Bine ai venit! Aceasta este o "parcare pentru ganduri".
Nu se plateste taxa nici de stationare, nici de oprire.

joi, 30 ianuarie 2014

Povesti magice vol 1 !

Eu si Adi, fostul meu coleg de radio, am dat viata...povestilor. O idee de-a mea, care s-a concretizat si ma bucur enorm! E doar una, dintr-o serie lunga, care va urma.
Astfel ca "Povesti magice" vol 1, a prins viata; are voci, desene, are tot ce trebuie. E un cd realizat cu mare drag pentru copii. Ii multumim si sotiei lui Adi, Anamaria pentru ajutorul oferit.
Despre ce este vorba? Imaginile si vocile, zic eu ca vorbesc de la sine.
Daca iti doresti si tu cd-ul pentru copilul tau, al vecinului, al fratelui tau sau poate chiar pentru tine, nu ezita sa ne contactezi. :) Asa vei reusi sa patrunzi in lumea minunata a povestilor magice.








miercuri, 29 ianuarie 2014

Ninge ca-n povestile cu printi!

Ninge ca-n povesti la Cluj, cu multi fulgi. Parca zici ca sunt la intrecere fulgii, care sa prinda cel mai bun loc pe pervazul geamului meu. Poate vor sa ma priveasca, sau poate vor sa patrunda la mine in casa. Geamul nu le este deschis, asa ca au doar o optiune, aceea de a privi dincolo de sticla. As putea zice ca ninge cu...galeata. :))
Prima data cand am vrut sa postez pe bloc, mi-a venit altceva in minte, dar apoi cand am privit pe geam, am zis ca e asa de frumos sa-mi aduc aminte de iernile cand eram eu copil.
Au fost ierni plin de zapada, plina de caldura parintilor mei, de bucurii, de trasul cu sania, de bulgarit. A fost o copilarie frumoasa. Am niste parinti extraordinari, care mi-au oferit o copilarie fericita. Gandidu-ma la copilaria mea, schitez deja momente din copilaria lui Nicole. La anul pe vremea aceasta, ne vom bucura din plin de fulgii de zapada, ne vom da cu sania, ne vom bucura de zapada si de afara...nu doar de dupa geam. Recunosc ca e mult mai bine sa stai acasa si sa infrunti intemperiile vremii de dupa...perdea. Imi aduc aminte de iernile trecute, cand am avut de infruntat frigul. Nu iubesc iarna, tocmai pentru ca e frig, insa imi place sa privesc cum ninge, sa calc pe zapada pufoasa, sa fac oameni de zapada.
Imi aduc aminte ca imi place sa patinez, cand eram mica. De cand nu am mai patinat au trecut vreo 20 de ani. Va trebui sa ma pun iar pe...patine, in anii urmatori, ca doar imi voi duce si eu pitica la patinoar. O sa fie multe activitati iarna. Multe minunatii!
Cu schiurile nu m-am dat niciodata, nu m-a atras sportul acesta "ierniver", nici dupa ce l-am admirat la televizor. Poate ca nu m-a atras, pentru ca nu l-am incercat. Poate ca o data incercat va fi ca o dragoste la...prima pasire! :) Cine stie?! Stiu sigur ca inchei cu o piesa de...suflet. :)



marți, 28 ianuarie 2014

Mi-e dor....

Mi-e dor uneori de...radio. Am mai avut de a "face" cu el, acum putina vreme. E drept ca a fost pentru o ora maxima.Cred ca daca m-ai pune maine sa fac emisiuni la radio, as putea sa vorbesc la microfon de dimineata pana seara. Evident ca as avea pauzele de...schimbat scutece, de joaca si de alaptat. :)) Meseria de mama nu as ignora-o. Ea este cea mai importanta. :)
Revenind la radio, imi aduc aminte de topul pe care-l realizam, de Drive On, emsiunea mea zilnica, si mi-e dor de mine in fata microfonului. Mi-e dor sa ma...aud, sa ma auzi si sa fiu alaturi de ascultatori...in direct.
Drive On a fost puiul meu, care mi-a adus momente frumoase, mi-a adus emotii, cam de toate. Drive On a murit, atunci cand am plecat eu. Nici nu avea cum sa continue fara mine. Eu i-am dat viata, eu am adus la tacere acea emisiune.
Adevarul e ca atunci cand te apuci de radio si iubesti ce faci, cam greu sa nu-ti licareasca ochii cand te regandesti ca ai putea sa fii din nou in fata microfonului. 
Imi aduc aminte si de Top Airplay Transilvania, aceeasi emisiune care a murit atunci cand eu am plecat din fata microfonului. Cateodata imi vine sa ma apuc din nou...de radio. Probabil ca as face-o oricand cu mare placere.Radioul este marea mea dragoste. Intre timp, in viata mea a reaparut o alta mai...mare dragoste...Nicoleta. :)
Adevarul e ca de multa vreme nu m-am mai...reascultat. De fapt, mi s-a intamplat sa ma aduc in...mall. Eram vocea din spatele unei reclame. :)
Cred ca intr-o zi am sa caut in arhiva emisiunilor radio si am sa ma...reascult la ..Drive On, Top Airplay Transilvania si...Dimineata la patrat. :)
Cat timp imi alung eu nostalgia...radioului, iti ofer si tie o doza...de muzica...buna. :)
P.S: Ascult piesa pe repeat de vreo...3 zile. :) I love it!!!

 

luni, 27 ianuarie 2014

"Iaia nu mai pleaca!"

Timpul se scurge atat de frumos, atunci cand ai un pui de om langa tine, incat ai vrea sa-l opresti ca sa poti savura cat mai mult fiecare zambet, gangurit, fiecare raset. Da, pitica mea rade in hohote. Uneori provocata de mine, ce-i drept, dar rade asa de frumos. Cand o vad pe ea, ma regasesc eu, cea din pozele parintilor mei. 
Acum imi aduc aminte de cateva cuvinte ,pe care eu si fratele meu se...rosteam cand eram mici. Fiecare obiect capata alta denumire, dar in sine era...acelasi obiect. De exemplu, cand eram mica nu stiam cum sa-i spun mamei mele ca ii iasa cafeaua din ibric in foc, asa ca din gurita mea iesea:" mama, fafeaua foc." :)) 
De la cafea, ajungem la sapun pe care l-am poreclit, "popoi". Visina era de fapt "visita", iar macaraua in vorbirea lui fratelo era " macarona".
Da, eu pentru fratele meu eram..."Iaia". :) Si "Iaia" am fost pentru mama, bunici si pentru prieteni, multi ani. :) 
Cand eram eu mica, imi placea sa merg la sora mamei mele cateva zile, sa stau pe la bunici....Fratele meu, care era mai mic ramanea acasa cu mama. Cu cat crestea, cu atat fratele meu prindea mai tare drag de mine, si ii era atat de greu sa ma vada plecand. Am tot plecat eu pana cand fratele meu, luat in brate de mama mea, ma privea pe geam cum ieseam din bloc, tinuta de mana de matusa mea. Atunci s-a dezlantuit iadul: fratele meu a inceput sa bata puternic cu manutele in geam, sa planga si sa strige " Iaia". Fratele meu, mereu a avut un timbru vocal extrem de puternic, atat de puternic, incat l-am auzit. Atunci m-am intors inapoi, mama a deschis usa si i-am zis fratelui meu : "Adei, nu mai plange. Iaia nu mai pleaca". Si de atunci, pana cand am crescut mai maricei eu nu am mai plecat nici la bunici.
Imi aduc aminte cu mare drag de acele momente. Am un mare regret insa, ca timpul a trecut si ca relatia cu fratele meu nu mai e aceeasi. Nici pe departe. Acesta este si unul dintre motivele pentru care nu mi-o doresc decat pe Nicoleta. Stiu ca relatiile dintre frati difera, insa am atat de multe exemple de relatii intre frati care nu au mers deloc bine, incat eu nu vreau sa mai "fabric" o relatie si sa mearga ...prost. 
Multa lume imi spune ca ce frumos va fi daca Nicoleta va avea o suriroara sau un fratior, ca va avea cu cine sa se joace. Ma voi juca eu cu ea, va avea prieteni, jucarii. Nu cred ca un partener de joaca pentru Nicoleta este un motiv convingator pentru mine, ca sa cred ca relatiile dintre frati pot sa fie frumoase.
Stiu, e pacat ca relatiile se strica. Se strica acelea, se infiripa altele, asta e...De data aceasta, nu a functionat lozinca " timpul se rezolva pe toate". Timpul nu le-a rezolvat pana acum, ba mai mult a reusit sa demonstreze ca 2 frati pot sa devina 2 straini, daca altii intervin si sunt lasati. Dar stii cum se zice: " e nevoie de 2 cai la caruta, ca aceasta sa inainteze". 
Fiecare e cu drumul sau, cu gandirea sa, cu valorile sale. Eu sunt cu muzica pe final de postare. :)

vineri, 24 ianuarie 2014

Femeia este o bijuterie!

Sa-i spui celui drag ca-l iubesti sau ca o iubesti, nu ai nevoie de o zi speciala. Sa-i arati acest lucru nu trebuie sa fie Valentine's Day. Sa-i oferi un dar din tot sufletul, cu un mesaj venit tocmai din adancul inimii nu trebuie sa fie intr-o data...comerciala. Daca azi te-ai trezit si vrei sa-i faci o surpriza persoanei dragi, atunci nu mai sta pe ganduri. Ma intrebi ce data e astazi? Nu stiu si nu cred ca are prea mare importanta, atata timp cat nu e ziua in care v-ati cunoscut, ziua ei/lui de nastere. :) E pur si simplu o zi de vineri de iarna, insa poate tu simti ca e o zi mai speciala.
Am invatat un lucru: daca simt ca trebuie sa spun tot ce ascund in sufletul meu, atunci o fac, indiferent ce ora e si indiferent ce data e. Mai mult decat atat, nu pierd nici o zi sa-i spun fiicei si mamei mele cat de mult le iubesc, cat de mult inseamna pentru mine, cat de mult ma bucur sa le am alaturi. 
Tocmai pentru ca-mi place sa fiu surprinsa si sa surprind aleg sa ofer un cadou in fiecare zi. Un te iubesc, o imbratisare, cateva cuvinte scrise cu drag intr-un sms sau asternute pe o coala de hartie.Fiecare cadou pe care-l ofer e din suflet si e intotdeauna cu semnificatie.
Cred ca fiecare dintre noi suntem niste pietre pretioase ce asteapta sa fie admirate, iubite, apreciate la adevarata valoare. Cand vine vorba de a arata cat de mult imi iubesc fetele din viata mea: pe mama si pe fiica mea nici o valoare nu e prea mare, nici o piatra nu straluceste la fel de puternic in ochii lor.
O piatra de peridot verde asezata frumos pe un cercel ar arata minunat atarnata la urechea mamei mele. 

Sursa: http://www.beprecious.ro/bijuterii-cercei-trei-pietre-peridot-verde.htm
Astfel de bijuterii ca cea de mai sus, s-ar potrivi perfect cu nuanta ochilor mamei mele. Ar fi ca si cum as aseza cerceii pe un piedestal de platina.
Pe fiica mea as rasfatat-o cu o minunatie de cercei, in care este incorporata si o parte din inima mea. :)

Sursa: http://www.beprecious.ro/bijuterii-cercei-inimi-ametist-natural-african.htm
Indiferent de forma, culoarea pietrei, o bijuterie este un dar minunat, pe care merita sa-l poarte si sa-l primeasca orice femeie. Femeia este in sinea ei o bijuterie, o nestamata, care nu are valoare, care nu poate fi estimata. Ea doar poate fi recompesata cu dovezi de iubire.
Cred ca bijuteria pe care o purtam transmite un mesaj; este mesajul ce vine din partea persoanei care ne-a oferit-o. Este un mic omagiu adus pentru dragostea nemarginita si neconditionata pe care o primeste.
Vrei sa-i faci o bucurie unei femei? Atunci alege o bijuterie, care sa se potriveasca personalitatii sale si ofere-o impreuna cu un mesaj venit din suflet. Ofere-o astazi! Maine se va bucura deja de ea!

Printul si regatul de gheata!

A fost odata ca niciodata un print. Era un print mai neobisnuit, pentru ca traia intr-o casa...de gheata. Da, era un print al frigului.In ciuda acestui fapt, era o persoana calda, vesela, sociabila, atat de sociabila, incat si pinguinii i-au devenit prieteni. Nu va imaginati ca printul nostru era..."sarit de pe fix". Nu, deloc. Era doar un cunoscator al mai multor limbi: vorbea pe limba ursilor, a pinguinilor, a focilor.
Intr-una din zile, unul dintre prietenii sai, pinguinul, i-a adus un pliant. Era un pliant adus de vant tocmai din...Romania. Nu si-a dat seama in ce limba era scris pliantul, insa pana cand il vazu ursul Martinica. Era tocmai ursul adus in Antartica tocmai din Romania. Asa ca ursul nostru ii tradu printului  ce scria pe pliant.
Ce credeti ca era insemnat pe hartie? Nimeni? Nimic?
Ei bine, pe foaia de hartie batuta de ploi, vant, zapezi inca se mai putea zari clar: Aduna.ro. Ursul stia ca era un site. Asa ca printul nostru isi lua tableta, ca deh, dispunea de tehnologie chiar si in Antartica, si introdu adresa intr-un browser de internet. Cand, ce sa vezi? Era vorba despre o oferta incredibila. Zicea acolo ca primesti bani inapoi atunci cand faci cumparaturi prin Aduna.ro. Printul nostru avea nevoie de haine noi si groase pentru el si pentru prietenii sai...frigurosi; in plus ii trebuia si adidasi noi, ca sa poata strabate tot tinutul inghetat. De ce tot tinutul? Pai, printul nostru urma sa plece in concediu la Craiasa Zapezii, tocmai in Alaska. Drum lung pana acolo...
Asadar, printul nostru incepu a-si face cont pe site-ul www.aduna.ro. Evident ca ursul Martinica l-a ajutat la traducere. Il intreba printul nostru pe Martinica cati bani va primi inapoi, daca isi va face cumparaturile online prin intermediul ADUNA.ro. Iata raspunsul ursului:
"Printule, stii ca sunt bun la matematica, asa ca stai sa-ti calculez: deci procent din valoarea cumparaturii, minus TVA-ul ( care in Romanica e cam mare, 24%)  si minus cheltuielile de livrare, ca din Romania pana aici e cale lunga....Te alegi cu bani frumosi, printule."
Totul a fost extrem de simplu pentru printul nostru ,care a ales sa primeasca cashback-ul inapoi pe contul sau bancar. Printul nostru a beneficiat de superoferta ADUNA.ro, care este valabila 20 ianuarie – 3 februarie 2014, si astfel ca avea deja in cont 10 lei, fiind utilizator nou.
Dupa ce termina cumparaturile online, printul inchide tableta, multumit ca totusi in Romania a gasit o oferta avantajoasa. 
Ursul Martinica si printul nostru au raspandit vestea printre ceilalti prieteni ai regatului inghetat. 
A doua zi printul, mare amator de retele de socializare, raspandi vestea cea mare! Acum printul nostru multumit de produse achizitionate se indreapta spre Craiasa Zapezii, pentru care a cumparat un colier de la magazinele partenere ale site-ului ADUNA.ro.
Concediu placut, printule!

miercuri, 22 ianuarie 2014

La volan!

Inca de cand eram mica, ma visam la volanul unei masini...mai mici sau mai mari. La varsta aceea nu ma gandeam la marci de masini, sigle si preturi, ci doar la un autovehicul care sa porneasca din loc. Cu pornirea de pe loc a inceput si prima ora de condus. A fost acum mai bine de 10 ani. Prima ora de condus a urmat abia dupa prima ora de legislatie rutiera, altfel nu se putea. Ca doar era vorba de a conduce pe drumurile publice. :)
Recunosc ca prima ora de condus mi-a produs emotii, ca si prima intalnire de iubire. De altfel asa se infiripa o legatura amoroasa, intre tine si masina, inca de la prima...atingere. :) Pentru unii dintre noi, poate ca masina a fost chiar...prima dragoste. Nu e de mirare de ce multi nu-si uita prima masina. Nici eu. Insa, pana la prima masina condusa cu permisul de conducere in buzunar, a fost nevoie de multe ore de antrenament din postura de...elev. Ore de antrenament cu volanul in mana, dimineata, iar dupa-amiaza cu pixul pe hartie. Inainte de a trece la partea practica, trebuie sa stii si teorie. Altfel cum ai putea sa stii care e treaba cu prioritatile pe...sosea? :) Nu de alta, dar nu ai vrea sa treaca pe galben, un alt meserias ca tine. :))
Asa ca, zi de zi am invatat care e treaba cu indicatoarele, cu prioritatile, atat teoretic si practic. A urmat examenul pentru permisul de conducere. Multi haiduci s-au intrecut in ale..stiintei, cand mi-am dat eu examenul, putini insa am ramas la final. Eu insa ma numar printre absolventii, care si-au luat permisul de conducere din prima. :) 
A urmat apoi prima ora de condus pe sosea, fara instructor. Prima masina condusa a fost a parintilor mei. Un Ford Fiesta, ceva mai in varsta ca...mine. :) O masina mica, usor de condus, care m-a primit cu ...usile deschise. A fost o placere sa fiu la volanul unei bubureze rosii, plina de..andrenalina, care consuma cu...pipeta. :) 
Dupa distractia cu...Fiesta, a urmat buburuza galbena, pe numele ei Seat Ibiza. O minunatie de masina. Tanara, puternica, sportiva, comoda, primitoare si in acelasi timp si foarte atractiva. Pe Ibiza am luat-o inca de cand.."s-a nascut". A fost o dragoste la prima atingere a pedalei de...acceleratie. :) Timp de 5 ani am cutreierat alaturi de ea tara, in lung si in lat. Ibiza a vazut atat Marea Neagra, cat si Muntii Carpati. A fost o prietena minunata, care nu m-a lasat la greu si care nu mi-a creat probleme. Tot ce a cerut ea, a fost doar carburant,cate un pic de... ulei si cate un filtru. Doar consumabile...normale. :)
Acum am trecut la categoria...premium. Un Audi A4 alb, de toata frumusetea ma asteapta zi de zi in...parcare. Si este chiar a mea! E deja la mine in...familie de 2 ani. Au fost 2 ani cu drumuri lungi, au fost 2 ani frumosi si vor mai urma, incat pe atatia la fel de frumosi.
In plus, dupa multe drumuri de Germania, minunatia alba va cunoaste si ea...Marea Neagra si Muntii Carpati. Trebuie sa aiba parte si ea de ....minunatii. :) Sa speram ca va avea si de drumuri, care sa-i puna in valoare forma si calutii din dotare.:)
La ce ma duce cu gandul, permis de conducere? La modul prin care poti sa ai prioritate la...volanul propriei masini! Urmatoarea partenera de drum imi doresc sa fie, peste cativa ani...Range Rover Evoque de culoare alba. O alta minunatie a...domeniului auto. :)

marți, 21 ianuarie 2014

Intra in comunitatea bloggerilor!

Anul trecut dupa ce s-a nascut pitica mea, luand eu laptopul si postand pe blog, m-am gandit sa caut si site-uri, care ofera premii pentru...bloggeri. Asa ca am ajuns pe site-ul celor de la BlogAwards, http://www.blogawards.ro/. 
Eram extrem de incantata de faptul ca poti castiga multe premii. Mi-au placut temele propuse, asa ca mi-am facut si eu cont si m-am apucat de scris pe blog, raspunzand provocarilor celor de la BlogAwards. In timp ce marcam eu cerintele temelor propuse, ma bucuram ca pot sa particip la concursuri ce au ca premii tablete, vouchere, etc.
Imi doresc sa castig o tableta oferita de cei de la Allview, ca sa pot raspunde provocarilor celor de la BlogAwards, in timp ce stau langa pitica mea, in timp ce calc haine sau chiar gatesc.Astfel ca nu voi mai lasa inspiratia sa zboare, fara sa ma folosesc de ea. Ce fel de tableta imi doresc? Cea care este oferita ca premiu, intr-una dintre campaniile BlogAwards. 
Aceasta este!
Sursa: http://allview.ro/produse/tablete-pc/lista-tablete-pc/viva-q7/descriere/
Nu-i asa ca arata exceptional si aceasta tableta?
Sursa: http://allview.ro/produse/tablete-pc/lista-tablete-pc/2-speed-quad/descriere/
Nu doar ca arata bine tableta, dar te ajuta sa-ti indeplinesti sarcinile zilnice, printre care si sa participi la campaniile BlogAwards. :) Pe langa designul atractiv, tableta celor de la Allview, are si performante notabile, oferite de procesorul Quad Core de 1 Ghz. In plus, nu trebuie sa-ti faci problema ca bateria tabletei se va termina inainte ca tu sa postezi articolul tau la campaniile BlogAwards. Cei de la Allview au avut grija ca tu sa-ti termini intotdeauna sarcinile incepute. Vorba aceea: Allview nu se joaca cu jumatati de masura! :)
Ce-mi place la noul site BlogAwards? In primul interfata site-ului: afli la primul click, care sunt premiile pe care le poti castiga, daca participi la campaniile active propuse pe http://www.blogawards.ro/. E foarte usor sa accesezi site-ul si de pe mobil. Ai parte de un meniu simplu, de unde poti selecta acea categorie pe care ti-o doresti: campanii active, castigatori sau chiar campanii incheiate. Nu trebuie sa strabati toate informatiile, ca sa afli ce-ti doresti. E usor astfel sa ajungi in...directia dorita. :)
Recunosc ca-mi place mult si smartphone-ul oferit in noua campanie BlogAwards si pus la bataie de Allview.
Cred ca nu exista campanie lansata de cei de la BlogAwards, in care sa nu te poti duela in cuvinte cu ceilalti bloggeri din comunitate. E drept ca ai concurenta serioasa, dar nu e mai frumos sa lupti din greu si sa castigi, dupa ce ai participat alaturi de alte sute de alti bloggeri? Eu zic ca reusita e mult mai dulce. ;) In plus, fiecare reusita este recompensata cu premii, substantiale: tablete, smartphone-uri, vouchere oferite de diferite site-uri populare din Romania. :)
Sa nu uitam ca repetitia este mama invataturii. Asa ca, chiar daca nu ai castigat la nici o campanie pana acum, nu e cazul sa renunti, niciodata nu se stie. In plus, scriind iti formezi un stil propriu. 
BlogAwards iti ofera posibilitatea sa faci parte dintr-o comunitate de sute de bloggeri, care au cu tine cel putin un punct comun: toti participa la campaniile active oferite de www.blogawards.ro. 


 

vineri, 17 ianuarie 2014

In culori

Fiecare an incepe cu trasari de planuri, cu ganduri si vise. Daca nu ai visa, atunci pentru ce ai lupta? M-am intrebat care este cel mai mare vis al meu. Anul trecut l-am descoperit: sa fiu mama. Va ramane intotdeauna si pentru totdeauna. Este cu siguranta cel mai solicitant job, pentru ca 24 din 24 de ore trebuie sa fii mereu la...datorie. :) O datorie frumoasa, care imbina lacrimi de fericire cu zambete, cu ganduri si planuri. Fiecare zi este diferita, asa ca jobul, pe care l-am "castigat" anul trecut, este cel mai frumos si este un job la care te prezinti cu mare bucurie. Este jobul ideal. Este un job in care ai de toate: impliniri, zambete, sunete placute, sunete necunoscute, priviri dulci. Ai multe de exploarat, ai multe de aflat. Practic in fiecare zi inveti cate ceva. Te descoperi pe tine, descoperi o persoana, care pana mai ieri nu ai vazut-o.
Sa fii mama este o provocare. In primul rand pentru tine ca persoana, si apoi pentru puiul tau de om. Trebuie sa descoperi tot ce-i place, sa intuiesti care sunt urmatorii pasi imaginari pe care ii va face. Asa ca spatiul meu de lucru este extrem de...larg. Practic este toata casa. Este spatiul de lucru perfect, in care tinuta este una comoda.
Nu am o ora la care trebuie sa fiu la job, sunt la job in fiecare minut si totusi este ca si cum as fi in concediu. Un concediu diferit, in care relaxarea mea inseamna....distractia piticutei mele. Este o altfel de relaxare, asa cum sa fii mama este un...altfel de job. 
Urmatoarea perioada va fi o noua provocare, in care voi avea nevoie de imaginatie, pentru a incropi pe o foaie de hartie, personajele care sa intruchipeze cat mai multe animale...reale. Pentru asta voi avea nevoie de ...o agenda. In primul rand, o agenda, ca sa nu uit sirul animalelor pe care trebuie sa le pun in sceneta copilariei.
Asa ca ma voi inarma cu hartie colorata, pe care voi incerca sa desenez cu ajutorul cariocilor cele mai inspirate animalute. 
Sceneta va cuprinde animale domestice si bineinteles si salbatice. Toate vor face parte din povestea unica a ...fetitei mele. Dupa ce vom trece de capitolul animale, va urma un capitolul primaverii. In care impreuna vom descoperi ca fiecare floare este speciala. Cei de la www.depozituldepapetarie.ro imi vor fi de mare ajutor. Ei imi vor furniza materia prima, pentru ca eu sa reusesc sa intruchipez cele mai vesele personaje.
Adevarata provocare este sa-i demonstrez fetitei mele ca totusi, chiar si cu o...floare se face primavara.

Fiecare zi zambind!

Ma uit in fiecare zi la fiica mea si nu-mi vine sa cred de multe ori ce minunatie am langa mine. Atunci cand simt ca traiesc un vis, o iau repede in brate pe pitica mea si o strang tare la piept. Ea mereu imi zambeste. Are un zambet si o bucurie in ochisorii ei, incat ma topesc de fiecara data cand ma priveste.
E minunata evolutia ei. Fiecare atingere si strangere a ei de mana, imi trezeste canalul lacrimar, si fara sa vreau scap cateva picaturi umede pe obraz.
Nu am crezut ca sentimentul de a fi parinte, de a fi mama este atat de minunat, atat de puternic si atat de frumos. Nicoleta ma va avea langa ea, ori de cate ori are nevoie de mine si nu numai...chiar si atunci cand va creste mai mare, si va avea momentele ei de adolescent rebel.
Imi aduc aminte de mine la anii adolescentei...parca era ieri. Vreau ca tot ce mi-am dorit eu sufleteste sa aiba ea. Vreau sa fiu langa ea cu orice pret si voi fi. Ea este cea mai importanta persoana din viata mea!
Ea este parte din mine, de fapt sunt eu...in oglinda. Ea va avea parul lung, asa cum eu nu l-am avut cand am fost mica, ea nu va trebui sa rosteasca nici un cuvant, eu voi stii ca trebuie sa o strang in brate, sa o iau de mana, sa fug la ea, atunci cand chemarea ei ma striga. Indiferent cati ani va avea, indiferent de ce va avea nevoie de mine, eu ii voi asculta chemarea si voi raspunde apelului ei emotional.
Au fost multe momente cand am avut nevoie de mama mea, si cand a trebuit sa-mi suprim trairile, pentru ca ea era departe, iar eu nu puteam sa-mi deschis sufletul. Mi-as fi dorit ca anul trecut cand am nascut-o pe Nicoleta sa fie alaturi de mine.
Eu nu vreau ca fiica mea sa-si innece trairile in lacrimi,sau sa traiasca anumite momente...singura. Vreau sa fiu cu ea, langa ea si asa va fi! Viata mea este completa de cand a aparut Nicoleta in viata mea. Ea este cea pentru care fiecare zi este minunata, este ea pentru care sufletul meu zambeste zilnic, ea este motivul pentru care fericirea a incheiat contract cu mine!
Profit de fiecare clipa alaturi de ea, pt ca timpul trece si nu vreau sa regret nimic!


miercuri, 15 ianuarie 2014

Suntem foarte bine!

Ziua de ieri a adus inca o bucurie pentru mine!
Am fost cu sotul meu si cu pitica, la medicul ortoped la pediatrie pentru controlul de rutina la sold, care se fac copiilor. Avand in vedere ca pitica are deja 5 luni, ne-a facut radiografie la sold. Evident ca ne-am luptat cu birocratia romaneasca. Sirul evenimentelor a fost cam asa! Am ajuns la clinica, am mers la receptia de copii ca sa ne dea un numar la mediul Irimia Eduard ( il mentionez, pentru ca voi face referire la el, mai tarziu). Dupa ce am trecut printr-un sir de holuri in "L", am ajuns in fata cabinetului cu pricina. Alti parinti cu piticii lor, isi asteptau randul.
Nu aveam in fata noastra ce-i drept decat vreo 2. Insa am asteptat suficient de mult. Nicoleta a fost extrem de rabdatoare si de vesela. Erau alti copii, de o seama cu ea, sau mai mici putin, care plangeau. Ea se uita la ei si le zambea. Era extrem de interesata de pitici. Le zic pitici, pentru ca toti erau mai slabutzi si mai mici, la lungime ca si Nicoleta.
Dupa ce am intrat la d-nul doctor Irimia in cabinet, am plecat spre zona de...internari, unde trebuia sa ni se faca o fisa, ca mai apoi sa merg la radiologie, apoi sa ne reintoarcem la cabinetul d-nului doctor Irimia.
La zona de internari, am batut, am intrat, mi s-a spus ca astept. Am asteptat afara. Intre timp a venit o mamica, cu o fetita de cativa ani, care trebuia doar sa primeasca un rezultat de la analiza, Cand s-a deschis usa de la biroul, pe a usei careia scria internari, a iesit d-nul care redacta la calculator si a inceputt sa vorbeasca cu mamica in maghiara. Atunci am simtit cum imi creste pulsul.
Sincer, m-am saturat sa traiesc in Romania, iar in institutiile de stat, sa se vorbeasca in maghiara si sa nu inteleg nimic?
Sa revin la sirul evenimentelor. Dupa ce mi s-a completat fisa la pitica, am mers la radiologie. Acolo lume. Ciudat ca desi erau indicatoare spre o anumita usa, unde se faceau teoretic radiografii doar pentru copii, am fost sfatuiti sa mergem la usa, unde se faceau radiografii pentru adulti. Am asteptat, apoi am intrat. A trebuit sa-i tin genunchii apropiati si picioarele intinse la pitica. A trebuit chiar sa exercit presiune. Mi s-a parut ciudat. Pitica mea trebuia sa stea nemiscata.
Am inceput sa povestesc cu pitica mea, ea imi zambea si am scapat usurata. Pitica mea a stat nemiscata.
Dupa ce am imbracat-o, eu cu Adi, am iesit afara si am asteptat. Aveam tot felul de ganduri, ne doream ca totul sa fie bine.Asa a si fost, a iesit medicul radiolog, care ne-a dat hartiuta cu "ok-ul".
Apoi am coborat in cabinetul medicului Irimia. Am completat o fisa, apoi am primit recomandari.
D-le doctor a fost extrem de simpatic, chiar glumet. Sunt convinsa ca e foarte important si modul, prin care tu, ca pacient stii sa te adresezi. Cu noi a fost tare simpatic.
In noiembrie, mergem inapoi la medic, ca sa vada medicul cum umbla Nicoleta.
Stau si ma gandesc...noiembrie...pana atunci pitica mea va implini 1 Anisor! Va urma vara la mare, cu ea si cu Adi, vor urma multe momente minunate!
Am profitat de faptul ca pitica mea, doarme acum, ca sa pot sa-mi ...parchez...gandurile. :)
Vine si finalul....muzical!


Tehnologia, la extreme!

Incetul cu incetul m-am obisnuit sa dispun de metode tehnologice, care de care mai...interesante. Am inceput prin a folosi telefonul mobil abia in primul an de facultate, au trecut cam 10 de ani de atunci. De atunci si pana astazi m-am trezit cu internet oricand, laptop,sistem audio suround, ipod, smartphone, televizor inteligent, cuptor cu microunde, masina de spalat, care ma atentioneaza sonor cand a terminat programul si pe care o pot programa sa-si faca datoria de...."spalatoreasa" casei. :)
M-am trezit ca am casa invadata de o multitudine de aparate care mi-au usurat munca, m-au ajutat sa-mi fac treaba extrem de bine.
Imi aduc aminte cat de dificil era sa speli haine cu mana. Pur si simplu, era o adevarata...tehnologie manuala, care uneori mai dadea...gres; ba uitai sa clatesti bine hainele, ba nu reuseai sa storci suficient de tare, incat sa nu te trezesti cu mici balti prin casa.
Ma intrebam intr-una din zilele trecute, cum ar fi sa nu am la dispozitie oricand internet, tv cablul. Curiozitatea mi-a fost...indeplinita de catre firma, care-mi furnizeaza servicii de internet si cablu. Asa ca, am ramas fara internet o zi intreaga. E ciudat, dar imi lipsea extrem de mult. Eram dintr-odata curioasa ce s-a mai intamplat in lumea virtuala. Curiozitatea mea a fost atat de mare, incat mi-am folosit internetul mobil, cam tot ce aveam intr-o luna....intr-o singura zi. :)) E drept ca intre reprizele de butonat smartphone-ul, mi-am aruncat privirea printre cartile din biblioteca si m-am trezit citind. Atunci mi-am dat seama ca e minunat sa mai si rasfoiesti filele din carti, nu doar paginile de net.
E ciudat ca am ajuns dependenta 100% de tehnologie, de lumea virtuala si nu doar. Noutatile din lumea virtuala le gasesti pe http://www.digipedia.ro/.
Ma gandeam ca viata fara muzica, ar fi prea....linistita. Ar fi cu siguranta pentru mine, chiar muta si chiar extrem de...agitata. Ciudat, dar asa simt eu. Pot sa stau in liniste, doar noaptea, in rest tot timpul trebuie sa-mi fie incantata urechea de cantece. E drept ca asa am fost invatata de mica, cand eram mare fan... discuri, pe care le ascultam la pick-up. 
Daca stau bine sa ma gandesc, m-am nascut cu tehnologia langa mine, pentru ca si atunci aveam acces la informatie, insa sub o alta forma: televizorul, radioul si ziarele tiparite erau principala sursa de informare.
Sincera sa fiu, de multe ori urasc de-a dreptul ridicolul creat de tehnologie. De ce? Pentru ca am ajuns sa stiu tot ce fac cei din jur, accesand retelele de socializare. Aproape ca nici nu mai trebuie sa folosesc telefonul, ca sa aflu noutatile.
De fiecare data cand merg in concediu, uit de telefonul mobil, pentru ca de fiecare data, plec din tara. Motiv ca sa iau o pauza de la...tehnologie. Atunci imi dau seama cat e de minunat sa nu porti cu tine telefonul mobil, sa nu devii sclavul lui. Pana la urma, cam asta suntem. In acelasi timp, sursele tehnologice ne ajuta sa iesim din...diferite impasuri.
Au fost cateva momente cand, fiind in cautarea unei locatii, m-am bucurat ca am la dispozite internet, smartphone-ul si toata tehnologia necesara, ca sa gasesc destinatia mea.
E drept ca accesul la tehnologie inseamna si costuri mai mari: reparatii, facturi. Distractia costa, indiferent cum se numeste ea!

vineri, 10 ianuarie 2014

SuperBlogger :)



Prima codita :)

Pitica mea nu mai vrea sa stea pe spate, vrea mai nou sa stea si ea in...fundic. :) O iau de manute si se ridica singura din pozitia de pe spate, in sezut. Cate noutati aduce fiecare zi. Cate bucurii pentru mine. Stau si o privesc cand doarme, am grija de visele ei.
Nicole, cum ii mai spun, este cea mai minunata fetita. Este extrem de cuminte, vesela, energica si evident este cea mai mare bucurie a mea. Pot sa spun ca ea este cea mai mare realizare a mea!
Asa e de dulce cu dintisorii ei. Pai da, avem 2 dintisori, inainte de a trece in luna a 5-a de viata. Deja 5 luni s-au scurs din viata mea alaturi de ea. Inmagazinez in sufletul meu fiecare atingere a ei, fiecare privire, fiecare ras si suras, fiecare lacrima si fiecare chemare.
Avem deja si prima codita. :) 

Prima codita a venit la pachet cu primii 2 dintisori. :) Nicoleta este copia mea fidela. Ma uit la ea si ma vad pe mine cand eram mica. Nu doar eu ma vad, ci si parintii mei.
Inchei postarea mea cu o piesa foarte frumoasa. Dedicatie pentru fiica mea. :)




miercuri, 8 ianuarie 2014

Avem dintisori!!!!

Ziua de azi e cu noutati minunate! Am pus mana pe telefon si am sunat pe tatal lui Nicoleta si pe bunici. Avem eveniment mare: i-au iesit 2 dintisori la printesa! Asa de dulce e. De ceva timp o tot deranjau gingiile. Cum e un copil minunat, nu s-a plans de incovenient, ci doar isi baga manuta in gura, asta pentru ca Nicoleta nu are suzeta. Ciudat, nu?
Pai cand avea cam cateva saptamani am incercat sa-i dau suzeta si a scuipat-o afara, de atunci am zis ca Nicoleta va fi printre putinii copii fara suzeta si alaptata exclusiv. Asa mi-am dorit de cand crestea la mine in burtica, sa o alaptez. Ma bucur ca am si reusit. :) Am un copil ce creste frumos si care este hranit doar cu lapte de la mamica ei.
Toata lumea ma intreaba:" pai nu-i dai lapte praf? nu-i dai ceai? nu-i dai apa?". Raspunsul la toate cele 3 intrebari este unul si mare:NU!!!! La ce sa-i dau lapte praf? Corpul mamei este in asa fel creat, incat laptele secretat sa fie suficient pentru copil. Tot spun proaspetelor mame, daca vreti sa aveti lapte, puneti copilul la san. Nu folositi alte prostii. Faceti totul natural. Cineva acolo Sus ne-a gandit perfect! 
Ma intristeaza faptul ca putine mame alapteaza. Am spus si o repet: sa alaptezi este cel mai frumos lucru care i se poate intampla unei femei! Este ceva magic. Nu e de mirare de ce atat de putine mame alapteaza: e mai usor sa-i dai lapte praf. IN 10 minute ai terminat treaba cu...hranitul copilului. Ai pus biberonul si dai inainte. In plus noaptea se poate trezi si tatal nu doar tu. Si inca ceva: poti scapa de kg acumulate foarte simplu! 
Am enumarat exact motivele pentru care mamele nu alapteaza. Nu exista: "nu am lapte". Asta e doar in capul lor, realitatea e cu totul alta. Ca sa alaptezi trebuie sa-ti doresti si nu trebuie sa te dai batuta.
La inceput, primele saptamani e obositor sa te trezesti din 2 in 2 ore; copilul sta la san cam 1 si ceva, plus ca te alegi si cu ceva ragade la sani, pana se invata copilul sa pape si cate si mai cate. 
Cert este ca eu m-am confruntat cu toate, dar mi-am dorit sa alaptez si nu am renuntat, ca atare la aproape 5 luni pitica mea e alaptata exclusiv de la san! :) Nu e o lauda, e o bucurie pentru mine. In plus sa alaptezi e o chestie poate unica in viata. :) Daca Cel de Sus ti-a oferit acest dar minunat, de ce sa-i dai cu piciorul?
Stiu, din comoditate si invidie pe sotul tau, ca el doarme noapte si tu trebuie sa stai sa-ti alaptezi copilul.
Pai nu acesta e unul dintre cele mai frumoase daruri primite? In plus, gandeste-te cate beneficii ai tu si puiul tau de om! Gandeste-te la ea/el, e timpul sa lasi egoismul deoparte!

Indienii si blanosul!

"Mi-am inceput si azi ziua din postura de...sef de trib. Asa imi zic eu. De fapt, sunt admistrator la o firma de publicitate. Am in grija o mana de oameni talentati, care-si spun uneori si ...indienii. Nu e de mirare, pentru ca uneori trebuie sa te pui in postura unor...indieni, daca vrei sa iasa fum repede. :))
Sediul firmei este intr-o cladire de birouri cu 2 etaje. Fiecare particica din locul unde...prestam pentru altii, e  un colt animat. Mai nou, e animat de ...soricei.
Nu stiam eu ce scartia intr-o zi pe la baie. Ma gandeam ca a inceput chiar si chiuveta sa imite sunete de....rozatoare, ma gandeam ca are si ea ceva contract de publicitate, cand colo, era un "prieten", care rodea si el o bucata de lemn. De unde avea lemnutul? Habar n-am. Probabil ca l-a furat de undeva si probabil ca lemnul ii tinea loc,  de inel de dentitie, pentru ca prietenul nostru era extrem de mic, semn ca era si el copilul cuiva. 
Atunci m-am gandit, ca cineva din firma se va speria sigur, cand va auzi ca avem prieteni....rozatori printre noi. E drept ca mai avem rozatori in timpul meciurilor de fotbal, dar aceia rod seminte si nu in baie, ci la televizor. :))
Si uite asa mi-am zis eu sa-mi anunt...tribul, ca un chitz, chitz, ne-a invadat teritoriul. Nebuni din fire cum suntem, am asezat noi ipodul lui Jobs in baie ca sa-i cante o pisica prietenului nostru, poate asa il vom alunga. Cel putin asa ne-am gandit noi. Chitz, chitz insa nu avea de gand sa paraseasca baia noastra, semn ca era frumos si bine pe la noi.
Trebuie sa mentionez ca mi-a stat inima in loc, cand am dat prima data, nas in nas cu micutul nostru rozator. Apoi, mi-am zis ca nu trebuie sa-i arat prietenului nostru ca mi-e teama de el, ca altfel isi aduce sigur si surorile. Mai tarziu am descoperit ca micul blanos nu a venit singur, ci cu mama lui. Nici nu se putea altfel, doar nu implinise 18 ani. E clar ca nu puteam convietui cu totii in firma. Eram prea multi, in plus chitz, chitz-ul nostru nici nu avea de gand sa plateasca chirie, asa ca trebuia sa contactez o firma de deratizare, ca sa-mi duca blanosul la ....plimbare. 
Evident ca au fost cativa amici din firma, care s-au gandit sa-i intinda blanosului nostru o ...cursa asezonata cu bunatati gastronomice, insa micutul soarece nu a picat in plasa unor....amatori. Asa ca, era timpul sa-i sun pe cei, care sunt specialisti in...prins rozatoare. Era momentul sa inceapa marea deratizare
I-am facut noi poze micului blanos, ca sa avem amintire cu el si ne-am luat bye bye de la micul prieten. A doua zi au sosit baietii de la firma de deratizare, ca sa ne rezolve problema. Ca niste profesionisti, ne-au ajutat sa scapam de micul ...locator fraudulos. Blanosul nostru rozator era doar o amintire.
Daca ma voi mai confrunta cu ceva invazie de insecte,( sper sa nu fie cazul!!! ) cu siguranta ca voi apela la aceeasi firma, ca sa ma ajute cu dezinsectia.  
Stiu ca unii dintre micii mei indieni de la firma vor zice sa facem o..."romaneasca" si anume sa scapam de insecte cu diferite spray-uri si solutii, ce se gasesc in supermarketuri, dar eu stiu sigur ca dezinsectia rezolva marea problema. :) "

marți, 7 ianuarie 2014

Noutate la inceput de 2014!

Azi am zis sa scriu de pe telefon. :) Nu mai aveam chef sa pornesc laptopul. E de altfelprima postare pe blog de pe telefon,asa ca anul 2014 sa vina si cu...noutati. :)
E interesant sa postezi de pe smartphone. :) Noroc ca e mare. E drept ca-mi ia mai mult timp,dar cat timp pitica doarme nu prea am ce face. :) Nu-mi vine sa cred ca duminica pitica mea are 5 luni. Parca ieris-a nascut, de...ziua ei. :)
In continuare su t perfect convinsa ca sa fii parinte este fara ezitare cel mai minunat si unic sentiment din lume. Nimic nu intrece acest sentiment. :) 
Sa-mi fie iertate micile greseli, avand in vedere ca postez de pe tel.
Revenind la fiica mea,nu am crezut ca o minunatie va umple viata mea de atat de multa iubire. In fiecare zi ma trezesc zsmbind. Da,sm toate motivele sa zambesc. Eu transmit ce-mi spune...sufletul.  Zambetul de le fata mea, din ochii mei sunt de fapt...gesturile vizuale ale sufletului meu.
Fiecare zi alaturi de fiica mea este unica,vi e cu gesturi si sunete noi si multe zambete si bucurie din partea ei. :)
Si piesa de final ii este dedicata ei,ca de fiecare data. :) ( shhhht,mai incet ca doarme mogaldeata). 

vineri, 3 ianuarie 2014

La multi ani!

La multi ani! Bine ne-am regasit in 2014! Nu prea imi vine sa cred ca s-au scurs atat de repede sarbatorile de iarna.A fost primul Craciun alaturi de mogaldeata, Nicoleta. A fost fara ezitare cel mai frumos Craciun de pana acum. Ne-am strans ca in fiecare an toata familia, am petrecut impreuna momente frumoase si ne-am bucurat de prezenta fiicei mele. Timp de 2 saptamani am fost eu, sotul meu si Nicoleta. Au fost 2 saptamani de-a dreptul magice. Am profitat impreuna de fiecare moment, am savuart fiecare clipa si am imortalizat-o in poze si in sufletele noastre. A fost primul Craciun impreuna ca un intreg de...3. :) 
Anul trecut doar ne imaginam cum va fi acest Craciun si-l asteptam cu mare bucurie. Am visat la momentele, pe care le-am trait la finalul anului trecut. Au fost niste sarbatori ideale. Cand zic ideale nu exagerez deloc. Am fost de toate: relaxare, liniste, zambete, bucurii, plimbare. Ne-am bucurat impreuna de chiar fiecare moment. Imi pare atat de rau ca timpul a trecut atat de repede...
Azi-dimineata cand m-am trezit, stiam ca voi fi doar eu cu Nicoleta pana dupa-amiaza. Eram asa de nostalgica dupa momentele petrecute alaturi de sotul meu. Asa ma simteam ca in prima zi de scoala., iar eu niciodata nu m-am simtit bine in...prima zi de scoala.
M-am simtit de parte lipsea cu adevarat ceva....si chiar lipseste. Pana dupa-amiaza. Deja e miezul zilei, mai este putin pana familia se reintregeste. Si vom profita din nou de timpul petrecut impreuna.
Cat a fost sotul meu acasa cu noi, nici nu am deschis laptopul. Pur si simplu, l-arm "arhivat". :) L-am pastrat pentru inceputul de an. Nici nu simteam nevoia sa-l deschid, aveam in fata mea oamenii pe care ii iubesc, aveam tot ce-mi doream.
Si am tot ce-mi doresc! Si totusi ce-mi doresc de la 2014? Sanatate pentru cei dragi mie si cat mai multe momente, zile cu sotul meu si cu Nicoleta. Acum suntem 3 in 1. :) Si suntem formula ideala pentru...iubire, intelegere si respect. :) Suntem si vom fi mereu!
Vom urma multe momente frumoase impreuna si le vom savura pe toate la intensitate maxima. Cu ce sa incepem acest nou an? Cu zambetul pe buze, cu sufletul impacat, curat si cu o piesa buna! :)