În sfârșit!

 Totul a început la final de martie când s-a declanșat isteria cu noul virus. Afacerea noastră a fost pusă pe "hold" datorită situației și a restricțiilor. La inceput a venit ca o gura de aer pentru mine și soțul meu, o vacanță pe care o așteptam de mult. De mult nu  mai avusesem weekenduri sau sarbători libere. Weekendurile erau uneori în timpul saptămănii, dar sărbătorile erau preț de câteva ore și vizite scurte la părinți.

Când a venit valul de la sfarșitul lui martie am zis că "wow", în sfârșit ne vom odihni, vom dormi mai mult, ne vom relaxa. Doar soțul meu ieșea afară din casă, pentru aprovizionare, eu și fiica mea ieșeam doar pe balcon ( norocul cu ditamai balconul neacoperit). Ne jucam mult în casă, găteam, pregăteam prăjituri, tot felul de aluaturi, ne jucam șotron pe balcon, desenam cu creta, făceam baloane de săpun, ne uitam la filme de animație, făceam sport în casă. Era de vis! Până într-o zi când îmi răsuna în cap vocea gravă a mamei care îmi spunea:" nu te mai duce la muncă, să nu-ți îmbolnăvesti copilul!" De parcă până atunci altcineva avusese grijă de fiica mea.Nu știu, poate nici ea nu a conștientizat, poate era prea speriată. 

Dar nu știu ce s-a întâmplat cu mine. Acele cuvinte au declanșat în capul meu doar motive de frică, de teamă continuă. Așa că am început să am stări de frică continuă, să mă trezesc noaptea speriată, toată transpirată.Aveam nopți când mă trezeam și simțeam că nu pot respira. Deschideam geamul si parcă nu era destul oxigen și nici nu reușeam să-mi fac inima să nu mai galopeze, în ciuda exercțiilor de respirație.

Dimineață nu-mi venea să mă ridic din pat. Mă trezeam, mă uitam la fiica mea, îi măsuram intensitatea respirației, temperatura corpului. Aveam impresia la un moment dat că toate acele simptome prin care se manisfetă noul virus, le am eu. 

Au urmat multe nopți cu somn puțin și agitat. Trebuia să fac ceva în acest sens. Eram mai mereu nervoasă, iritată nervos. Știam că nesomnul și stările de teamă iși spun cuvântul și că au pus stăpânire pe viața mea. Nici vorbă de mers la medic, nu aveai unde și nici cum.

Devenisem obsedată de tot ce implică eradicarea, combatarea și manifestarea acestui virus. În capul meu erau mereu vorbele mamei mele, știrile negative, pe care fără să vreau le-am lasat să pună stăpânire pe mine. Era cu adevărat groaznic. Simțeam că dacă ies afară din casă, cineva mă va lua pe sus fără motiv. Aveam o teamă continua. Nimic nu reușea să mă liniștească, decât pe moment.

Am inceput să citesc tot felul de cărti motivaționale. Îmi notam citate pe telefon, le reciteam când simțeam că mă cuprinde din nou anxietatea și depresia. Mă simțeam prinsă într-un labirint din care nu puteam ieși, nu vedeam nici o ieșire. Trebuia să caut alte soluții viabile. Știam că doar eu le pot găsi.

Așa că m-am documentat pe internet, pe diferite forumuri medicale și pe anumite grupuri de pe rețelele de socializare. Am povestit cu oameni din jurul meu, care aveau și ei aceeași problemă. Am împărtășit cu aceștia soluțiile mele și soluțiile lor.

Cum era o perioadă propice pentru investigații medicale, am considerat că nu stric cu nimic dacă încep o cură de vitamine si suplimente.

Am început să iau complex de B-uri, am început să iau suplimente care să-mi stăpăneasca nervozitatea și care să mă ajute să adorm mai usor și să am un somn liniștit. Am descoperit apoi gama de la Secom de suplimente și am început să le iau în rând. Și am observat că am început să devin din nou eu. Eram mai relaxată, reușeam să adorm mai ușor. Mă trezeam odihnită. Inima mea nu mai galopa noaptea, nu mă mai trezeam speriată și nici nu aveam mereu teama aceea că ceva rau mi se întamplă. 

Am găsit online evident cele mai bune prețuri și fiindcă am descoperit un produs care mi se potrivește la fix de Black Friday la Farmacia la Pret Mic mi-aș dori produsul 5-Htp din gama Secom.

 

 Acest produs chiar mi-a schimbat viatț! M-a ajutat să redevin eu, cea dinainte de această perioadă tumultoasă, m-a ajutat să-mi gasesc echilibrul mental și interior, m-a ajutat să-mi dau seama că viața mea e cu adevarat frumoasă, că am alături de mine oameni frumoși, care mă iubesc, care apreciază.

 Am redevenit  eu, cea care mereu aducea zâmbetul pe fața celor din jur. Am din nou energie cât să mut toți munții din jur, am reînceput să descopăr lucrurile care mă făceau cu adevărat fericită. Am început din nou să-mi gasesc timp pentru mine, fără să consider că dacă sunt mamă, nu am acest drept. Am înțeles că nu pot schimba cu nimic ce se întâmplă în jur, dar mă pot schimba pe mine, să nu mă mai definesc prin ceea ce se întâmplă în jurul meu. Am ințeles că dacă "plouă", nu pot face nimic să opresc ploaia, pot doar să mă bucur de moment și să sar in bălți sau să-mi aduc aminte cât de bun e somnul pe o asemenea vreme. Am înțeles că nu are sens să analizez totul și să încerc să schimb lumea din jur, dacă acest lucru nu mă privește direct pe mine. 

Recunosc, mi-a luat mult timp să ajung la această concluzie, dar mă bucur că am reușit să fac acest lucru, mă bucur că am reusit acum să am un somn liniștit, indiferent câte ore de somn implică. Mă trezesc odihnită, plină de viață, gata să mă bucur de fiecare clipă ce îmi este dată, fără să mă uit înapoi. Îmi privesc pașii, mă uit spre viitor și trăiesc prezentul cu toată bucuria ce mă caracterizează!

Acest articol a fost scris pentru competiția SuperBlog 2020.