mea de ce nu a fost?
- Nico, nu vine neaparat pentru mine, insa pe 6 decembrie e Sf Nicolae si atunci m-am nascut.
- Stii ce, mami, eu m-am suparat pe tine! Cum sa-l inviti pe Mos Nicolae la ziua ta si la ziua mea de ce nu a fost?
-Mai, Nico nu l-am invitat, atunci e ziua mea cand vine Mosul la toti copiii si aduce cadouri in ghetute.
- Mami, sa stii ca m-am suparat tare pe tine! Mos Nicolae vine doar la ziua ta si la ziua mea. De ce nu vine Mos Craciun la ziua ta si Mos Nicolae la ziua mea?
- Nico, nu am hotarat eu, atunci m-a adus Vica pe lume. Tu esti nascuta vara.
- Stii ce , mami, am sa vorbesc cu mosul sa nu-ti aduca nici un cadou in ghetute, pentru ca l-ai invitat doar la ziua ta!
Si s-a intors suparata cu spatele la mine. Si nu, nu am inteles la nici un consens. :))
Nu e tare cum gandesc copiii sau unii? MI se pare MAGIC! Eu nu stiu daca la varsta ei gandeam asa, faceam asemenea asocieri.
Stiu sigur ca nu eram chiar asa de incapatanata. Are multe trasaturi de la fratele meu. Cand se supara Nico, cand are fixurile ei legate de imbracaminte, de iesit, de prins par si altele, il vad pe fratele meu.
Intre timp avem inca o masea in plus! Prima maseluta definitiva si inca nici un dinte lipsa. :)
Maine va fi prima ei vizita la dentist, ca sa sigilam maseluta.  Are cei mai frumosi dinti pitica mea!
De cand i-a iesit maseluta foloseste si apa de gura. De spalat pe dinti se spala si pana acum de 2 ori pe zi si foloseste apa de gura si sincer se vede! Si se vede si ca nu mananca dulciuri. Evident ca iubeste ciocolata, dar nu bomboane si alte dulcegarii, desi nu i le-am interzis. A venit de la sine, pentru ca eu nu mananc dulciuri, gume, nu beau suc, deci nu a avut tentatii. :)


vineri, 28 septembrie 2018

Totul se rezolva!

Acorda-i incredere, lasa-l sa aiba si el puterea de a decide, de a lua o pauza de la gradinita cand simte, respecta-i dorinta cand poti si va capata incredere in el. Fa-l sa inteleaga ca nimic in lume aceasta nu-l poate speria, ca totul are o solutie, ca nimic si nimeni nu are voie sa-l faca sa se simta neplacut, trist sau infricosat si vei vedea ca cea mica sau cel mic e in pielea sa oriunde si ca e in stare sa strabata lumea intreaga sigur pe el, fara nici cea mai mica.
EI bine, am reusit sa invingem noutatile ce au aparut la gradinita, de la copii noi, la certurile dintre copii, violenta unor copii si am recapatat copilul puternic pe care-l stiam.
Intr-una dintre dimineti nu am reusit nicicum sa o scoatem pe Nico din starea de frica de gradinita. Ne spunea ca nu-i place ca acolo sunt multi copii care lovesc, galagiosi, egoisti. A plans vreo jumatate de ora. 
"Mami, nu vreau sa merg la gradinita!" imi spunea printre lacrimi. "Mami eu vreau sa stau cu tine, hai sa mergem la cumparaturi!". Tatal ei era un pic furios ca printesa lui nu mai era spartana pe care o stia. Era panicata, speriata. Am luat-o de mana si i-am promis ca azi nu o duc la gradinita si ca-i ascult dorinta si ca mergem amandoua sa ne plimbam si unde vrea ea. Era cea mai vesela! Ea credea ca de fapt o duc la gradinita si pe drum imi zicea:" hai sa-l prostim pe tati, hai sa nu mergem la gradinita". I-am explicat ca nu trebuie sa prostim pe nimeni, daca i-am promis ca nu o duc, pai nu o duc. Si-a dat seama repede ca nu am de gand sa o prostesc, recunosc ca am facut asta, doar cand am intarcat-o. DE atunci nu am mintit-o, nu am incercat sa o prostesc, ca atare nici ea nu a inceercat niciodata sa ma minta. I-am spus o poveste pe drum, i-am spus cum sa se apare de copiii rai, ce sa faca in situatiile cand cei din jur sunt rai si lovesc. I-am dat solutiile cele mai civilizate, fara ca ea sa fie pusa in dificultate. A inteles, era incanta si stia ca asa problemele sale s-au rezolvat.
I-am spus ca trebuie sa aiba incredere in mine, asa cum eu am incredere in ea. A doua zi plecarea a fost usoara. La plecarea mea i-au mai cazut cateva lacrimi, dar a fost ceva scurt. Apoi urmatoarea zi a fost fara probleme.
I-am spus ca mai mergem la gradinita, dar mai luam si pauza cand vrea si cand se poate. A inteles ca de nimic nu trebuie sa-i fie frica, ca eu sunt mereu langa ea si ca pentru orice vom gasi o solutie impreuna!
Ma bucur din suflet ca minunea mea s-a regasit la gradinita, ca e "ea" si acolo! 
Nu e deloc usor pentru cei mici: daca ea plangea si a mai plans, alti copii s-au inhibat: nu mananca de exemplu nici acum nimic in afara de paine, unii inca fac pe ei, chestii. Mai bine sa se exprima si sa-ti asculti copilul, decat sa-i inneci trairile, sa ii reprimi reactiile. Si ce daca plange? Noi nu plangem, noua nu e frica de nou? Sigur ca da! Si mai bine spunem cand ni se intampla ceva, eliminam stresul si frica si anixietatea, decat sa o depozitam.
Eu mereu mi-am incurajat copilul sa spuna totul, sa planga, sa-si arate furia, frica, sa scape de ele, decat sa-i repet: "pai da bine,esti copil mare.."
Cand aud expresia asta chiar ca o iau razna. Si ce naiba daca e mare? Nu are voie sa planga, sa aiba temeri, frustari si sa nu si le exprime? Sa fim seriosi!
Hai sa fim relaxati ori de cat ori putem. :)


sâmbătă, 22 septembrie 2018

Gradinita, bat-o vina!

Ne-am intors din muullt asteptatul concediu si pitica a inceput gradinita. A fost mai greu decat ne asteptam. Tot zicea ea vara aceasta ca nu mai vrea sa mearga la gradinita, insa am crezut ca e doar o chestie de "vacanta", insa nu a fost asa.
A fost extrem de rezervata cu ramasul pana la amiaza la gradinita. Ba mai mult, s-a lasat iar cu lacrimi. :( Eu pe drum spre casa, ea acolo la gradinita.Am vorbit cu ea, am incurajat-o, insa tot nu a ajutat-o. Multi copii agitati, fete cu diferite apucaturi, datorita parintilor, ca la varsta aceasta nu cred ca ai cum sa te apuci sa faci afirmatii despre haine, frumusete si altele. |Pot sa zic acest lucru, pentru ca am vazut reactia multor mame: de speriat sincer. Adica daca la 5 ani o dam in "fashion" si in competitivitate pe acest plan, ce facem cand ajungem la scoala? Ah da, acolo pe gagdeturi si smartphoneuri. E trist, zic eu, pentru ca sunt la varsta cand trebuie sa se joace si sa nu se uite la aspecte de genul. Bine, nu e cazul lui Nico, dar daca trebuie sa intre in competitivitate, ea nu se lasa niciodata mai prejos. Nu se lasa niciodata calcata in picioare si cam tot timpul castiga cand vine vorba de competitie. Asta pentru ca e ambitioasa, dar gradinita si copilaria nu cred ca e vorba despre acest lucru. Repet, e vina sistemului cu totul: educatoare si parinti. 
Anul acesta ii e cam greu sa se reobisnuiasca la gradinita. Nu-i plac nici copiii bataiosi, galagiosi si asta o face si sa-si doreasca sa stea acasa. Vineri cand am dus-o, mai aveam putin si cedam si o luam cu mine. A plans si stiuca fiecare lacrima a ei, fiecare cuvant arde in sufletul meu. Ba chiar s-a dus la dulap, a pus mana pe geaca si mi-a spus cu ochii in lacrimi: "mami, ia-ma cu tine, te rog."
Plansul nu e decibeli si nici cu apucaturi, e un plans intre 4 ochi si e cel mai sincer posibil, tocmai de aceea stiu ca nu e un moft de-al ei. O cunosc si nu stie sa minta. Nu stie pentru ca indiferent de ce a facut, tot timpul am incurajat-o sa spuna adevarul. Si asa face, chiar si atunci cand da chestii pe jos, pentru ca nu a fost atenta, desi i-am spus de mai multe ori. SI oricat de mult ma supar, tot la mine vine sa confeseze. 
Pitica mea creste, se maturizeaza si parca prea repede. Un lucru e minunat: are sufletul de copil incontinuare si iubirea sincera. Si e tot la fel de lipicioasa, asa ca ne luam pisica :)) ( Ca sa nu ma mai intrebe cineva cand il fac pe al 2-lea).


joi, 16 august 2018

12 august =5 ani!

Pe 12 august am retrait momentele cand pitica mea a venit in viata mea! E un moment atat de viu, incat tin minte toate detaliile de parca s-ar fi intamplat tocmai ieri sau poate azi. 
A fost un moment intens si extrem de frumos! Si de atunci au trecut deja 5 ani! 5 ani frumosi, cu multe amintiri, care dau startul altora cel putin la fel de frumoase.
Nu stiu cat am reusit sa fac din ceea ce inseamna ideal, insa am facut sigur ce am simtit si ce mi-am propus. Poate ca uneori mi-as fi dorit sa-i pot oferi mai mult, dar cred ca mai mult decat sa-i fiu alaturi nu exista! E cu siguranta supremul! O spun ca mama si ca si copil! Cand fac fiecare lucru cu ea ma gandesc ce repercursiuni au faptele mele in viitor, sa nu creez precedente. Stiu, prea multe calcule. Cu ea nu am vrut sa gresesc si poate de aceea uneori m-am simtit sufocata, pentru ca am fost cu ea multe ore pe zi, foarte multe, fara sa-mi acord timp pentru mine. Uneori nici nu se putea altfel, pentru ca nu aveam cu cine sa o las cateva ore,pentru ca de foarte multe ori cam toata lumea isi vede de viata sa. 
Tanjesc si eu la momente de a fi doar eu cu mine, de a ma uita la televizor, la altceva in afara de filme de desene animate, seriale, filmulete. Nah, nu e usor sa fii acolo tot timpul. E un angajament pe care mi l-am luat, nu m-am dat batuta niciodata, nu am abondonat lupta,nu o voi face si vad ca eforturile mele sunt pe masura.
E uneori cam sufocant sa ai aceeasi rutina zilnica, sa nu ai timp pentru tine, uneori iti vine sa te iei si sa fugi in padure sa auzi pasarele, sa stai acolo macar cateva zile, apoi te gandesti ca faptele tale nu sunt cu rationament si iti revii rapid, poate dupa o doza de plans, urlet sau un magneziu :)
Jobul de parinte nu e usor, daca vrei sa-l indeplinesti cu maxim devotament si maxima atentie si dedicare.Pana la urma cam asta inseamna sa fii parinte! Cam asta cred eu sau cam asa sunt eu: cand ma angajez in orice sarcina, o fac cu maxima dedicare, pentru ca stiu ca tot ce ramane in urma mea e o parte din mine, e amprenta mea.
Si acum ascult ceva fain de tot de la artistul meu preferat si pe care mi-am propus ca anul viitor sa nu-l ratez la Untold! <3 p="">


sâmbătă, 4 august 2018

Oameni vechi si ceva nou!

Ma binedispune la culme starea "Untold". Zici ca as vrea sa fie asa tot anul :D Nah, ce sa faci, asa e cu parintii care au parte doar de putin timp de distractie.
Am mers si noi in prima zi de Untold, ca am prins o invitatie si am zis sa ne "bagam" si noi. Eu si pitica ne-am pregatit cu tatuaje temporare, cu machiaje, asa ca de festival, ca asa e frumos. Si ne-a placut, pacat ca ploaia ne-a cam stricat distractia.
Eram dispusa sa nu dorm deloc in noaptea aceea. :D Ei bine, sigur la anul ma va prinde acolo, la Untold. Voi fi prima care isi va cumpara biletul de intrare. :)
Festivalul asta e chiar fain, cum se zice aici la noi la Cluj. E fain si merita sa fii acolo, indferent ce zic altii, care zici ca merg doar sa gaseasca "bube". Fratilor, daca doar pentru asta ati mers, va propun sa ramaneti acasa anii viitori.
Apropo de pitica, care a fost super incantata de idee, e atat de dulce cum gandeste si cum face  asocieri.
De ziua lui mama, am mers in Turda, in piata sa luam flori. Am zis sa nu le aducem din Cluj, ca sa nu se ofileasca. Prima reactie a lui Nico cand am intrat in piata: " mami, aici sunt doar oameni vechi" :))
Pe masura ce inaintam erau tot mai mult oameni, la care Nico: " mami, aici sunt si mai multi oameni vechi". :)) Nu e tare? Eu nici nu ma gandeam sa fac asemenea asocieri, insa imi place atat de mult expresia ei incat o voi adopta. E fantastica!
Si daca tot e weekend si tot e Untold si Armin e pe "drum", sa fie ceva nou de la el. :)
HAve fun!

sâmbătă, 28 iulie 2018

Azi e despre ea!

Azi e despre ea, despre una dintre cele mai dragi fiinte din viata mea! Azi e despre mama, azi e despre tot ce ma leaga de ea, azi e despre fiecare zi in care parca nu-mi vine sa cred ca deja a ajuns la o varsta rotunda: un 6 rotunjit. :) Cel mai frumos la ea, e ca zambeste, ca ii zambesc ochii, ca e mereu vesela, ca are o bucurie aparte, ca desi anii au trecut peste ea isi mentine bucuria copilareasca.
Sper ca si eu la varsta ei sa sa zambesc si sa fiu la fel incantata de tot din jur, sa fiu o luptatoare si sa vad lucrurile bune, chiar si atunci cand ele nici macar nu sunt scrise in Luna.
Si da mama, te iubesc pana la LUNA inapoi si inca pe atat! Imi doresc sa fie cu mine inca vreo 60 de ani,imi doresc sa imbatranesc cu ea langa mine, imi doresc sa o strang in brate mereu si sa ii spun ca o iubesc!





joi, 21 iunie 2018

...

Zilele trecute, un prieten, care e plecat peste granita si care si-a deschis un radio online, mi-a propus sa fac parte si eu din proiectul sau. I-am zis ca ma gandesc. 
Acum ca sunt singura, pitica a ramas la mama, desi nu era programat, ma "reascult", de pe vremea cand realizam Top Airplay. Ce faina voce am :D Ce fain suna! :)
Acum la cativa ani de cand nu mai sunt la radio, desi toti cred ca inca mai sunt, pentru ca ma mai aud in spoturi publicitare, zici ca mi s-a facut dor sa ma "aud". Poate ca atunci eram satula sa ma aud, ca ma auzeam mult, acum imi e drag. Se simte ca faceam radio cu mare drag, din tot sufletul. 
Multi ani am facut radio din dragoste, pana cand s-au gasit destui oameni care sa omoare aceasta dragoste. In sufletul meu, ea sigur nu a murit e tot acolo, mocneste si e atat de vie, incat oricand ma pot aseza in fata microfonului si sa impart zambete si bucurie prin vocea mea. :)
Stii cum e, radioul il faci din pasiune, dar si pasiunea trebuie rasplatita. Si de aici pana a ucide pasiunea de catre cei care nu inteleg aceasta dragoste, e un pas mic, pentru ca nah...stii cum e, si in dragoste te saturi sa iubesti doar tu sau sa primesti mereu palme, evident, la figurat.
Am facut radio cu mare dragoste, fara bani, pe bani putini, pe promisiuni. Toti s-au bazat pe iubirea mea pentru radio, care era vizibila de la o posta. Dar cand deja, e nevoie de mai mult decat iubire, atunci te dai la o parte si cauti ceva sa-ti aduca satisfactie financiara. Pentru ca nah...nu e suficient sa te hranesti doar cu fluturii din stomac. Ca si aceia se pot transforma in molii. Si te trezesti devorat de propria pasiune.
O alta pasiune de-a mea, aceea de a scrie a ramas vie si va ramane, pentru ca nu cere decat sinceritate, cuvinte din suflet si "publicati". :)
Si iata-ma ascultandu-ma, pe vremea cand realizam topul, aducandu-mi aminte cat de indragostita eram de radio si cum simt si acum fiorii acelei iubiri. Si ori de cate ori o sa-mi fie dor de mine, "fata de la radio", am sa ma ascult. :)


marți, 15 mai 2018

Nu intreba!

     Stii cum e la bloc, auzi cand ragaie vecinul, auzi cand vorbeste la telefon...tot! Uneori auzi si ce nu trebuie, ca deh, asa e la bloc. Ei bine, unde stau, momentan, pentru ca urmeaza anul viitor mutarea la casa noua ( de abia astept!), apartamentele din jur au fost cumparate si reamenjate. Ei bine, de vreo 2 luni cei de sus tot modernizeaza. Frate, bubuie si gauresc de zici ca tin mortis sa ajunga la hartia igienica a mea din baie. Iti dai seama ca ii doare undeva de orele de liniste. Problema e ca atunci cand ai copil, trebuie si liniste. Si eu am nevoie de liniste ca unele nopti sunt scurte pentru mine, asa ca ma odihnesc ziua, cand se poate logic. Daca pana acum hotara doar fiica mea, acum hotarasc si vecinii. Ii rog o data sa respecte macar 2 ore de liniste, ore afisate la intrarea in bloc, merge sotul meu, alti vecini, nimic. Totul dureaza pana pleci de la ei. Am luat legatura si cu proprietarul, ca cei de sus sunt doar cica niste "meseriasi". Eu tind sa cred ca sunt doar niste frustrati cu gauritoare in mana. 
Enervata la culme de situatie, intreb si eu alte mamici pe grupurile de mamici din Cluj ce au facut in situatie similara. Doamne si Fereste pe unde a ajuns discutie, Doamne ce oameni exista in lumea aceasta! M-am crucit: nu cred ca am primit sfaturi mai proaste niciodata! Jur! Si tind sa cred ca in spatele raspunsurilor sunt sigur niste oameni cu multe probleme si frustari. Cred ca am multumit de vreo 3 ori, ca asa se face, insa discutia a tot continuat. Am sii dat "unfollow". Si cred ca e ultima data cand mai adresez vreo intrebare pe grupurile de mamici. Si asta apropo de postarea dinainte.
Astept sa merg undeva sa-mi cante pasarelele si sa uit de agitatie, nebunie si toate! Astept escapadele urmatoare, care nu vor intarzia sa apara. Pana la concediu mai am de asteptat. Evident, e o asteptare care merita in fiecare an.
Sper sa nu fiu ca un titanic care se prabuseste pana atunci :))) 


vineri, 11 mai 2018

Mamele, o alta specie aparte!

Nu stiu daca stii, dar si mamele sunt o specie aparte de oameni, alaturi de taximetristi, soferii de trolee si altii. Da, o spune o mama. Un lucru e clar: m-am saturat de mamele din parcuri. Sunt mamele care isi forteaza copiii sa faca ce fac alti copii, desi nu sunt pregatiti. Sunt mame care o data ajunse in parc isi elibereaza pruncii si ele puse pe banca sunt. Si acolo se strang in haita ba la o poveste, ba la "butonela". Mereu cand merg in parc sunt mama a mai multor copii, desi am doar unul al meu. Cel mai tare e sotul meu: " nu-mi fa cu mana, te recunosc rapid, esti singura in picioare pe langa copii". E o vorba, insa una adevarata. M-aam saturat de mamele care cred ca eu, de exemplu, trebuie sa fiu gata sa le salvez pruncii cocotati pe vreun tobogan. M-am saturat sa aud:" Haide, mami ca si tu poti!" O vorba zisa cumva pentru a marca o competitie. Dar oare mamele acestea nu s-au gandit ca poate nu degeaba fiecare varsta are etapele sale, ca nu degeaba se face scoala generala la o varsta si asa mai departe? Nu, nu, ele considera ca sunt intr-o competitie. Si iata cum pana la urma competitie intre copii porneste de la parinti. Tot de la parinti porneste moda fetelor, rautatea, lipsa de comunicare si asa mai departe. 
Mai sunt mame care au impresia ca daca copii lor s-au "inhaitat" in parc cu alti copii mai mari, sunt in siguranta si nu le pasa ca ai lor prunci sunt la distante in care ele nu mai au controlul sau ca nici nu-i mai vad. Oare toate mamele acestea nu citesc altceva in afara de can-can-urile de pe facebook? Ele chiar nu vad ce se intampla in jurul lor? De ce atata siguranta fata de o lume atat de nesigura? Mi se strange spatele cand vad astfel de atitudini.
Ca sa nu mai zic de copiii cu scutec si la 3 ani. "Copilul nu e pregatit." Hai, serios! Dar e pregatit sa bea o cola, nu-i asa? 
Am adunat multe frustari in ultima perioada, mai ales ca ne-o petrecem prin parcuri. 
Nu inteleg un lucru: se plang ca au program lung, ca nu au timp sa se bucure de alte "chestii", dar ele cand sunt cu copilul lor nu si-l petrec cu el. Si eu sunt obosita, si mie mi-e dor sa lenevesc, sa stau sa privesc norii, sa dau like-uri ascultand sunetul avionului decolat, sa fac o baie in liniste, dar asta nu inseamna ca cineva e de vina pentru toate acestea si nici nu inseamna ca daca merg cu copilul meu in parc e ca si cum am scapat de el. Pentru ca aceasta este atitudinea majoritatii: zici ca le dau drumul in tarcul de vite. Stiu, sunt urat, dar acesta e crudul adevar. 
Asa ca, draga mame, fiti mame!


joi, 19 aprilie 2018

Mama, cat bine!

Ieri seara aveam chef sa ma plimb. Pe cea mica nu am convins-o, asa ca dupa ce am venit sotul meu de la job, mi-am luat telefonul, castile si am plecat. De ceva timp ascult muzica pe Spotify. E super misto! Ma bate gandul sa platesc chiar varianta premium. Mama ce bine a fost: Daughtry, Nickelback, placut afara, eu. A fost cea mai buna relaxare din lume!
Imi venea sa ma urc pe troleu sa dau o tura prin tot orasul cu muzica din urechi. A fost cea mai buna metoda de relaxare, desfatare. De regula, merg sa alerg la Sportiva Gheorgheni, cum ii zice Nico, insa acum nu aveam chef sa-mi simt pulsul in urechi si sa simt cum galopeaza inima. Avea chef sa o las asa linistita, cum e de ceva timp. Crede-ma: nu e ceva mai minunat de atat! Stiu cum e, cand ai copii chestiile care ti se pareau normale,devin un lux :)) Dar asta te face sa apreciezi mai bine lucrurile simple: o plimbare, muzica in urechi, alergare, pur si simplu o plimbare cu troleul/masina.
Efectiv m-am incarcat cu multa energie pozitiva,am apreciat lucrurile atat de marunte, simple. Am suprins un cer de poveste, cu o luna care se vroia a fi discreta.
E cu adevarat senzational sa faci acest exercitiu. Eu de fapt cand ascult muzica in casti nu doar ca ma relaxez, dar chiar ma rup de tot ce e in jur. Nu ma deranjeaza nici traficul, nici aglomeratie, nimic. Pur si simplu simt ca sunt doar eu. E modul meu de a ignora tot ce dauneaza linistii interioare. 
Evident ca nici 10 minute m-a sunat fiica mea pe facetime :)) "Mami vreau si eu sa vin la tine, ca stiu drumul si pot sa vin singura." :)) 
De cand cu vremea aceasta, imi vine si mie sa zbor. Am o energie de as putea sa ii fac o toti sa zambeasca, sa fie binedispusi, as putea opri razboaie cu pozitivismul meu. :)
Si acum sa dau o cu piesa care am setata ca ringtone la telefon. :)


luni, 2 aprilie 2018

Fiecare isi vede de viata sa!

Azi am avut o cearta zdravana cu mama. Nu e prima data cand ajungem intr-o situatie de genul, insa e deja prea lung sirul ca sa ignor. Situatia de azi: ea ii spune piticei mele ca vor merge la sportiva Gheorgheni, vor lua cu ele si un sandwich si ca vor merge ca intr-o excursie. Nico nu e la varsta la care sa aprecieze timpul! Pentru ea ieri, azi, peste 3 luni sau in urma cu 3 luni nu are estimare, nu poate sa inteleaga ce inseamna de fapt. Nu are cum. Concluzia a fost ca Nico vroia sa mergem in excursie acum, ca asa a zis mama. Asta in contextul in care afara batea un vant de abia te puteai tine pe picioare. Si uite asa eu a trebuit sa-i explic la Nico de ce nu mergem acum cu bicicleta, de ce nu se intampla lucrurile asa cum le-a auzit ea, acum. 
Nu e prima data cand mama face chestii de genul. E enervant pentru mine, pentru ca eu trebuie sa duc munca de convingere cu cea mica de ce nu facem cum i s-a spus, acum! La fel e si cu statul ei la bunici. Am mai incercat si azi-vara varianta si m-am trezit sunata la 12 noaptea, cand eu asteptam concertul Martix Garrix la Untold. Asa ca si atunci am luat-o la goana spre masina si am plecat spre Turda. Si evident ca noi suntem genul de parinti care nu se pot bucura de intimitatea, in sensul ca nu ne-am permis sa bem o bere/ un pahar de vin in speranta sa putem pleca cand suntem chemati.
Acum mama ii alimenteaza de fiecare data la Nico dorinta de a incerca ceva nou, mereu ii spune ca o duce la Turda sa se joace etc. Creaza o poveste fascinanta, evident doar de moment. Nico e gata sa plece insa mereu spune: " o sa ma straduiesc sa nu plang dupa mama". Si uite asa o luam de la inceput si eu ii explic de ce ea nu merge atunci la Turda si de ce nu o idee buna inca. Mereu pe mama o ia gura pe dinainte. Ma enerveaza ca nu ma consulta, desi i-am spus de mai multe ori ca nu e atitudine sanatoasa, tocmai pentru ca Nico are de suferit. Parca mama e mai copil la Nico. O ia gura pe dinainte, nu intelege ca timpul la noi nu e asa cum bate vantul, ca noi avem un program cu masa/somnul. 
Si apropo de acest aspect am analizat comportamentul celor din jurul meu si am ajuns iar la aceeasi concluzie: toti isi fac timp pentru noi/mine doar ca ei nu au altceva de facut. Si nu, nu spun prostii. 
Fratele meu acum, la fel ca inainte isi alege sa se intalneasca cu noi atunci cand nu are planuit nimic in ziua aceea, de genul nu e zi de alergat, sala, vazut cu prietenii. Toti se intalnesc cu noi cand nu au planificat nimic. Eu in schimb ma intalnesc cu ei ca parte din ziua mea, fara sa analizez agenda. O fac pentru ca-mi doresc. Imi gasesc mereu timp pentru ei,ii includ din mers in programul meu. E o chestie naturala, nu e ca atunci cand iti faci programare la film, la hairstylist sau alte rutine cotidiene.
Si mi se pare asa de aiurea, pentru ca sunt ai mei. Sa-mi fac programare sa ma primeasca ai mei sau sa ma intalnesc cu fratele meu care e la cateva minute distanta de mine?
E total in dezacord cu bunul simt al vietii. Sau cel putin din punctul meu de vedere. Total deplasat.
Adica sa ma simt eu cumva asa stanjenita ca trebuie sa o chem pe mama sa stea cu Nico cateva ore si asta rar sau ca sa ma ajute fratele meu cu ceva? Zici ca apelez mai fara jena la anunturile de pe olx. Si stau si ma uit de-a lungul timpului. Toti si-au vazut de viata lor, de mersul lor, de planurile lor, de idealurile si visele lor, doar eu mi-am innecat dorintele, visele, gandurile, doar ca sa-si stiu pe ei in siguranta, sa stiu ca sunt langa ei, sa stiu ca nu se abat de bunul simt al vietii, sa ma asigur ca lipsurile nu se vad, nu se simt, ca absenta unor persoane nu ne da peste cap chiar toata viata.
Eu am plans, eu am strigat, eu mi-am inghitit lacrimile, suferinta, tradarea, dorintele, eu m-am gandit mereu la ceilalti si mai putin la mine. Pare ca a devenit intre timp un stil de viata.



luni, 26 martie 2018

Magia copiilor!

Raman zi de zi absolut impresionata de cate gandeste si spune pitica mea. Zilele trecute,inainte sa ne culcam imi spune:” mami,sa stii ca atunci cand eu amfost la Turda mi-ai lipsit!”
A fost prima data cand a folosit acest cuvant. Pana acum imi spunea cat de dor i-a fost de mine.
A fost asa de emotionant cand am auzit-o. Spune lucrurile cu multa emotie,cu multa daruire.
Cel mai mult apreciez la ea sinceritatea. Nu minte. Orice prostie face,mereu vine si-mi spune, chiar daca stie ca uneori poate ma supar sau ca nu-mi place ce a facut. Niciodata nu mi-a ascuns fapta ei,indiferrent cat de grava a fost. Nici acum nu ascunde.
Iubesc rasul ei! Iubesc bucuria ei! Rade si se bucura ca atunci cand era mica de tot!
Ma uit la filmuletele cu ea de cand mica de tot si regasesc aceeasi bucurie,aceeasi sinceritate,aceeasi pofta de a rade. E rar! Si spun acest lucru pentru ca am vazut multi copii, am vazut palitatea bucuriei lor. Am vazut cum nu mai stiu sa rada,sa zambeasca,sa fie copii. Si ma refer la copii de varsta ei.
Cu siguranta ca mediul: buncii si parintii au o mare influenta. Ii vad cum se prefac,cum vor sa dea bine cu raport cu noi,ceilalti parinti,cum o dau in guguleli,diminutive ai dulcegarii de tv. E scarbos,mai ales ca cei mici raman cumva blocati. Nu au reactie. E cu siguranta ceva cu care nu se intalnesc acasa,in intimitatea familiei,atunci camd nu-i vede nimeni,asa ca ei nu stiu sa reactioneze.
Intreb: de ce sa te prefaci? Ca pe mine chiar nu ma intereseaza zabelele tale ieftine. Eu consum chestii fara zahar,asa ca intoxicatiile acestea ieftine imi provoaca o stare de greata.
Hai sa fim naturali! Hai sa invatam noi ceva de la copiii nostri,pt ca avem ce!


joi, 22 martie 2018

Un restart!

In viata mea s-au intamplat multe in ultima perioada. Eu am inceput sa ma recunosc. Am inceput sa ma simt bine cu mine, sa ma indragesc, sa ma iubesc, sa ma admir, sa fiu calma, sa fiu linistita cu totul. Am avut nevoie de un refresh, de un restart. Si ma bucur ca sunt eu cea pe care o stiam acum multi ani. Sunt eu cea care zambeste, cea care danseaza singura prin casa, care iubeste lucrurile marunte si care se bucura chiar de o raza de soare. 
Toti avem nevoie de un restart, unii acceptam, altii ne luptam in continuare cu noi insine, altii ne innecam in multe alte detalii, lucruri.
Am observat ca ne place mult sa ne plangem! Si ce ne mai place! De foarte multe ori ne plangem de chestii care tin de noi: ne plangem ca avem salariul poate prea mic, ca suntem raciti, ca ceilalti colegi sunt nu stiu cum, ca a picurat, ca s-a innorat. Suntem agitati, nervosi. Vad zi de zi oameni la cozi la hypermarketuri mereu nemultumiti, mereu dau impresia ca sunt in contra-timp, cand de fapt nu se grabesc nicaieri. Acele 30 de secunde in plus la casa de marcat nu-i incurca cu nimic, acele 30 de secunde in care casiera nu are codul la produs ii face sa scoata fum pe nari. Parca de abia asteptau sa se iveasca ceva de genul ca sa explodeze.
Apropo de chestia asta am vazut un filmulet cu oameni in trafic, evident certandu-se, injurandu-se. Cel care era filmat in interiorul masinii zambea, ii facea cu mana la cel din afara masinii care arunca cu vorbe, expresii. Cel care era pe bancheta din spate era suprins de reactia acestuia. Si morala era una cat se poate de simpla: acel om din afara masinii avea nevoie de acel eveniment in trafic ca sa se descarce si ca de fapt nu merita sa iei nimic personal, nu are sens sa te marcheze nimic, ca de fapt oamenii nu tin cont ca s-au rastit la tine si ca de fapt tu nu esti decat un pion si ca e intamplator ca se descarca pe tine. Si asa e! Cautam evenimente, le inventam, ne consumam din nimicuri, uitam esentialul si ne macina lucrurile care nu conteaza deloc. Dam mereu impresia ca suntem contra cronometru, ca am ratat startul la emisiunea de la televizor, ca am intarziat la programarea de la dentist, ca lumea se termina daca asteptam inca o secunda. De abia asteptam ca cel de langa sa greseasca. Am devenit rai, autoritari si fara lipsa de esenta. 
Vedeam mamele la gradinita cum dau ordine la copii lor: : hai imbraca-te, incalta-te!" Bietul copil e obosit, nerabdator sa plece acasa sau inca adormit, depinde de timp: de plecare sau sosire si ele autoritare dau comenzi, ca asa au fost sfatuite de educatoare. Cica asta se numeste: "independenta".
Imi vine sa rad maxim, jur! Pai daca esti acolo, la ce naiba stai si dai ordine? Ca esti adult si ca ai impresia ca asa iti inveti pruncul sa execute? Fa exercitiu acasa cu el. Oricum cei mici cauta sa fie independenti. SI o fac ei cand simt ca sunt pregatiti. 
Nu, stau dansele asa in picioare si dau comenzi. De parca si-au cumparat roboti sau animale de companie si acum ii invata comenzile: "sezi, prinde mingea, inghite". 
Sunt absolut jenante! Ca imi vine sa le intreb ele cum se simt dimineata la trezire cand sunt la munca si poate stiu ca urmeaza sa se intalneasca cu X, care intamplator e seful si poate e insuportabil. Au chef sa-si aseze rapid geaca in dulap? Sau cum e la plecare? Nu asteapta sa plece spre casa, chiar si fara geaca pe ele?  Ele cred ca asta inseamna educatie. Au trecut anii, iar ideile au ramas la fel. Aceleasi chestii prostesti invatate de la buna care biata de ea se ocupa de educatie printre muncile agricole.
Cu un  restart ma bucur sa te salut si sa te rog sa te regasesti si cand nu reusesti, sa faci ceva in acest sens! Se poate!

luni, 5 martie 2018

O cunosti mami pe Anca?

Pitica mea e cu adevarat minunata! Cand mai mergem la cumparaturi mai are si ea preferinte, ca e normal. Evident ca tin cont si de dorintele ei si o las si pe ea sa faca alegeri. De multe ori ii spune:" uite, cumparam acest lucru, si e si mai tare ca e mai ieftin!"
Uneori, recunosc, cumpar lucruri doar pentru ca sunt la promotii, nu neaparat pentru ca am nevoie de ele.
Intr-o zi am mers intr-un hypermarket si am ajuns pe la raionul de parfumuri si acolo erau ceva parfumuri cu Trolls. La care Nico:"mami, imi cumperi si mie parfumul?" " Mai, Nico e cam scump, eu zic ca tura viitoare, am cumparat destule."
Cea mai tare replica a ei: "Mami, dar noi cand cumparam si lucruri scumpe?" :))) A fost geniala!
Apoi intr-o seara am iesit cu fratelo la cafea. Ca sa scap si sa nu fiu nevoita sa o iau de data aceasta cu mine, i-am spus ca plec la serviciu. Si cum plec la aeroport, pentru ca acolo e jobul meu, i-am spus ca iau taxi. Dupa cateva minute ma suna pe facetime de pe Ipodul ei. Si zice:" ce faci mami?" La care eu:" uite, in taxi merg spre aeroport". La care ea:" Da-mi-l pe taximetrist sa-l vad". M-a bufnit un ras de numa numa.
Ei bine, pe acelasi principiu faza tare de azi. Eu cu ea acasa, tata'sau la munca. A trebuit sa treaca pe la contabila cu tot felul de chestii. Si il suna ea pe facetime.
"tati, unde esti?"
"uite aici cu Anca".
Ea bucuroasa de o persoana noua. ( a vazut-o pe Anca cand era foarte mica si nu o mai tine minte)
Incheie conversatia cu tata'sau si vine la mine in baie. Si atentie, urmeaza ceva cu adevarat genial.
"Mami, stii ca tata s-a dus la Anca. O cunosti mami pe Anca?"
Am ras cu lacrimi, singura in baie, dupa ce a plecat ea. Nu am ras in fata ei, evident.
Mi-am adus aminte inca o faza, apropo de chestii la reducere. Eram toti 3 in hypermarket. Tata'sau pune ceva in cos, la care ea ia din cos si ii spune:" azi nu cumparam lucruri scumpe." :)))
Ma intreb de unde le scoate si cum reuseste. E minunata!



 p.s: Trupa de suflet a lui Nico! :) Are gusturi bune ;)

marți, 27 februarie 2018

Cel mai tare copil! Si da, e al meu!

Fara doar si poate am cea mai tare fiica din lume! Duminica ne pregateam de somnul de amiaza. De regula, dormim doar noi doua la orele amiaza, acum eram in formatie de 3, cu tatic cu tot. De regula, tot timpul cand e si taticul langa noi greu ii vine somnul. Uneori il trimite la serviciu sau in cealalta camera.
Acum isi dorea sa dorma si el cu noi, insa nu inceta sa vorbeasca, cea mica. La care sotul meu ii spune sa se culce si sa nu mai vorbeasca. Acum vine partea foarte tare. Nico spune:" Tati nu sunt eu de vina, gura mea e de vina. E vorbareata. Si uite si cum se aud si sunetele astea din gat. Ce sa fac? Am o gura vorbareata care nu vrea sa taca!"
Ne-am apucat de un ras. A fost atat de dulce, incat nu m-am gandit niciodata ca o sa aud ceva mai tare de atat. De unde a reusit sa scoata asemenea chestii tari? Cat de tare poate sa fie! E geniala.
E geniala si cum face versuri din orice si canta. Compune mai ceva ca mari compozitori ai momentului. Compune din orice. Daca se uita pe geam si vede ca ninge incepe cantecul. Apoi o da cu brosca testoasa care innoata si uite asa poate scoate un cantec ce dureaza cat un mix de-a lui Martin Garrix. :))
Pentru ca da, am cea mai tare fata din lume!E incredibil de iubareata, de atenta. E un exemplu de copil. Am ajuns la concluzie dupa ce a fost in multe grupuri. E sigur copilul care sa te determine sa nu-ti doresti mai mult in materie de urmasi. ;)
Piesa lui Nico preferata! :)



miercuri, 10 ianuarie 2018

2018...dorinte ca in 2017 si inca ceva :)

Si...la multi ani! Si a trecut 2017. Pentru mine a fost un an magnific de frumos! Imi doresc ca 2018 sa fie la fel de frumos si sa pluseze inca un pic. Imi doresc de la 2018 sanatate, sa fiu mereu zambareata, sa ma bucur de tot, mai mult decat am facut-o pana acum, sa fiu la fel de activa ca pana acum si sa dorm mai bine noaptea :))
Ma tot uit in jur si sunt atat de multi oameni care doar se plang, uneori fara sens, care sunt mereu nemultumiti, cand eu vad multe de care s-ar putea bucura. Si crede-ma ca despre acesti oameni stiu cam totul, deci sunt sigura ca ar putea fi multumiti pe deplin. Dar nah, stii cum e, noi, oamenii parca niciodata nu suntem pe deplin multumiti. 
Ma uit la altii din tari foarte sarace cum se bucura de orice. Sau sa nu plec asa departe cu gandul, ma uit la pitica mea cum se bucura chiar de cele mai marunte lucruri: o foaie, un creion, orice. Apropo de acest lucru am vazut un clip cu o fetita care primise cadou o...agrafa de birou! Mama ce bucurie, mama ce mult s-a bucurat! Si era o amarata de agrafa de birou! Pai da, lucrurile materiale ne fac mai fericiti, impliniti, dar noi, adultii uitam sa ne bucuram de lucrurile asa de minore.
Eu m-am bucurat cu toate fiinta mea de venirea Craciunului, de brad, de impodobirea lui, de chiar tot ce tine de Craciun, desi a venit, a trecut repede si a fost cumva pe ...repede inainte. Bucuria mea e amplificata de pitica mea, care stie sa se bucure de orice, si eu ma pot manifesta datorita ei. Nu de alta, insa poate la 34 de ani, ceilalti considera ca sunt prea copilareasa cand vine vorba de modul meu de maifestare a orice imi incanta inima. Nah, asa am fost si copilul din mine e tot acolo si nu am de gand sa-l maturizez.
Ca asa sunt eu, imi place sa ma manifest cu toata fiinta mea. Uneori mi se taie avantul si asta nu-mi place si ma supar poate chiar ca un copil.  Si acum gata cu scrisul, pitica vrea si ea. :)) Si ea e prioritara, intotdeauna.