Bine ai venit! Aceasta este o "parcare pentru ganduri".
Nu se plateste taxa nici de stationare, nici de oprire.

sâmbătă, 31 octombrie 2020

Telefonul meu merită tot ce e mai bun!


    Husa telefonului face diferența!

 Prima dată când am interacționat cu un telefon mobil a fost în primul an de facultate. Mă săturasem să tot cumpăr cartele pentru telefoanele publice; costau mult și aveam puține minute, plus că eram constrânsă de timpul minutelor alocat pe cartelă, ca să nu mai zic că trebuia să aștepți și după alții. Tocmai din cauza acestora nu puteam sa vorbesc când vroiam eu ai mei. Trebuia cum sa ne dăm intâlnire la o anumită oră la cabina telefonică. Cam așa era acum vreo 15 ani.

Așă că în primul an de facultate m-am mândrit și eu cu primul telefon mobil. Unul mic, cu butoane, nou-nouț, ce avea un ecran monocrom și care nu avea memorie internă mai mare de o disketă. Oho, era era disketei! Ei bine, chiar dacă telefonul era destul de robust, tot i-am cumpărat o husă pe care o agățam la gât și care proteja tot telefonul: de la ecran la partea din spate.Pe vremea aceia nu aveai multe opțiuni și singura grijă era să protejeze telefonul, nu conta cum arăta ca design husa.

Următorului telefon, care era cu clapetă, nu i-am mai cumpărat husă.De fapt, nici nu era. Ecranul cumva era protejat când închideai clapeta și mă gândesc că de aceea nici nu găseam. Ca să nu mai zic că pe vremea aceea accesoriile pentru telefon, dacă gaseai, le cumpărai doar magazinul fizic. Nu era popular shoppingul online. 

Și din aproape în aproape, am ajuns la primul meu smartphone. A fost cadoul din partea soțului meu când ne-am căsătorit. Era un model nou apărut, scump, care și acum încă se găsește în sertarul din living și care încă functioneaza chiar bine, deși are cam 10 ani vechime. 

Ei bine, a urmat și al doilea smartphone cu spate de sticlă. Menționez acest aspect, că să subliniez că era pretențios, la capitolul "grijă".A fost o întâmplare cu acest smartphone. Îl primise mama mea, însă ea era obișnuită cu alt sistem de operare și îi era greu să se obișnuiască cu schimbarea. Și datorită acelei întâmplări am rămas și azi la aceeași marcă de telefon și nu aș schimba-o cu nimic în lume.

Revenind la smartphone-ul care a ajuns dintr-o întâmplare la mine, l-am indrăgit foarte mult! Era alb, cochet, o formă care se regăsește în prezent la anumite modele de smartphone-uri. Ei bine, i-am cumpărat husă și i-am pus și folie pe ecran. Folia telefonului nu m-a încântat foarte tare, deși era o folie de sticlă de calitate, tocmai pentru că nu mă puteam bucura cu adevărat de acel ecran incredibil! Așa că, am luat folia jos și am cumpărat o husă mai scumpă, care să acopere și colțurile telefonului și să fie mai înaltă decât ecranul, ca să protejez astfel tot telefonul.

La un an am vândut telefonul și mi-am făcut un upgrade, însă nu am schimbat marca. Nu aveam bani de un telefon nou, așă că mi-am luat tot unul second-hand. Am făcut un schimb și am mai oferit o diferență din partea. Eram extrem de încîntată de noul smartphone: avea amprenta, mergea mult mai repede,ușor, avea altă formă. Îmi era extrem de drag și sincer parcă mi se părea mult mai frumos fără husă. 

Într-o zi însă s-a întâmplat un eveniment nedorit. Am mers într-o vizită la fratele meu, mama era și ea acolo, si am pus pe hol telefonul, după ce l-am scos din buzunarul hainei. Era pe o etajeră la ceva distanță considerabilă față de nivelul de jos. Mama nu s-a uitat, a dat cu mâna peste telefon și acesta a căzut direct pe gresie. Tot ecranul s-a crăpat. Instant mi-au dat lacrimile. Nu știam ce să fac. Dacă îl vindeam așa, nu luam mare lucru pe el, pentru că sticla ecranului e scumpă. Ecranul telefonului costă de regulă, mai bine de jumătate din valoarea telefonului.

Totuși telefonul îmi era drag,  și cum nu aveam bani să-mi iau altul, am convenit cu mama că împărțim vina și suma, pe din-două, și așa mi-am înlocuit ecranul telefonului. Uite așa a început era în care m-am învățat minte ca să-mi țin telefonul doar în husă. 

La început mi-am luat o husa mai ieftină, non-brand, din silicon, care acoperea practic spatele telefonului, lateralele, dar nu oferea protecție colțurilor si nici ecranului telefonului. La puțin timp am aruncat o privire pe BrandGSM, site-ul unde știam că voi găsi huse de calitate, care să se muleze perfect pe forma telefonului meu și evident să-i ofere protecție 100%. 

 

https://brandgsm.ro/husa-iphone-11-pro-max-spigen-ciel-silicone-lavender

 

Citisem între timp review-uri pe diferite forumuri despre husele de telefon, pentru că până la urmă părerea/experiența oamenilor face întotdeauna diferența. Și mai ales când de multe ori nu ai cum proba la propriu, o husă pe telefonul tău intr-un magazin fizic, pentru că toate sunt sigilate. 

Știam exact că marcile Spigen și Devia aveau cele mai bune review-uri,așa că am aruncat o privire pe site-ul celor de la BrandGSM în căutarea huselor de telefoane menționate. Evident că deja aveam si pretenții chiar și în ceea ce privește culoarea. 

 

https://brandgsm.ro/husa-iphone-11-pro-devia-defender-2-black

 

Am zis că nu o sa-mi cumpăr orice culoare,ci să-mi asortez telefonul cu nuanța husei. Evident că nu a fost greu, am găsit ce căutam!

Ziceam de culoare, însă calitatea huselor de telefon e cea mai importantă, materialul din care este confecționată, în așa fel încât să nu-ți alunece din mână ușor sau să nu fugă pe și de pe diferite suprafețe.

 

https://brandgsm.ro/husa-iphone-11-pro-lemontti-liquid-silicon-lush-pink

 

Știi cum se zice, e de ajuns să o pățești o dată și să te coste destul, și asta la propriu, că să te înveți minte. Eu așa am pățit, și de atunci telefonul meu nu mai stă fără husă de protecție, nici măcar în pat. 

Și da, încă ceva, o husă de calitate permite telefonului să "respire" atunci când este pus la încărcat. 

Nu înțelegeam eu, de ce atunci când am optat pentru o husă de o calitate inferioară smartphone-ul meu gâfâia, de parcă era expus la soare. Când am schimbat husa, mi-am dat seama că acesta este un alt atuu al unei huse calitative. Și evident, fiabilitatea! Pe principiul, dai un ban,dar știi că merită! Cam acesta ar fi sloganul unei huse de telefon de calitate. Husele ieftine, confecționate din materiale proaste se rup ușor, se deformează, în concluzie sunt pentru puține utilizări.

O spun din proprie experiență: atunci când îți alegi o husă, nu uita să-ți aduci aminte că poate, din întâmplare ajunge la telefonul tău pisica, cățelul sau chiar copilul, iar o clipă de neatenție te poate costa foarte scump și cu siguranță că acum nu e momentul oportun noi investiții, nu-i așa? 

 

Acest articol a fost scris pentru competiția SuperBlog2020.


vineri, 30 octombrie 2020

Energia pozitivă vine din cristale!


 Casa! Mereu locul potrivit pentru a te deconecta de tot ce e în jur, pentru a te rupe de întâmplările de la locul de muncă, mereu locul potrivit pentru a-ți reîncărca bateriile, pentru a te odihni, pentru a crea cele mai frumoase amintiri cu cei dragi; locul unde zilele de naștere ne aduce pe toți împreună bucurosi.

 Au fost multe luni când doar casa a fost spatiul nostru de joacă, de stat, mai ales in situatia actuală. 

Mereu am fost pasionată de horoscop, de astre. Erau zile când așa îmi incepeam ziua: aflând cum va fi restul orelor din acea zi pentru Sagetător. Îmi plăcea să citesc horoscopul anului, a lunii. Ba mai mult, aveam și cărți de zodii, de unde am aflat care sunt cristalele ce se potrivesc pentru fiecare în parte.

Cum ametistul este cristalul zodiei mele am zis că de ce nu port această piatră norocoasă peste tot: în urechi, sub forma de inel, brațară la mână, și ca să mă asortez de tot, mi-am cumparat și un lanț cu ametist. 

 



Am considerat întotdeauna că este talismanul norocos.  Si chiar mi-a adus de fiecare data lucruri bune. Nu e de mirare de ce mai mereu la examenele de la facultate informațiile îmi reveneau rapid în minte, îmi treceau emoțiile și nu mă pierdeam niciodată. Și tocmai de aceea am o piatră mare de ametist si in living.

 


 

Când era fiica mea mică i-am cumparat o brățară de chilimbar. Știam că e o piatră magică pentru liniștire, pentru un somn odihnitor. 

Mai ales când sunt bebeluși, cei mici se confruntă cu totul felul de schimbări în organismul lor, ca de exemplu: durerile de burtică. 

Uneori mă întreabă și soțul meu: da, bine, ce contează dacă porți o bijuterie de aur cu o piatră fără valoare sau una semiprețioasă. Păi chiar are: cele semiprețioase și prețioase nu-și pierd în timp valoarea. În plus, acestea își păstrează și acea strălucire deosebită.

Adevărul e ca nici nu e de mirare de ce smaraldul este una dintre cele mai îndrăgite pietre și căutate printre reprezentantele sexului frumos. Smaraldul iți aduce fericire. Ba mai mult de atât, se spune că atunci când cineva poartă această piatră semiprețioasă și este infidel, cristalul își schimbă culoarea. Așa că domnii nu vor trebui sa apeleze la alte trucuri ca să afle dacă soțiile lor le-au rămas fidele: e suficient


Fiecare piatra semipretioasa are povestea sa si aduce cu sine energie pozitiva pentru cel sau cea care o poarta. De exemplu, bunica mea indragea foarte mult rubinul. O piatra minunata, rosie care aduce pasiune, iubire.Ba mai mult decat atat, rubinul iti ofera curaj si te tin departe de lucrurile neplacute. E ca o piatra ocrotioare. Primii cercei pe care i-am avut in urechi au fost de la bunica mea si aveau doua pietre de rubin. Acum stiu sigur ca acei cercei i-am primit cu scopul de a fi mereu protejata. Si cu siguranta cu bunica mea, de acolo de Sus, a stiut semnificatia acelei pietre.


Poate că doar pare, însă pietrele pe care le purtăm sau pe care le alegem, ne sunt predestinate. De fapt cristalele ne aleg  pe noi. Acestea aduc un mesaj, transmit ceva puternic: iubire, înțelegere, protecție, armonie.

Bunica îmi spunea, iar mama îmi reaminteste că întotdeauna bijuteriile cu cristale întregesc o femeie și că acestea sunt o moștenire ce merită să fie păstrată generații după generații.

Bijuteriile cu cristale cuceresc orice inimă și atrag orice privire. Soțul meu știe că atunci când vine vorba de cadouri, niciodată nu va da gres dacă îmi va oferi un inel, o pereche de cercei, o brățară sau un colier care să aiba încastrate pietre semiprețioase.

Poate ca unul dintre Moșii de anul acesta, Nicolae sau Crăciun va știi cu ce să mă suprindă.


Acest articol a fost scris pentru competiția SuperBlog2020.

miercuri, 28 octombrie 2020

Melinis- dulcele Zeilor!

 Trăim într-o lume a semipreparatelor, a etichetelor lungi, de parcă ai impresia că toate "e"-urile dau concurs. E drept, unele "e"-uri stau ascunse în spatele unor denumiri pompoase, de dragul de a nu-ți fura privirea chiar din prima sau de a nu te speria de numărul mare de creații de gusturi. Da, gusturi și arome "identic naturale", dacă ar fi sa citez anumite etichete. Nici nuca de pe anumite produse nu mai e nucă, nici brânza nu mai e brânză. E ceva creație cu același gust. Ca să nu mai vorbim de ciocolata din diferite produse de patiseri, e ceva cacao, uleiuri și arome cât cuprinde. E acel ceva ce-ți crează dependență și iți cucerește toate papile gustative. E acel ceva care strigă:" sunt așa bun, încât nu te poți opri". 

Adevărul e că oamenii s-au obișnuit să cumpere, să comande, s-au adaptat sau mai bine zis au uitat de mămăliga bunicii cu caș de casă, de tocana de pui, de dulceața de trandafiri cu nuci, de dulceața de gogonele sau de nuci verzi. Mierea o mai folosesc în ceaiuri când nu mai au zahăr șidin păcate prea puțin apreciaza naturalețea. Sau poate ca sunt puțini, dar buni. Si eu mă numar printre cei puțini. Sunt genul de persoană care iși face dulcețurile acasă, care gătește zi de zi, care apreciază simplitatea gustului de acasă. Până la urmă când gatești acasă, știi exact ce pui in mâncare și cu ce gust urmează să-ți suprinzi papile gustative. 

Murăturile bunicii sau a mamei nu au termen de comparație sau sosul de roșii fiert în oala mare de aluminiu. Acea oală care a hrănit generații intregi.

Cum mai toate produsele vândute prin marketuri au măcar un "e" menționat sau un corespondent pentru el, atunci când gasesc un produs cu o etichetă curată, îl mențin în recurență în lista de cumpărături și nu mai caut alternativă. 

De curând am descoperit ceva cu adevărat desăvârșit care îmi aduce aminte de copilărie, de bunica mea și de naturalețea cu care am crescut.

Se numește Melinis și este o delicatesă din petale de trandafiri și din fructe crude scufundate în miere. Specială este și metoda de preparare unică, lentă, la temperaturi sub 35 ˚C, tocmai pentru a  păstra proprietățile fructelor și petalelor, pentru a le intensifica parfumul lor natural, și pentru a le conferi o savoare cu totul aparte. E un dulce cu adevărat complet natural și unic! Și pe lângă faptul că poate fi mâncat, de fapt degustat în forma sa proprie, poate fi utilizat și ca substituentul zahărului în diferite preparate dulci.

 


 

Iar asta nu e tot! Există o gamă largă de minunații Melinis:Melinis de catina, Melinis de trandafiri,Melinis de zmeură cu miere, de vișine cu miere, de prune cu miere, de afine cu miere sau Melinis de gutui cu miere. Sună de parcă ar fi delicatesea zeilor! Și nu doar sună, așa și este, ceva cu adevărat sublim, care te transpune într-o poveste unică al simțurilor.

 

 




 

Aș spune că este dulcele suprem! Mai ales că este foarte sănătos și pentru că înglobează ingredientele naturale necesare pentru unicitate.




Tot timpul mierea a fost și va fi în trendul oamenilor sănătoși, care stiu că mierea aduce vitalitate, energie, imunitate. Iar Melinis este dulcele suprem, care te scoate din rutina gustului. 

Tu l-ai încercat? Nu? Ce mai aștepți?


Acest articol a fost scris pentru competiția SuperBlog2020.

duminică, 25 octombrie 2020

Cititul a devenit o plăcere!


    Să devii parinte este cel mai extraordinar lucru. Este meseria cea mai solicitantă, dar și cea mai frumoasă. Odată înscris în cursa pentru mărirea familiei, nu mai poți da înapoi: timpul tău devine timpul lui sau al ei sau poate al lor. Da, vorbesc de copii, cei care te fac să plângi de bucurie încă din primele clipe când apare pe lume. De fapt, chiar dinaintea acestui moment, încă de la primele mișcări în burtică. E ceva cu adevărat suprem! 

Încă din primele zile de viață te apuci să le citesti, să le canti, să-i încânți cu vocea ta. Și parcă fiecare etapă e cu adevarat magică. De la primele gângureli, până la primele cuvinte. 

Eu m-am topit cu adevărat când mi-am vazut pentru prima dată minunea. Era o mogăldeață cu păr mare și unghii lungi, lungi. Și acum îmi aduc aminte de acel moment, de parcă era ieri. O mamă cred că retrăiește fiecare clipă cu aceeași intensitate ca prima dată.Și totul devine o poveste, una în care tu ești unul dintre personajele principale.

Primele cărți pe care le-am răsfoit cu fiica mea au fost cele din carton, cu diferite culori, imagini, unele imitau chiar și sunetele diferitelor animale sau obiecte din jur. Cu cât treceau zilele, lunile, cu atât lectura noastră se îmbogățea. 

Pe zi ce trece era tot mai fascinantă de povesti. Am lăsat deoparte povestile clasice ale copilăriei mele și am căutat povești calde, vesele, despre diferite situații din viata ei. Una dintre ele, era adaptarea la grădiniță. 

Pentru fiica mea, mersul la grădiniță a fost ca o ruptură de lumea ei. Timp de 3 ani și cateva luni a fost cel mai mult cu mine, la creșă nu am dus-o. A fost foarte greu pentru amândouă, primele luni de grădiniță începeau cu plâns, cu rugăminți,cu multă suferință Mai mereu o lăsam plângând.Se agăța de mine și foarte greu reușeam să mă desprind de ea. Vroiam să o iau cu mine acasă sau să rămân acolo cu ea, dar știu că nu se putea. Asa ca am găsit o carte în care era vorba tot de o fetiță care se mutase într-un alt oraș cu parinții ei și  inevitabil a trebuit să schimbe și grădinița. Zâne, unicorni, cu toții au ajutat-o pe fetiță să se adapteze. Ca să fie și mai minunată povestea și să fie din perspectiva fiicei mele, pe fetița din poveste am botezat-o tot Nicoleta.

- Dar mami, chiar o cheamă Nicoleta ca pe mine? Unde scrie?

- Da, chiar o cheamă ca pe tine. Uite aici.

Am avut noroc că pe vremea aceea nu știa să citească. Îi sclipeau ochii ori de câte ori iși auzea numele în poveste.

Seara tot timpul citim povești de noapte bună. 

 


Sunt calde, aduc o stare de liniște, de calm, de relaxare. Unele povesti fiica mea le știe pe derost. Și fiindcă îi place să-și audă numele în povești, pe toate fetițele, zânele le cheamă Nicoleta.


 

Nu stiu de ce, atunci când eram eu mică luam poveștile așa cum erau spuse, fără să mă gândesc adânc la ele. De exemplu când pitica mea a auzit la gradiniță, apoi la școală povestea  "Capra cu trei iezi" a interpretat fiecare propoziție, fiecare imagine. Atunci mi-am dat seama că povestea în sine e chiar dură, negativă, chiar dacă are un mesaj bun, și că e ciudat că până atunci am privit-o ca pe o simplă poveste. În schimb, povesteam cu mama și ne aduceam aminte cât de mult am plâns la " Fetița cu cibrituri", căt de dură, tristă e povestea și ne întrebam de ce mai toate poveștile erau prăpăstioase.

Până la urmă când citești ceva, orice, automat ai în față o imagine, transpui cuvintele în imagini, creezi povestea. 

Îmi aduc aminte că atunci când eram la școală, în vacanțe aveam de citit tot felul de povești, basme,legende, fabule. Niciodată nu mi-a placut să citesc ceva impus. Mi se părea o corvoadă.Lectură mergea greu, impusă și de multe ori reluam anumite propoziții.

 Niciodată nu mi-au placut poveștile mitice, nu le înțelegeam, nu le vizualizam și mi se păreau greu de rumegat, de imaginat. 

Când văd ce povești minunate sunt acum, cu imagini multe, povești vesele, povesti de care ți-e mai mare drag să afli, mă întreb de ce noi, mă refer la generația mea și la cele anterioare, aveam parte de povești atât de tragice și negative pe care trebuia să le memoram, să le facem un rezumat, să le recitim. 

Acum avem în librăriile fizice sau online, povești pentru copii pe care tu ca adult de abia aștepți să le răsfoiesti, să le citesti și să le recitești. Și cât de frumos e că fiecare poveste poate fi personalizată cu numele copilului tau. E cu siguranta cadoul pe care orice copil și l-ar dori indiferent de ocazie. O poveste doar a lui, în care el este personajul principal.


                             https://www.youtube.com/watch?v=1nKTEZYknTk&feature=youtu.be
 

 

 

Până și matematica devine mai ușor de învățat când ai o poveste care să-ți vorbească despre ea. Și Slavă Domnului că acum există astfel de minunații literare. Până la urmă nici o știintă, fie ea exactă sau nu, nu ar trebui sa fie studiată, aprofundată ca în timpurile trecute:de nevoie. Când creezi o poveste în jurul ei, totul devine mai usor de reținut.




Am avut o perioadă, când datorită tranziției de acasă la gradiniță și datorită faptului că te lovești de diferite situații și că da, pănă și copiii pot fi răi, evident că au motivele lor, pentru că nimic nu se întâmplă fără motiv, fiica mea a ajuns să nu mai împartă absolut nimic cu alții. Ulterior am aflat că a avut parte de diferite situații la gradiniță când pur și simplu colegii îi luam jucăriile din mână, fără să-i ceară voie, așă că a început să aibă "simțul proprietății". 

Ei bine, că să înțeleagă mai bine faptul că nu e bine să devii egoist, chiar și atunci când poate situația o impune, am căutat o carte în acest sens, care să exemplifice și mai mult. Evident că ne-am dat pe noi exemplu, ca familie, însă am considerat că o poveste ar ajuta și mai mult acest aspect. Și am găsit cartea, de fapt e chiar o serie de cărți despre generozitate. A fost super încântată și a început chiar să înțeleagă ce îi tot explicam eu. 

Sunt convinsă că vom mai întâmpina probleme de genul acesta, dar vom găsi de fiecare dată o soluție care să fie înțeleasă. 

Acum am trecut peste acest aspect și a redevenit din nou copilul generos pe care îl știam. Și fiindcă Moș Nicolae e tot mai aproape, la fix va merge în ghetuțe o carte personalizată cu numele fiicei mele: Nicoleta. 


Acest articol a fost scris pentru competitia SuperBlog 2020.

miercuri, 21 octombrie 2020

Micile mele secrete!


     Știi cum e să ți se pună pata pe o bluză, un palton sau o pereche de botine și să aștepți ca un copil "alinierea astrelor" ca să ți le cumperi? Ei bine, cam așa sunt eu. Gata să dau clickul necesar, la momentul potrivit, pentru ca produsele preferate să ajungă la mine acasă. 

Tot timpul aleg produsele de calitate, pentru că am testat si eu acest aspect: calitate, înseamnă fiabilitate, iar rabatul de la acest criteriu duce la purtări mai puține.

Am pățit uneori să-mi cumpăr o pereche de încălțări mai ieftine și să mă trezesc că rămân desculță, la propriu, pe stradă. Așa că mi-am promis că nu voi mai lăsa ca prețul să mă influențeze. 

De când eram mică, cizmele și ghetele pe care mi le cumpărau ai mei erau din piele naturală.De fapt, in acea vreme nici nu găseai alte materiale. Nu aveam mai mult de 2 perechi, maxim, dar acelea mă țineau atât cât îmi erau bune ca lungime interioară a tâlpicului. Îmi rămâneau mici, dar puteau fi încă folosite, atât de fiabile erau. Evident că erau tot timpul curățate și întreținute cu ulei special pentru piele.

Și acum am aceeași rutină ( de la sandale la pantofi sau botine), înainte de a fi arhivate pentru anul viitor, mai intai spăl talpa, șterg pielea cu o cârpă cu apă caldă, apoi după ce s-au uscat, le dau cu ulei special pentru îmbrăcămintea sau încălțămintea de piele. Uneori am încercat cu ulei pentru bebeluși ( de la fiica mea ) sau cu cremă grasă de față. Pielea a rămas netedă și fără să se strângă, să se rideze. Și da, apoi pun încălțările în cutii de carton. 

 

https://answear.ro/p/steve-madden-cizme-de-piele-gros-338877

 

Iarna care aduce zăpadă, când încălțările sunt acoperite de soluția de deszăpezire, atunci ghetele, cizmele și botinele necesită o curățare și întreținere temeinică după fiecare purtare. Cu o lavetă umedă caldă, le șterg, apoi cu o altă lavetă uscată, moale, îmbibată cu ulei, le acopăr peste tot, evident, în afară de talpă. Pielea devine netedă, nu capătă cute, nu crapă și se hidratează foarte bine. Aceeași procedură o respect și când trebuie să-mi pregătesc încălțările de primăvară și  pun încălțămintea de iarnă la cutie, până la urmatoarea folosire. Și de fiecare dată s-au comportat perfect, până la următoarea purtare!

Mie cel mai mult îmi place vara, când simt că pot zbura, când e cald, cand nu trebuie să mă înfofolesc, pentru că frigul nu e de mine. Îmi place să mă îmbrac sport, mai ales că la plimbare sunt cu pitica mea, așă că trebuie să fiu mereu pregătită de multă mișcare. 

Ador pantalonii scurți, tricourile comode sau topurile. Pantalonii de blugi,scurți sunt preferații mei. Ușor de purtat, ușor de spălat, plus că au multe buzunare. 

De mai bine de 1 an avem uscător de haine și e un adevărat miracol la casa omului: hainele efectiv nu mai trebuie călcate, nici macar cămășile! Și e pe bune! În plus, în maxim 3 ore poți purta din nou ținuta preferată. 

Uscătorul de haine scoate toate scamele sau șervețelele uitate prin buzunare. Înainte, dacă uitam un șervețel prin vreun buzunar, urma chinul: rola de haine, scuturat, plus că mai toate hainele din mașină erau pline de servețelele marunțite. Acum am scăpat de grija aceasta! 

Ei bine, cum vara nu ține prea mult, toamna mă prinde mereu in botine. Pentru mine încalțămintea de damă de toamnă, înseamnă mereu ceva mai călduros la picioare. Am și o marcă preferată pentru încălțămintea sezonului rece: https://answear.ro/m/geox?gen=Femei&sort=popularity.

 


 

Cum nici toamna nu e prea călduroasă, în ultimii ani pantofii sau balerinii nu prea se mai regăsesc în dulapiorul meu de încălțări. În schimb, toamna și iarna îmi place să renunț la ținuta sport și să port paltoane, cizme cu talpă joasă și genți mari.

 



 

De fapt, gențile mari se regăsesc în ținuta mea zilnică, pentru că eu am cu mine cam jumătate de casă. Nu chiar, dar mereu am un fruct la mine, o sticlă de apa suficient de mare, si multe alte lucruri pe care cam orice femeie le are in geantă. 




Și da, mereu un șal care să mă scoată din monotonie și obligatoriu, o caciulă. 

 

https://answear.ro/p/armani-exchange-sal-361329

 


https://answear.ro/p/lauren-ralph-lauren-caciula-356596


Niciodată nu mi-am dus hainele la curățătorie, tot timpul le-am spalat și întreținut acasă. Acum, de când avem uscător de haine acasă, e senzațional. Cele mai groase haine sunt spălate și uscate în 3 ore. În plus, nu mai folosesc balsam la haine. Am observat că fără balsam, se păstrează mai mult prospețimea detergentului, iar când le iau din dulap, miros incredibil de frumos. Uneori dacă haina  are vreo pată care nu iese prin spălare la temperatura recomandată pe etichetă, folosesc o soluție pe bază de portocale. Scoate cele mai adânci pete, fără să decoloreze țesătura sau să o altereze. Soluția nu e pe bază de clor, așă că o pot folosi pe toate hainele,indiferent de material sau culoare.

Am observat că uscătorul face ca hainele să rămână pufoase,indiferent de material, iar când sunt gata uscate, le pun direct în dulap, fără să fie nevoie să le netezesc. Niciodată nici o haină nu și-a modificat dimensiunile sau culoarea. Știu, poate pare greu de crezut. Așa am zis și eu, însă dăcă cumperi un anume uscător, lucrurile se simplifică, iar eu am mai mult timp pentru familia mea și alte cumpărături.


Acest articol a fost scris pentru competiția SuperBlog 2020.

 

duminică, 18 octombrie 2020

Cumpărături rapide și inteligente!

    Shoppingul se spune că te relaxează. De fapt britanicii au realizat un studiu pe această temă și au ajuns la concluzia că o modalitate de relaxare este să faci shopping. 
Între timp lucrurile s-au cam schimbat, nu că nu mi-ar plăcea să pierd vremea în magazine, dar nu mai e la fel de placut de când cu noul virus. Parcă nu-mi mai vine să stau să mă uit la un raft cu zecile de minute și asta datorită măștii. Plus că prefer să am lista de cumpărături la îndemână, să parcurg doar zonele de interes și să-mi duc la îndeplinire scopul vizitei în magazin. 

O fi cu siguranță și acest lucru, unul bun, nu mai pierdem vremea prin magazine fără sens, ba mai mult nu mai cumpărăm doar de dragul că e "la reducere" sau că "îmi va trebui candva". 

Am ajuns să cumpăr lucruri de care am strictă nevoie, fără să-mi largesc aria de produse, mai ales când nu e cazul. Acum da, o pastă de dinți și o hârtie igienică e clar că va fi mereu de actualitate și că merită cumpărate când le găsești la prețuri bune. 

Am constatat că de foarte multe ori cumparam lucruri, mâncare  care nu-mi erau de folos și cel puțin un sfert din ele le aruncam. Așă că am început să fiu mai responsabilă, să nu mai irosesc și să cumpăr cu sens. Recunosc că uneori de dragul anilor trecuti, când nu trebuia să stai musai la distanță de ceilalți din magazin și nu trebuia să porți masca, mă las condusă de magia cumpărăturilor lungi. Oricum se întâmplă rar.

Țin minte că atunci când au apărut pentru prima dată casele rapide, unde iți scanezi singur produsele, le plătești, am zis că "da, uite ceva ce mi se potrivește".

 Erau zile când stăteam la cozi interminabile cu fiica mea dupa mine. Era greu pentru ea să aibă răbdare, că să nu mai zic că nu te lăsa nimeni să înaintezi mai în față, pentru că ești cu un copil lângă tine. Am pățit uneori chiar să se bage în fața mea, pe principiul " nu am decât 2 produse". "Da, și eu doar câteva, dar am un copil lângă mine". 

 

“smartcash-rms-”  

 

Nici cînd am fost însărcinată nu am beneficiat de un statut special, pentru că oamenii nu țin cont de aceste aspecte sau sunt prea puțini și eu nu m-am intersectat cu aceia.

Am observat că romanul din fire rămțne conservator, greu il obișnuiesti cu schimbărilele. Așa se face că și atunci când la casele normale sunt cozi, cele de tip self-checkout sunt goale. Poate să tot dea anunț d-ra de la biroul de informații, că romanul e învățat să stea la coadă și să comenteze că "de ce nu se mai deschide o casă de marcat". Că e mai bine să comentăm, să ne lamentăm, decât să vedem că soluția e la câțiva pași distanță. 

E incredibil de simplu să folosești casele de marcat rapide ( self-checkout ). Scanezi, platești cash sau cu cardul ( telefon, smartwatch ), pui cumpărăturile în coș înapoi și ai plecat. Bine, se mai întâmplă uneori ca anumite coduri EAN să nu meargă, dar pentru acest lucru există tot timpul un angajat care te va ajuta sau te va determina să renunți la produs, pentru că nici el nu știe de ce și ce să facă. Am patit de multe ori. Așa că uneori scanez în prealabil produsele la scanatoarele de preț din magazin, ca să mă asigur că nu voi pierde timpul la casele de marcat rapide.

E super bine că a apărut această soluție informatică, acest program denumit SmartCash RMS.
SmartCash RMS este soluția perfectă pentru retelele de magazine, cât și pentru cumpărător care se poate bucura de cumpărături de tip self-checkout. În plus, SmartCash RMS este o rețea autohtonă, ceea ce ne demonstrează încă o dată, dacă era necesar, că romanii se pricep la softuri, la soluții de ultimă generatie. Până la urmă unii știam deja că avem oameni bun în domeniul software, dăcă ținem cont de domeniul aeronautic sau bancar.

Pentru mine ca și cumpărător, acest gen de solutie informatică inseamna scurtarea timpului de așteptare în hypermarket. 


Acest articol a fost scris pentru competiția SuperBlog 2020.

vineri, 16 octombrie 2020

Să respirăm bine și sănătos!


 E deja sezonul virozelor, a gripei. E ciudat, dar parcă toți acești viruși au perioada lor de bucurie în corpurile noastre. De foarte multe ori cu toate măsurile de siguranță,de prevenire, de igienă, nu reușesc să îi înfrunt fără să mă pună la pământ, să-i alung, mai ales de când a început fiica mea școala. Mai mereu "colectează" câte unul de la colegii darnici să împartă. E bine că măcar ea mereu face cele mai ușoare forme de răceală. În schimb, eu aproape tot meniul: de la durere în gât, la nas înfundat, ochi injectați. 

M-am învățat de când era mică  fiica mea,să folosesc trucuri pe care și mama mea la rândul ei le-a abordat cu mine: de la a menține umiditatea în casă în jur de 50%-60%, să folosim apa de mare pentru nas, să folosim tot apa de mare pentru inhalare. 

Puneam mereu iarna pe calorifere în anumite recipiente sare de mare cu apă, astfel că se evapora în cameră si era mai ușor de respirat în casă.

 Pe vremea aceea nu aveam purificatoare de aer, dar recunosc că ne era de foarte mare folos. Însă de ceva timp am aflat de purificatorul de aer Salin Plus.

 


 

E perfect pentru noi, mai ales pentru apartamentul nostru, care nu are mai mult de 64 mp. 

De ce am ales acest purificator de aer? Păi pe lângă faptul că acoperă perfect suprafața apartamentului, e și ușor de utilizat și evident că e extrem de util în prevenirea și tratarea diferitelor afecțiuni respiratorii: de la banale răceli, la laringite, sinuzite

Ziceam de prevenire, pentru că acest aparat poate fi utilizat cu succes chiar și atunci când nu avem nici o afecțiune respiratorie. Datorită efectului terapeutic salin, aerul din încăperi devine mai curat, mult mai respirabil. Și chiar mă gândeam că il va ajuta și pe soțul meu să nu mai sforăie noaptea. 

Chiar ii vom oferi un astfel de aparat și mamei mele de Crăciun, pentru că ea are mai mereu rinite și alergii. Și tatăl meu se va bucura de beneficiile saline ale acestui aparat, deoarece are deviație de sept și îi e greu uneori să respire pe ambele nări. 

 


 

Timp de 5-6 luni se poate folosi aparatul Salin Plus așa cum vine el, apoi este recomandat să se schimbe rezerva de sare gemă neiodată, pentru o eficientă maximă. 

 


 

Țin minte că atunci când eram mica și eram racită, ai mei mereu mă duceau la salină pentru efectul terapeutic. Când intram în salină, simțeam acel aer purificat, care îmi desfunda instant nasul și îmi calmea tusea. În plus, sarea în sine e și un remediu de dezinfectare a căilor respiratorii, fie folosită în combinație cu apa caldă pentru gargară sau sub formă de puf pentru nas. 

Atunci când salina e prea departe de tine, poți aduce terapia sării la tine acasă prin intermediul purificatoarele de aer Salin Plus. E mai comod, e la fel de benefic, e mai ieftin decât o intrare la salină și te poți bucura de terapie zi de zi la tine acasă. În plus, poți regla și debitul de aer, iar aparatul nu este zgomotos, atinge 50 de decibeli.

Cu asemenea aparat, virușii nu vor trece pragul ușii mele!


Acest articol a fost scris pentru competiția SuperBlog 2020.

miercuri, 14 octombrie 2020

În sfârșit!

 Totul a început la final de martie când s-a declanșat isteria cu noul virus. Afacerea noastră a fost pusă pe "hold" datorită situației și a restricțiilor. La inceput a venit ca o gura de aer pentru mine și soțul meu, o vacanță pe care o așteptam de mult. De mult nu  mai avusesem weekenduri sau sarbători libere. Weekendurile erau uneori în timpul saptămănii, dar sărbătorile erau preț de câteva ore și vizite scurte la părinți.

Când a venit valul de la sfarșitul lui martie am zis că "wow", în sfârșit ne vom odihni, vom dormi mai mult, ne vom relaxa. Doar soțul meu ieșea afară din casă, pentru aprovizionare, eu și fiica mea ieșeam doar pe balcon ( norocul cu ditamai balconul neacoperit). Ne jucam mult în casă, găteam, pregăteam prăjituri, tot felul de aluaturi, ne jucam șotron pe balcon, desenam cu creta, făceam baloane de săpun, ne uitam la filme de animație, făceam sport în casă. Era de vis! Până într-o zi când îmi răsuna în cap vocea gravă a mamei care îmi spunea:" nu te mai duce la muncă, să nu-ți îmbolnăvesti copilul!" De parcă până atunci altcineva avusese grijă de fiica mea.Nu știu, poate nici ea nu a conștientizat, poate era prea speriată. 

Dar nu știu ce s-a întâmplat cu mine. Acele cuvinte au declanșat în capul meu doar motive de frică, de teamă continuă. Așa că am început să am stări de frică continuă, să mă trezesc noaptea speriată, toată transpirată.Aveam nopți când mă trezeam și simțeam că nu pot respira. Deschideam geamul si parcă nu era destul oxigen și nici nu reușeam să-mi fac inima să nu mai galopeze, în ciuda exercțiilor de respirație.

Dimineață nu-mi venea să mă ridic din pat. Mă trezeam, mă uitam la fiica mea, îi măsuram intensitatea respirației, temperatura corpului. Aveam impresia la un moment dat că toate acele simptome prin care se manisfetă noul virus, le am eu. 

Au urmat multe nopți cu somn puțin și agitat. Trebuia să fac ceva în acest sens. Eram mai mereu nervoasă, iritată nervos. Știam că nesomnul și stările de teamă iși spun cuvântul și că au pus stăpânire pe viața mea. Nici vorbă de mers la medic, nu aveai unde și nici cum.

Devenisem obsedată de tot ce implică eradicarea, combatarea și manifestarea acestui virus. În capul meu erau mereu vorbele mamei mele, știrile negative, pe care fără să vreau le-am lasat să pună stăpânire pe mine. Era cu adevărat groaznic. Simțeam că dacă ies afară din casă, cineva mă va lua pe sus fără motiv. Aveam o teamă continua. Nimic nu reușea să mă liniștească, decât pe moment.

Am inceput să citesc tot felul de cărti motivaționale. Îmi notam citate pe telefon, le reciteam când simțeam că mă cuprinde din nou anxietatea și depresia. Mă simțeam prinsă într-un labirint din care nu puteam ieși, nu vedeam nici o ieșire. Trebuia să caut alte soluții viabile. Știam că doar eu le pot găsi.

Așa că m-am documentat pe internet, pe diferite forumuri medicale și pe anumite grupuri de pe rețelele de socializare. Am povestit cu oameni din jurul meu, care aveau și ei aceeași problemă. Am împărtășit cu aceștia soluțiile mele și soluțiile lor.

Cum era o perioadă propice pentru investigații medicale, am considerat că nu stric cu nimic dacă încep o cură de vitamine si suplimente.

Am început să iau complex de B-uri, am început să iau suplimente care să-mi stăpăneasca nervozitatea și care să mă ajute să adorm mai usor și să am un somn liniștit. Am descoperit apoi gama de la Secom de suplimente și am început să le iau în rând. Și am observat că am început să devin din nou eu. Eram mai relaxată, reușeam să adorm mai ușor. Mă trezeam odihnită. Inima mea nu mai galopa noaptea, nu mă mai trezeam speriată și nici nu aveam mereu teama aceea că ceva rau mi se întamplă. 

Am găsit online evident cele mai bune prețuri și fiindcă am descoperit un produs care mi se potrivește la fix de Black Friday la Farmacia la Pret Mic mi-aș dori produsul 5-Htp din gama Secom.

 


 Acest produs chiar mi-a schimbat viatț! M-a ajutat să redevin eu, cea dinainte de această perioadă tumultoasă, m-a ajutat să-mi gasesc echilibrul mental și interior, m-a ajutat să-mi dau seama că viața mea e cu adevarat frumoasă, că am alături de mine oameni frumoși, care mă iubesc, care apreciază.

 Am redevenit  eu, cea care mereu aducea zâmbetul pe fața celor din jur. Am din nou energie cât să mut toți munții din jur, am reînceput să descopăr lucrurile care mă făceau cu adevărat fericită. Am început din nou să-mi gasesc timp pentru mine, fără să consider că dacă sunt mamă, nu am acest drept. Am înțeles că nu pot schimba cu nimic ce se întâmplă în jur, dar mă pot schimba pe mine, să nu mă mai definesc prin ceea ce se întâmplă în jurul meu. Am ințeles că dacă "plouă", nu pot face nimic să opresc ploaia, pot doar să mă bucur de moment și să sar in bălți sau să-mi aduc aminte cât de bun e somnul pe o asemenea vreme. Am înțeles că nu are sens să analizez totul și să încerc să schimb lumea din jur, dacă acest lucru nu mă privește direct pe mine. 

Recunosc, mi-a luat mult timp să ajung la această concluzie, dar mă bucur că am reușit să fac acest lucru, mă bucur că am reusit acum să am un somn liniștit, indiferent câte ore de somn implică. Mă trezesc odihnită, plină de viață, gata să mă bucur de fiecare clipă ce îmi este dată, fără să mă uit înapoi. Îmi privesc pașii, mă uit spre viitor și trăiesc prezentul cu toată bucuria ce mă caracterizează!


Acest articol a fost scris pentru competiția SuperBlog 2020.


duminică, 11 octombrie 2020

Sunt gata să visez!

 Sunt zile când mă trezesc cu noaptea în cap și îmi trasez itinerariul zilei, proiectele, o listă cu "to do" și mă văd la final de zi învingătoare și totuși plină de energie. Fiecare zi e o provocare și fiecare zi parcă uneori te stoarce de energie: job, casă, copil. E o rutină care se regasește în viața mea de mulți ani. Uneori mai înglobez și plimbări lungi tot cu fiica mea și cu șoțul meu,alteori proiecte indoor, asta în funcție de cum ne permite și vremea. 

Indiferent unde sunt, fiecare zi începe cu o piesă, continuă cu muzică în urechi, pentru că ea e cea care mă relaxează și se termină tot cu o melodie în suflet și în cap. Parcă totul devine mai ușor și mai frumos cu muzică. 

Mă trezesc zilnic lângă fiica mea și oricât de puțin am dormit sau oricât de obosită aș fi, mereu am zâmbetul pe buze pentru că e lângă mine. Chiar și pentru mine, care mereu sunt energică și plină de bucurie și de speranță, unele zile sunt de-a dreptul epuizante și de abia aștept să mă reîntorc acasă, să deschid ușa bucătăriei și să ies pe balcon. Acolo e oaza mea de relaxare. Las ușa de la bucătărie sau living larg deschisă și mă așez pe sezlongul de pe balcon. Îmi fac un ceai, dau drumul la muzică în casă și mă bucur de imaginea oferită. Mult verde în pofida zgomotului cotidian. De foarte multe ori, acel zgomot e pur și simplu neutralizat de liniștea pe care o simt în acele momente. 

Îmi întind picioarele, toți muschii, închid ochii și nu mai aud nimic, decât vântul care uneori adie sau simt cum soarele își intinde razele calduroase pe degetele mele de la picioare și simt mireasma de lavandă și cimbrișor de pe balcon. Parcă sunt într-un colț de rai, colțul meu de rai!

Balconul este locul meu unde îmi golesc mintea și locul unde mă deconectez de cotidian, de ziua ce a trecut.Visez mereu la vacanțe, retrăiesc momentele care m-au făcut să fiu relaxată, bucuroasă, fericită și mă umplu pur și simplu de energie pozitivă. Fredonez melodiile pe care le aud și care îmi fac inima să tresară de o bucurie ieșită din comun.


Sezlongul visurilor


Balconul a fost mereu locul meu de relaxare de când eram mică. Mereu pe balcon cât era vara de lungă stăteam cu fratele meu și cu ai mei. Acolo luam micul dejun, de acolo priveam lumea din jur și de acolo priveam cerul și visam la cele mai înalte culmi. Parcă nici un vis nu era prea înalt sau imposibil.

În curând visele mele vor fi legănate de un mod de dezmierdare: un hamac, pentru care am și găsit un suport pe măsură.

 


 Adevarul e că am găsit un motor de căutare de unde aș putea achiziționa tot ce am nevoie pentru ca oaza mea de liniște să se transforme în mini grădina visată! Pe https://favi.ro/ am tot ce-mi doresc pentru ca balconul meu sa devină templul permanent al relaxării, fie vară, fie iarnă.

Și cum am și priză pe balcon, aș putea să-mi prepar cafeaua în fiecare dimineață acolo. 


 

Adevărul e că micul meu colț de rai, zona mea de relaxare și confort maxim ar putea cuprinde și mirese mai diversificate, pentru că nu ar strica sa-mi instalez chiar și un grill, însă nu aș vrea să trezesc simțurile tuturor vecinilor.  Pe https://ganduriparcate.blogspot.com/ visele cele mai ascunse capătă culoare și devin vizibile!

 

Acest articol a fost scris pentru competiția SuperBlog 2020.


Așteptarea a luat sfârșit!


 Tot timpul am trăit " la bloc", însă mereu am visat să mă trezesc dimineața, să aud cocoșul cum îmi strică somnul, să aud câinele care e gata să mă avertizeze că tocmai a trecut prin curte o pisică. 

 Pe principiul, toate la timpul lor și din aproape în aproape, am reușit să găsim locul unde să ne construim casa de vis, în care oricând să simt miros de fum de lemn, să merg în grădina să-mi culeg verdețurile mele, să aud cântecul păsărilor și să mă bucur de natura în toată splendoarea și liniștea ei.

Știi cum se zice: important e să-ți dorești! Și da, ne-am dorit să avem micul nostru paradis verde, pentru că mereu am știut că locul nostru e alături de bucuriile naturii. După mai multe vizite, mai multe analize financiare, am găsit locul ideal unde visele noastre să prindă contur! Un loc ferit de agitația cotidiană și totuși in orasș nu la periferie. Nu vroiam să o desprindem cu totul pe cea mică de urbe.

După mulți ani trăind viața de bloc, știam că nu mai vrem să auzim când plâng copiii vecinilor sau când vecinul de vis-a-vis face duș. Vroiam liniște și știam că de liniștea noastră depind materialele pe care le vom investi în construcție și eram gata să investim tot pentru confortul nostru. 

Avem prieteni care au diferite firme de construcții, așa că am apelat la ei să ne intocmească o listă cu cele mai bune materiale de construcții.  Știam că exista un loc unde le vom gasi pe toate la cel mai bun preț: pe Vindem-Ieftin.ro. Nu vroiam să străbatem toate magazinele fizice că să găsim cel mai bun si ieftin polistiren, cel mai bun parchet cu trafic intens, rigips,profile decorative. 

 


 

Aveam proiectul casei, știam cum vrem să arate! Vroiam 3 camere pe un nivel, o bucătarie de vară, un foișor acoperit si un ditamai grill,  în care să ne satisfacem cât e vara de lungă cele mai ascunse pofte culinare.  Și da, mai vroiam tot în zona de grill un cuptor de pâine, unde sa experimentăm pâinea cu maia a bunicii. Ne place să gătim și prin gătit ne relaxăm. Si da, să nu uităm de bucătaria din interior,  care trebuie sa aibă cea mai puternică hotă, în așa fel încât să prăjim mici la costum și să nu se simtă mirosul.

Și revenind la compartimentarea casei, ne dorim două băi,un dressing și o cămară imensă. Camerele le vrem cât mai bine izolate, atât termic, cât și fonic.Aveam și multe nelămuriri cu privire la anumite aspecte tehnice, așă că am luat legătura cu consultanții online de la Vindem-Ieftin.ro. Am aflat că exista și un grup V.I.P, pentru acei clienti care au mai făcut cel puțin o cumpărătură la ei. Iar pentru noi era perfect, pentru că nu aveam de gand să umblăm în multe locuri că să găsim raspunsurile tehnice și in același timp materialele de construcții de care aveam nevoie. 


 

Rapid am luat legătura cu ei și foarte rapid am reușit să comunicăm pe chat.

- Bună ziua, cu ce vă putem ajuta? 

-Buna ziua. Vrem o ofertă pentru o casă cu 3 camere, 2 băi, un foișior, un dressing. Vrem si un acoperiș acoperit cu panouri sandwich. Am dorit o ofertă și pentru lavabila decorativă de culoare albastră deschis. Vrem și dale pentru o curte de 100 metrii pătrați, bineințeles o ofertă pentru ușa de garaj și dacă ne-a scăpat ceva, cu siguranță că ne veți menționa. Am dori să ne faceți un necesar și o oferta. 


 

Ne-au pus intrebări legate de suprafața fiecărei încăpere, de amplasarea fiecărei camere, fiecarei încăperi. Le-am spus ulterior că ne dorim multă liniște și vrem în același timp să avem parte de temperatură constantă, atât pe timpul verii, cât și pe timpul ierii. Tot la ei am găsit și ferestre PVC. Fiindcă ne dorim multă lumină, am optat pentru ferestre de sus până jos.

 - Ne puteți lăsa o schiță a casei și o adresă de email? Vom reveni în curând cu un email și vă vom contacta și telefonic.

-Bințeles! Aici aveți datele! Vă mulțumesc și asteptăm cu interes oferta dvs.

Nu a trecut jumătate de oră și am fost resunati, am primit pe email un necesar cu toate materialele de care aveam nevoie, o ofertă de preț și toate detaliile legate de livrare și de plată. 

Am rămas plăcut suprinși să aflăm că au prețuri incredibil de bune, că livrarea se face repede, în așa fel încât echipa de muncitori să înceapă treaba.

Nu ne-am vândut apartamentul și nici nu am ales să ne mutăm la casă în șantier, am ales să ne mutăm abia după ce vom avea chiar și berea în frigider, în așa fel încât trecerea la casă să fie cu adevarat foarte placută, mai ales pentru fiica noastră. Ba mai mult, între timp am cumpărat și o pisicuță și urmează să apară și cățelul mult asteptat, în așa fel incât fiica noastră să aibă prieteni la noua locație și să fie mai ușoară adaptarea.

De abia așteptăm să parfumăm curtea casei cu mirosul de lemn de foc, să ne bem cafeaua la răsăritul soarelui, să ne trezească lătratul câinelui!


Acest articol a fost scris pentru competitia SuperBlog 2020.


vineri, 9 octombrie 2020

De la imaginație la creație!

 Bunica și mama au avut mereu o mașină de cusut în casă, din aceea din lemn masiv la care pedala se acționa cu piciorul. De fapt, mama și acum o are acasă și o folosește, ba să ne scurteze diferite obiecte vestimentare, ba să ne creeze măști, pentru că trebuie să recunoaștem,cam acesta a fost și este trendul anului 2020. 

Ei bine, când eram mică am primit și eu o mașină de cusut în miniatura, însă funcțională. Acum o folosește fiica mea. E încă funcțională și încă îmagazinează o mulțime de amintiri frumoase. 

Totul a început când aveam 5 ani, atunci am primit mașina de cusut. Pe vremea aceea nu puteai să mergi la magazin să cumperi hainuțe papușilor. Nu aveai de unde. Puteai să mergi la magazin de metraje să cumperi materiale, de la mercerie achiziționai fermoare, nasturi și alte obiecte de înfrumusețare ale obiectelor vestimentare. 

Țin minte că aveam o papușă care era cam de vreo 60 de cm, îmi era extrem de dragă pentru că o primisem de ziua copilului de la ai mei. Era blondă, cu ochii albaștri, un zâmbet care te determina să zâmbești. Papușa nu avea o garderoba bogată, avea doar două obiecte vestimentare de culoare roșie. 

Într-o zi am deschis dulapul mamei, unde ținea tot felul de materiale, cumpărate la metru, pentru că așa era acum foarte mulți ani. Am scos o bucată mai mică de material, am mers la mine în cameră și m-am apucat să croiesc. Văzuse la mama că inainte trebuie să desenezi după tipar  modelul folosind creta, iar apoi să decupezi . La anișorii mei a ieșit ceva cu multe colțuri după decupare. Apoi m-am apucat să cos. În timp ce făceam acest lucru, simțeam privirea mamei de lângă ușă. M-a urmarit de la început, dar nu m-a întrerupt, doar mă supraveghea. Apoi când a vazut cât eram de implicată și gata să creez ceva cu adevărat fantastic pentru papușa mea ( așa credeam eu), a venit să-mi sară în ajutor. Mi-a arătat ulterior cum se crează un tipar, cum se decupează după tipar și cum se coase apoi materialul. 

 

 


Că să fie și mai șic noua hainuță a papușei, am cusut împreună și câțiva nasturi colorați, apoi mi-a arătat cum putem broda și un model pe hainuța păpușei. Eram ochi și urechi, și gata să mă las condusă de imaginația copilăriei sub îndrumarea mamei mele. La final am tăiat firele de ață care erau în plus folosind foarfeca specială de croitorie. Atunci am aflat de la mama că de fapt exista o mulțime de accesorii de croitorie: de la foarfecă, la cretă, la tipare, la riglă, la ace de gămălie, metru de croitorie, că pana la urma totul trebuie sa fie măsurat. Nu doar că mi-a explicat, ci mi le-a și arătat rând pe rând. M-am distrat foarte tare și cu magnetul de ace, de altfel ca orice copil.


 

 

Și dintr-o curiozitate, urmată de o joacă frumoasă în domeniului croitoriei a luat naștere prima hainuță a papușei mele preferate! A doua zi am cusut si brodat o fustiță pentru papusa mea. Evident că tot sub îndrumarea și cu ajutorul mamei mele. A fost puțin mai dificil cu brodatul, acolo recunosc că mama a avut cea mai mare contribuție. 

Și iată că au trecut anii, însă pasiunea pentru cusut și brodat s-a menținut și mi-am croit singură câteva haine, rochii, am brodat, și sper să duc mai departe această tradiție minunată a familiei mele. Până la urma hainele nu doar se cumpără direct din magazin, ci se pot croi acasă, iar atunci satisfacția muncii este maximă!


Acest articol a fost scris pentru competiția SuperBlog2020.

miercuri, 7 octombrie 2020

Și toamna aceasta are trendul ei!

 Știi cum e la mine când pleacă vara? Inseamnă că deschid direct dulapul și încep să scot toată garderoba de final de toamnă început de iarnă, nu de alta dar eu sunt extrem de friguroasă. Uneori mi se pare că nici vara nu e destul de fierbinte pentru mine. Ce să fac, poate faptul că m-am născut iarna, chiar de Sf. Nicolae, are vreo legătură.

Când am văzut că s-a schimbat fila și luna în calendar, din august în octombrie, cum rapid am dat buzna în dulap să scot botinele mele dragi, acelea negre cu flori roșii. Sunt așa de comode că uneori nu le dau jos din picioare decât atunci când vine zapada. Pe lângă acestea mai am o pereche de botine negre care au o inscripție cu love și care imi sunt extrem de dragi si de comod, în pofida înalțimii platformei și a tocului. 

Anul acesta am zis că deși e un an mai ciudat, să-l marchez cu o pereche de cizme Karl Lagerfeld, elegante și potrivite atât pentru o ținută casual, cât si pentru una business.


 

Și cum ai putea să nu le adori? Până și cele mai pretențioase persoane și-ar dori o astfel de pereche. Sper că Moș Crăciun a notat deja. Adevarul e că mai am un pont pentru Moș Crăciun, dacă încă nu știe ce să mai includă in cadoul meu, un link de unde ar alege ceva cu care nu ar da greș: https://answear.ro/branduri/femei

Cât despre îmbrăcăminte, am o geacă cu puf roz pal, care îmi e extrem de dragă și pe care atunci când o dau jos rapid, o și spăl apoi o bag în uscătorul de haine, că să fiu sigur că o să mă insoteasca și a doua zi în călătoria mea. Și dacă ai știi câte haine am în dulap, de la geci, paltoane, ai zice că aș putea să am propriul magazin. Ce să fac, uneori trezesc pasiune pentru anumite articole vestimantare. Parcă îmi intră atât de adânc în inima încât mi-e greu să le înlocuiesc. Dar recunosc că am gasit geaca Roxy care chiar că ar surclasa actualul number one.



Ca sa nu mai zic de faptul că pentru mine blugii nu pot fi inlocuiți cu nimic. Sunt cele mai volatile articole vestimentare, cel puțin pentru mine. Îi port la orice ținută sport, casual, business. Că îi asortez cu o pereche de adidași, o pereche de botine cu toc, o pereche de cizme lungi, blugii sunt mereu în trendul meu preferat, indiferent de an și de sezon. Iar la capitolul pantaloni/jeans, jeansii Levi's sunt și acum number one! Au croiala, culoarea care mi se potrivește și care pentru mine nu se demodează niciodată. De altfel, nu m-aș putea vedea purtând altfel de jeansi. Nu sunt pentru mine.

Și cum toamna nu e întotdeauna cu soare și cu adierea placută a vantului și cum eu sunt friguroasă, mereu am la mine o eșarfă. Îmi plac eșarfale și fularele cât mai viu colorate: rosii,verzi, albastre. Am multe fulare croșetate manual, de toate culorile sau combinații de culori. Mai ales că dacă uneori port mai multe articole vestimentare monocromatice, imi place sa ies din această tentă liniară folosind de exemplu, o eșarfă sau un fular viu colorat. Fularul clasic Medicine s-ar potrivi de minune în garderoba mea. Sper că Moș Crăciun a luat notițe și de data aceasta.

Cu atâtea dorințe, Moșii iernii pot fi multumiți că le-am ușurat munca, iar eu cu siguranță aș fi extrem de fericită să știu că m-au nimerit și anul acesta la capitolul cadouri.

Acest articol a fost scris pentru competiția SuperBlog2020.

Sa fii mama e cu adevarat magic!

 Dintotdeauna mi-am dorit sa fiu mama. Cand aveam vreo 20 si un pic de ani imi doream 2 copii, apoi in timp mi-am schimbat optiunea si am zis ca unul e de ajuns pentru mine. Simteam ca nu pot sa impart iubirea la doi in mod egal, desi la mine in familie suntem 2 frati. Insa fiecare face cum simte si cum crede ca e mai bine pentru el si familia sa. Pana la urma un copil inseamna o mare responsabilitate si o cantitate imensa de dragoste. Aceasta dragoste eu am considerat ca nu vreau sa o impart la doi, ci vreau sa o daruiesc nedevizata.

Asa ca acum 8 ani si un pic, eu si sotul meu am decis ca e momentul sa facem pasul cel mare, acela de a avea un copil. Evident ca am analizat si analizat: situatii financiare, anii nostri si toate detaliile. Tot timpul gaseam ceva in minus. Stiam ca niciodata nu esti pregatit sa devii parinte, pentru ca nu stii ce te asteapta cu adevarat. Stii teorii, auzi informatii de la altii care au trecut prin aceeasi situatie, insa fiecare dintre noi suntem unici si diferiti, asa ca si modul nostru de viata e diferit. Sunt uneori si situatii care se asemeamna extrem de mult.

Si revenind la momentul in care am zis ca "DA", acum e momentul am mers la medicul de familie de unde am plecat cu un teanc de analize de sange si nu numai. Am mers la curs de puericultura, care consider ca m-a ajutat extrem de mult: am aflat cum sa ma pregatesc de nastere, sa stiu cand va veni momentul in functie de contractii, de semnele corpului meu. Am notat toate informatiile in agenda si toate aceste cursuri mi-au mai luat din emotiile pe care le aveam in legatura cu momentul nasterii.

Apoi am cercetat carucucioare, marsupii ergonomice, scaune auto, respectiv scoica. Cea mai tare faza a fost cand am constatat ca am ales un carucior prea mare pentru liftul nostru. Chiar nu ne-am gandit ca nu va incapea in lift, decat incredibil de chinuit, in asa fel incat nu puteam cobora caruciorul, decat cu usile liftului deschise. Asa e tot timpul cand vrei ca copilul tau sa stea in ceva confortabil. Intre timp, am primit un carucior mai mic si pe acela l-am vandut.

Patutul l-am cumparat si pe acesta din timp, cu tot cu salteaua care avea doua parti, adaptate pentru micuta noastra minune. 
Avand Rh-ul negativ, iar sotul meu Rh-ul pozitiv a trebuit sa merg periodic sa-mi verific anticorpii din sange, pentru ca organismul meu sa nu considere ca minunea ce crestea in mine e un corp strain si sa apara avortul. Recunosc ca nu a fost tocmai placut, mai ales ca am mers pana in saptamana 38. Aveam burtica mare si era uneori destul de greu sa umblu mai mult pe jos, dar a meritat. Sotul meu era la munca si nu avea cum sa ma duca, asa ca mergeam la centrul de transfuzii de sange cu autobuzul.
Si da, am efectuat toate acele analize de sange, care iti puteau da informatii legate de sindromul Down. Nu au fost probleme, dar eu am fost mai linistita, stiind ca nu am facut rabat de la nici o analiza medicala. Pe langa acestea, evident si ecografii si controale, care deveneau saptamanale sau o data la cateva zile cand deja ma apropiam de 40 de saptamani. 
Am luat si suplimente alimentare concepute speciale pentru femeile gravide, care ajuta la dezvoltarea normala a copilului. Am facut tot ce mi-a sugerat medicul de familie, medicul ginecolog.

Ne-am gandit la un moment dat si la recoltarea de celule stem din sângele de cordon ombilical, țesutul ombilical și placentă, insa am renuntat la idee, nu pentru ca nu era o idee incredibil de buna, ci pentru ca nu ne permiteam financiar la acel moment. Cu siguranta ca in alte conditii, ar fi fost o optiune viabila pentru noi. Stiam ca cei de la  Cord Blood Center oferă chiar și recoltarea placentei și stocarea ei ca sursă de celule stem”. Stiam ca e prima banca de recoltare de celule stem si ca e chiar la Cluj, aici unde locuim si noi. 

Ne gandeam să recoltăm la naștere și celule din sângele ombilical pentru ca aveam un caz printre prieteni, la care aceasta procedura ar fi ajutat incredibil de mult fetita care se imbolnavise grav.Nu vreau sa intru in detalii pentru ca a fost un moment dureros pentru toata lumea.

Ma bucur ca am nascut in mod natural o fetita sanatoasa care deja are 7 ani si este extrem de energica. Mereu imi voi aduce aminte momentul cand am tinut-o la piept, in primele clipe cand s-a nascut, avea un par negru si niste unghii extrem de lungi. Si mereu cand se apropie ziua ei de nastere, imi revin in minte toate detaliile din acea zi de 12 august 2013 ora 15:05, cand dupa un travaliu de mai bine de 24 ore, epuizata, am reusit sa-mi ascult corpul si sa-mi sarut pe frunte minunea pe care am asteptat-o 40 de saptamani!



Acest articol a fost scris pentru competitia SuperBlog2020.