Am fost cu sotul meu si cu pitica, la medicul ortoped la pediatrie pentru controlul de rutina la sold, care se fac copiilor. Avand in vedere ca pitica are deja 5 luni, ne-a facut radiografie la sold. Evident ca ne-am luptat cu birocratia romaneasca. Sirul evenimentelor a fost cam asa! Am ajuns la clinica, am mers la receptia de copii ca sa ne dea un numar la mediul Irimia Eduard ( il mentionez, pentru ca voi face referire la el, mai tarziu). Dupa ce am trecut printr-un sir de holuri in "L", am ajuns in fata cabinetului cu pricina. Alti parinti cu piticii lor, isi asteptau randul.
Nu aveam in fata noastra ce-i drept decat vreo 2. Insa am asteptat suficient de mult. Nicoleta a fost extrem de rabdatoare si de vesela. Erau alti copii, de o seama cu ea, sau mai mici putin, care plangeau. Ea se uita la ei si le zambea. Era extrem de interesata de pitici. Le zic pitici, pentru ca toti erau mai slabutzi si mai mici, la lungime ca si Nicoleta.
Dupa ce am intrat la d-nul doctor Irimia in cabinet, am plecat spre zona de...internari, unde trebuia sa ni se faca o fisa, ca mai apoi sa merg la radiologie, apoi sa ne reintoarcem la cabinetul d-nului doctor Irimia.
La zona de internari, am batut, am intrat, mi s-a spus ca astept. Am asteptat afara. Intre timp a venit o mamica, cu o fetita de cativa ani, care trebuia doar sa primeasca un rezultat de la analiza, Cand s-a deschis usa de la biroul, pe a usei careia scria internari, a iesit d-nul care redacta la calculator si a inceputt sa vorbeasca cu mamica in maghiara. Atunci am simtit cum imi creste pulsul.
Sincer, m-am saturat sa traiesc in Romania, iar in institutiile de stat, sa se vorbeasca in maghiara si sa nu inteleg nimic?
Sa revin la sirul evenimentelor. Dupa ce mi s-a completat fisa la pitica, am mers la radiologie. Acolo lume. Ciudat ca desi erau indicatoare spre o anumita usa, unde se faceau teoretic radiografii doar pentru copii, am fost sfatuiti sa mergem la usa, unde se faceau radiografii pentru adulti. Am asteptat, apoi am intrat. A trebuit sa-i tin genunchii apropiati si picioarele intinse la pitica. A trebuit chiar sa exercit presiune. Mi s-a parut ciudat. Pitica mea trebuia sa stea nemiscata.
Am inceput sa povestesc cu pitica mea, ea imi zambea si am scapat usurata. Pitica mea a stat nemiscata.
Dupa ce am imbracat-o, eu cu Adi, am iesit afara si am asteptat. Aveam tot felul de ganduri, ne doream ca totul sa fie bine.Asa a si fost, a iesit medicul radiolog, care ne-a dat hartiuta cu "ok-ul".
Apoi am coborat in cabinetul medicului Irimia. Am completat o fisa, apoi am primit recomandari.
D-le doctor a fost extrem de simpatic, chiar glumet. Sunt convinsa ca e foarte important si modul, prin care tu, ca pacient stii sa te adresezi. Cu noi a fost tare simpatic.
In noiembrie, mergem inapoi la medic, ca sa vada medicul cum umbla Nicoleta.
Stau si ma gandesc...noiembrie...pana atunci pitica mea va implini 1 Anisor! Va urma vara la mare, cu ea si cu Adi, vor urma multe momente minunate!
Am profitat de faptul ca pitica mea, doarme acum, ca sa pot sa-mi ...parchez...gandurile. :)
Vine si finalul....muzical!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu