Bine ai venit! Aceasta este o "parcare pentru ganduri".
Nu se plateste taxa nici de stationare, nici de oprire.

miercuri, 13 februarie 2013

O fapta buna!


Azi am facut o fapta buna! Am fost pana la banca, sa fac niste plati si in fata mea, era o d-na, d-ra cu un copil in carucior. D-ra sau d-na a scos un plic in care se afla o factura, iar in plic se aflau si banii aferenti pentru plata facturii, multi marunti, semn ca venise de acasa cu banii fixi. Cand a golit maruntii in tavita ce face legatura intre client si casiera, casiera a inceput sa numere banutii. D-ra avea cu 0,78 lei mai putin, decat era mentionat pe factura. Casiera i-a spus d-rei ca nu poate sa-i faca plata facturii fara acei bani. D-ra nu avea nici macar 1 Ban in plus. Nici nu a schitat ca s-ar cauta in buzunare, stia exact ca nu mai dispunea de alta suma de bani la ea. In banca la ora la care am fost eu, era plin, evident de batrani. Nu le zic varstanici, ca sunt genul de persoane, care s-ar da si morti numai sa se bage in fatza ta, fapt pe care il si fac. Nimeni, dar nimeni nu s-a indurat sa-i dea d-rei 78 de banutzi, nimeni in afara de nimeni. Nici nu am stat pe ganduri. Am scos 10 bani, i-am dat d-rei si a reusit sa-si plateasca factura. In caz contrar, trebuia sa revina maine, sa stea la o noua coda, sa asiste la un nou show al batranilor. M-am gandit ca puteam sa fiu eu in situatia d-rei, cu piticul meu. Totusi ma gandeam asa cata nepasare. Pe cuvant! Pe nimeni nu intereseaza nimic. Nu stiu care sunt reglementarile unei casiere intr-o banca, dar putea sa faca abstractie de data aceasta si eventual sa-i incaseze factura fara acei 78 de bani. Pentru aceasta suma, nu-ti inchide nimeni gazul sau lumina. Astazi nu stiu ce a fost cu lumea, dar toti au fost asa cu niste mutre de plictisiti, suparati, nervosi. Culmea e ca desi a trebuit sa stau cam mult la banca, nu m-am agitat, eram asa de relax, in comparatie cu populatia din jur. Astazi a fost o zi foarte frumoasa, de primavara as spune cu mult soare, poate cine stie, iarna se da batuta, si ne lasa in pace. Maine e 14 februarie, doar o zi de joi. M-am saturat de atata Sf Valentin, atatea reclame cu daruri pentru ea sau el, petreceri, evenimente. Ce prostie! Pe bune chiar e nevoie doar de o singura zi sa-i spui cuiva drag ca-l/ca-o iubesti? Daca ar fi asa, inseamna ca ar trebui sa ne iubim o data pe an!

marți, 12 februarie 2013

14 saptamani

Azi avem 14 saptamani! Am trecut de primul trimestru, iar peste 2 saptamani, cand voi merge la controlul lunar la medic, eu si sotul meu vom afla daca luam hainutze de culoare rosie ( rozul e o culoare oribila) sau de culoare albastra. Indiferent ce culoare va fi castigatoare, important e ca piticul nostru sa fie sanatos si sa se dezvolte armonios. Va urma si ecograful 3D, insa acela la 20 de saptamani, in rest toate analizele, testele care trebuiau facute, si au fost destule, au iesit perfect. E minunat acest lucru. M-am uitat pe net in fiecare saptamana, sa vad cum evolueza piticul. La 14 saptamani, e perfect dezvoltat, masoara cam 9 cm si are deja 110 g. Uhu, ce mare e deja! Acest lucru se vede si pe burtica mea, care tot creste. Atat eu, cat si sotul meu, incepe sa constientizam ca vom avea un copil. Eu vorbesc cu pitic toata ziua ;)) Sunt sigura ca ma aude. Ii pun muzica, multe lucruri frumoase. Faptul ca voi fi mama, e un sentiment minunat, incredibil de frumos, nu poate fi descris in cuvinte. Te schimba cu totul, devii alta persoana. Poate cine stie, ma apuc si de gimnastica pentru gravidutze, insa acasa. Am sa-mi cumpar o bila imensa si am sa ma distrez pe muzica, fara sa intind coarda normal. Si acum te las sa citesti aceste randuri si sa asculti o piesa pe care eu o ador mult de tot! :)

luni, 4 februarie 2013

Publicarea vietii

Sambata am reusit sa obtin poze cu piticul familiei. Nu le voi publica, pentru ca e vorba de intimitatea familiei si chiar mi se pare aberant sa postezi, chiar fiecare amanunt din viata ta, suprins in poze..sau povestit prin cuvinte. E ca si cum ai vrea pur si simplu sa fii mereu in centrul atentiei, indiferent cu ce. Acest mod de a-ti afisa viata pe tapet, mi se pare de-a dreptul fals. De ce? Pai evident atunci cand postezi poze pe retelele de socializare, le alegi pe cele care te avanteaza, pe cele care sa starneasca cat mai multa atentie, fie ca e vorba de tine, de copilul tau sau de cineva alaturi de care ai fost intamplator sau nu suprins. Daca nu postezi poze, atunci spui la fiecare pas, ce faci, pe unde esti...o faci tot cu scopul de a fi in centrul atentiei. Reteaua de socializare, indiferent cum se numeste ea, este un viciu. Intrebarea pe care mi-o adresezi probabil, e fireasca: de ce sunt asa de pornita pe acest subiect? Pentru ca am ajuns la concluzia, ca tot mai multi oameni, traiesc o viata falsa, o viata in care imaginea conteaza, imaginea aratata, relatata si exprimata prin diferite locuri. Plus ca cei mai multi dau in penibil,indiferent ca o fac, prin comentarii, subiecte sau poze. Pur si simplu, iubesc safie admirati, bagati in seama, sa fie in centrul conversatiilor. Atunci de ce ar trebui sa cred ca aceste persoane ar mai fi interesante? Sunt absolut convinsa ca aceste persoane, ar suferi profund, atunci cand nimeni nu ar observa un comentariu, o poza, un loc pe unde au fost. Aceste persoane ar fi in stare sa intre in depresie, daca fenomenul ar continua mai multa vreme. Ar face cu siguranta, orice ca sa atraga atentia. Pentru ei, viata lor se invarte in jurul unor aprecieri sau comentarii, venite cine stie de pe unde si de la cine. Eu prefer sa impart bucuriile cu cei dragi mie, cu familia mea. Ei sunt cei care sunt sinceri, si nu fac remarci frumoase, doar pentru ca asa da bine :) Asa ca prefer sa fiu inconjurata de oameni care conteaza, care valoreaza mult pentru mine, putini la numar, dar de pret.