Totul e despre ea...

 Unii trecem mai usor,altii mai greu peste o pierdere de genul..avem relatii diferite cu cei dragi,suntem diferiti...unii mai cerebrali,altii avem nevoie de mai mult timp ca sa ajungem in stadiul in care sa vorbim cu cei pierduti intr-o alta maniera...

Mi-e greu ca ma vad pe mine acum...il vad pe tata...o vad pe cea mica cum sufera si e o totalitate de trairi care sa vreau ma afecteaza direct si imi amplifica durerea... * care fara

Plus ca a fost singura in spital cam o luna si acolo a ramas singura...si e ceva ce ma sfasie...pt ca nu inteleg de ce asa,de ce ea...

Ati plecat demult deodata,si pt mine a fost greu..

Mama,

 Mama,

Mi-e asa de dor de tine,incat imi vine sa-mi rup sufletul din piept. As vrea sa te mai aud macar o data,sa te strang in brate,sa iti aud rasul si as vrea sa-mi cer iertare pt supararile pe care le-am facut fara sa vreau  in ultima perioada. Nu ai meritat asa ceva din partea mea!

M-am rugat tot timpul si nu am crezut nici macar o data ca nu vom mai bea o cafea impreuna...sufletul meu e gol...o parte din mine s-a rupt si cred ca niciodata nu va mai fi intreg...

Si acum iti aud vocea cand m-ai sunat pe 25 decembrie si mi-ai spus ca nu prea poti respira si “Va pup,dragii mei!” 

Au fost ultimele cuvinte...as da orice sa nu fi fost...

E ca atunci cand ai plecat in Italia...acum nu inteleg de ce nu te mai intorci...aveam atat de multe de facut impreuna...inca nu pot sa cred ca noi doua nu ne vom mai lua in brate...fizic...