Bine ai venit! Aceasta este o "parcare pentru ganduri".
Nu se plateste taxa nici de stationare, nici de oprire.

luni, 28 septembrie 2020

Tu poti fi personajul cartii indragite!

 Sa devii mama e cu siguranta cea mai mare provocare si in acelasi timp un sentiment care nu are termen de comparatie. Inca de la primele dansuri in burtica incepi sa-i canti,sa-i citesti povestioare,sa-i transmiti toata dragostea ta.

E absolut spectaculos ce poate simti o mama! Copiii de cand se nasc sunt fascinati de culori,de voci,de imagini. 

Primele carti pe care i le-am cumparat fiicei mele au fost acelea mici cartonate cu imagini,forme si culori. Era mereu fascinata si imita sunetele acelor imagini: de la animale pana la masini. 

Apoi am zis ca nu ar strica sa-i iau carti care sa aiba incorporate pe langa imagini si sunetele aferente imaginilor. Evident ca cel mai mult a fost fascinata de sunetele animalelor. Si acum le indrageste, chiar daca deja are 7 ani.

Apoi pe parcurs am ajuns  si la povesti cu si mai multe imagini si care nu aveau foarte multe cuvinte, foarte mult text. 

Una dintre povestile pe care fiica mea le-a adorat si chiar dupa putin timp a si reprodus-o este :”Mami ma vei iubi daca...” E o poveste emotionata si foarte frumoasa! Si eu am indragit-o imediat, ba chiar am plans la prima citire.

O alta poveste care este in lista noastra scurta are titlul “Cum adoarme puiul meu”. E o carte pe care o includem la fiecare lectura. E cumva cartea care deschide cercul de lectura al fiecarei seri, inainte de somn.

Lista cartilor iubite de fiica mea continua cu “Pomul cel darnic” si “ Fetita care coloreaza visele”.

Adevarul e ca nu ai cum sa nu indragesti astfel de povesti minunate! Si eu de abia astept sa i le citesc.

Cel mai frumos e ca am descoperit ca editura “Elefantul Meu” ofera carti educative pentru copii. Si mai mult de atat, cartile se pot personaliza cu numele copilului tau. Nu e minunat? Cred ca cel mai frumos cadou pe care il poti oferi copilului tau. Fiica mea ar fi extrem de incanta sa primeasca o carte cu numele ei pe ea, in care ea sa fie personajul principal al cartii!

Sunt atat de multe povesti frumoase,calde,voioase,educative incat e greu sa faci o alegere gresita. Am trecut peste povestile clasice ale copilariei mele,care sincer,ma inspaimanta acum cand le recitesc,mi se par atat de dure, cu atat mai dure cu cat fetita mea isi creeaza imagini atunci cand citim. E normal sa vizualizeze povestea in imagini, atunci cand apare doar textul.

Trecand la lista de carti pe care fetita mea o indrageste ,o alta poveste care i-a mers la suflet din prima este “Micul print”. Prima data am vazut desenul animat,apoi am citit cartea. E fascinanata pentru noi! De abia astept sa-i ofer in curand o carte personalizata de la editura Elefantul Meu. Tu ce mai astepti?

 

miercuri, 16 septembrie 2020

Din nou in SuperBlog 2020!

 Intotdeauna mi-a placut sa scriu, sa gasesc provocari care sa-mi puna la treaba imaginatia. Si de cand am descoperit https://super-blog.eu/ pot spune ca mi-am gasit bucuria de a-mi antrena toate simturile gandirii.

Ma bucur ca in aceasta toamna ma voi numara printre tinerii scolari ai competitiei lansate de SuperBlog! Editia de toamna a SuperBlog 2020 e dovada ca anul acesta va lasa in urma si multe amintiri frumoase!

Sa avem inspiratie, sa ne bucuram de provocarile lansate si de ce nu, sa castigam cat mai multe premii. :)

marți, 15 septembrie 2020

Mi-e dor de mine, atat de tare!

 Trec printr-o perioada in care imi vine sa fug de tot. Sunt tensionata, nedormita, obosita psihic. Ma trezesc noaptea de parca imi sare inima din piept de frica, simt ca nu pot respira, imi ia mult sa readorm.

Nu, nu e de mirare, dar parca as vrea sa se termine. Am incercat mai multe variante si de azi am zis stop. Stiu cauza si am ales sa merg din nou la bowen.

E ciudat...nimeni nu ma intreaba cum ma simt cu adevarat, ce simt, ce traiesc. Toti trag doar pentru ei. Si e frustrant si aiurea sa vezi ca nimic nu s-a schimbat de-a lungul timpului. Sunt obosita, foarte obosita psihic. "Ati iesit afara? Pe unde mergeti?", dar nimeni nu ma intreaba:" nu vrei sa vin sa ies eu cu Nico afara ca tu sa ai o jumatate de ora pentru tine?"Toti isi vad de viata lor, de cursul firesc si din cand in cand cand considera ei se interesecteaza cu viata mea. Nu simt respect din partea lor. De multe ori cand pun anumite intrebari o fac cu rautate. Care efectiv nu stiu de unde.

De exemplu, vorbim de micul nostru bussiness unde l-am adus si pe tata acum 4 ani, cand nu mai avusese serviciu. Mi-am zis ca trebuie sa-mi ajut familia. Evident ca mai era un membru in familie care il putea ajuta inaintea mea, dar ca de obicei el are alte prioritati si avea. Si la acest capitol simt doar nemultumiri din partea unora. Nu, nu tata. Ei nu vad ca a fost un ajutor Ceresc si ca daca eu dau totul pentru ei si ar trebui sa ofere ceva? Nu, ei considera ca totul li se cuvine.

Mereu am dat totul pentru cei din jur si de fiecare data am fost dezamagita sa constat ca nu am primit nimic inapoi si totusi am zis ca asa trebuie sa fac si sa nu am asteptari, insa uneori e atat de frustrant acest aspect incat chiar imi vine sa spun "nu" de azi inainte.

Am ajuns sa-mi fie dor de mine, cea care zambea, gasea mereu ceva bun in orice rau si care nu se speria de nimic. Tocmai de aceea am ales sa merg la bowen, ca sa gasesc din nou ce lipseste, sa ma regasesc.