Bine ai venit! Aceasta este o "parcare pentru ganduri"
Nu se plateste taxa, nici de stationare, nici de oprire.

luni, 29 noiembrie 2010

La usa bate cineva....

Am intrat deja in starea magica a sarbatorilor de iarna..m-am apucat de ascultat colinde, de adus aminte cum puneam fiecare glob pe bradutzul de anul trecut si numar zilele ramase pana la revederea unei persoane foarte dragi mie. Nu mai am rabdare si cand ma uit in calendar, constat ca e abia luni...ma gandesc ca nu mai e chiar asa mult pana joi...si de joi pana luni e iar un pas...Zilele acestea am petrecut mult timp cu parintii mei si a fost extrem de placut. Ba chiar am dormit in "casa parinteasca"...cum se spune...si totusi de abia am asteptat sa ma reintorc acasa la mine, la Cluj..aici fiecare coltz are o parte din mine...parca atunci cand pasesc pe usa, fiecare firicel de lumina ma imbratiseaza si se bucura enorm ca sunt acasa. Totusi casa nu e intreaga fara Adi. Si astept sa rasune in capusorul meu :" la usa bate cineva, hai te rog deschide, sunt eu jumatatea ta, m-am intors la tine...mi-a fost de tine", si sa raspund cu lacrimi in ochi, de fiecare data, "si mie mi-a fost extrem de dor tine...ma bucur ca te-ai intors..si sper sa nu mai pleci niciodata". Stii, se zice ca uneori e bine ca intr-o relatie sa existe si anumite momente de pauza, de respiro, dar eu le am si cand e Adi cu mine...si ma simt ca un copil neajutorat cand nu e langa mine, ma simt parca rupta de jumatate, parca sunt purtata de vant, parca nu mai conteaza nimic, conteaza doar ca orele si minutele sa treaca cat mai repede. Cateodata as vrea sa-i aduc la mine pe toti cei dragi, toti sa fie langa mine tot timpul. Stiu ca acest lucru nu se poate, ca pana si aceasta parte a vietii trebuie sa existe un echilibru, si la mine mereu asa a fost. Fiecare persoana draga mine, are o parte "rezervata in sufletelul meu"....fiecare are coltisorul sau si simt cand acel coltisor e gol.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu