Bine ai venit! Aceasta este o "parcare pentru ganduri".
Nu se plateste taxa nici de stationare, nici de oprire.

marți, 30 decembrie 2014

Bilant de 2014 :)

De acum 2 zile, Nicoleta se poate mandri cu ...16 dinti! Iti vine sa crezi ca un copil la 1 an si 4 luni are deja atatia dinti? Mi se pare enorm. Acum 2 zile i-a iesit si ultimul canin, care dadea semne ca vrea sa fie pus la treaba. :) O perioada vom uita de durerile dentare. Asa ca anul 2014, ne-a adus in total 10 dinti, daca stau bine sa-mi aduc aminte. Wow! Doar sa-i numeri si sunt multi.
Ce-mi doresc de la 2015? Sa vina cu sanatate ( o mama stie cat de importanta e ), sa fie un an linistit, suprinzator de placut, sa ma gaseasca pe o plaja insorita, sa ma ma propulseze direct in..New York la un concert Michael Buble si eventual sa-mi readuca aminte cat de frumoasa e iubirea savurata chiar in orasul iubirii, Paris. :) Stiu, sunt cateva destinatii, dar mi le doresc si le voi trece pragul, iar in 2015 imi promit sa-ti scriu despre ele.
Sa ai un sfarsit de an cu adevarat minunat si un an 2015 plin de zambete, bucurii si suprize ce merita memorate!


luni, 29 decembrie 2014

Revelion, planuri pentru 2015 :)

Sa-mi spui si mie cineva cum a trecut Craciunul? Habar n-am. :) Stiu doar ca l-am sarbatorit in familie. Nu stiu ce am avut zilele acestea pentru ca mi-a fost cam foame. Imi venea sa tot mananc. Si nu, nu astept inca un bebe. :) De ce daca ti-e foame trebuie sa fii obligatoriu insarcinata? Nu se poate doar sa simti nevoie sa mananci, fara sa fie cauza principala un viitor copil? Ba da, se poate. 
Atunci cand sunt obosita, simt nevoia sa mananc ciocolata. Organismul are nevoie de energie. E simplu. :)
De la Craciun pana la revelion mai e putin. :) Am cateva dorinte pentru anul ce tine neaparat sa-l arhivez pe 2014. Daca le zic, mai are sens sa mai fie numite dorinte? :) Nu, asa ca le tin pentru tine si voi scrie despre ele pe parcurs ce se vor indeplini. Ce fac de revelion? Am un plan maret: sa ma bucur cu sotul meu si pitica mea de relaxare, de un film bun si de un curcan la cuptor cu o salata si cu un sos. Nah ca am spus si meniul de revelion. Nu ma apuc de gatit tot felul de mancaruri, pentru ca nu are sens sa ramana in frigider sau doar sa fie insirate pe masa. Mai bine gatesc ceva ce ne trebuie. Eu vad mancarea ca fim utila stomacului, nu pentru a umple masa si frigiderul. :) Tu pe unde mergi de revelion? Cu ce ganduri inchei anul 2014 si ce-ti doresti de la 2015?


marți, 23 decembrie 2014

Omul cu umbrela si usa de la intrare

Si in aceasta dimineata era pe autobuzul spre Grigorescu, acelasi domn cu aceeasi umbrela in mana, purtand acelasi palton si aceeasi caciula. Acum sincer, de ce naiba tot cara umbrela cu el? Ii e frica de caini? Sau omul e patit cu ploaia si i-a ajuns cu...umezeala? Chiar nu stiu, dar intr-o zi il intreb. 
Acum inca ceva, de naiba la toate usile de intrare din o multime de institutii este pusa o sageata prin care te avertizeaza ca intrarea nu este pe unde ar trebui, ci prin lateral. Acum eu nu inteleg, ce sens mai are usa de la intrare, daca nici macar nu este folosita? Nu inteleg ideea, moda si logica. E ca si cum eu as intra pe geamul de la bucatarie si nu pe usa de la intrare. Dar de ce as face acest lucru? Doar daca nu vreau sa-mi uzez tocul de la usa sau clanta, sau daca vreau sa ma furisez, in rest nu inteleg rostul. Serios, sunt o multime de chestii fara logica, care ma depasesc.

luni, 22 decembrie 2014

De ce nu a fost "wow"? :)

Ieri am impodobit bradul. Anul acesta am apelat la unul artificial. :) Pitica noastra a crescut si am zis ca e mai "safe" unul artificial, pana va intelege ideea de brad, Craciun. Eu m-am asteptat sa zica doar "wow, wow", asa cum face ea de fiecare data cand vede ceva o suprinde, atunci cand bradul va fi impodobit si lumintele vor trasa linia coroanei pomului de Craciun. Nu a fost asa. Pur si simplu a ignorat bradul. :))
I-a placut prima instalatie de brad care am asezat-o pe brad. A fost curioasa cand i-a vazut beculetele mov, apoi a atentat la siragurile de margele, pe care le punem sub brad. Ba mai mult de atat, a facut un gest care m-a suprins. Le-a facut ca o bratara ( habar n-am cum a reusit ) si si le-a pus pe mana, ca si cum ti-ai pune o..bratara. :) Sa fie oare in ADN aceste gesturi? Nu le-a vazut nicaieri, nu i le-a aratat nimeni. Pur si simplu face gesturi care ma lasa fara cuvinte, la care nu am explicatii.
Intr-o zi a gasit un ceas-bratara, intr-un sertar pe care l-am deschis ca sa iau ceva din el. Nu, nu trage de sertare ca sa caute in ele. Doar le deschide si le inchide. :) Stie ca mereu primeste un "bravo" cand face gesturi cu adevarat laudabile.  Bun, revenind la ceasul-bratara. L-a luat, s-a uitat la el si si l-a pus pe mana. Nu a incercat sa se incalte cu el, asa cum face cu sosetele, nu si l-a pus pe cap, si l-a pus pe mana exact ca la carte. A fost un alt gest care m-a lasat muta de uimire, care pur si simplu mi-a dat "play" la lacrimi pe obraz.  De 2 zile a invatat sa se invarte singura. NU a pus-o nimeni, doar se distra de mine acum ceva vreme, cand ma invartea eu, cand purtam cate o rochie.
Si de ieri, mai avem un canin! Am ajuns cu numaratoarea la 15! :) Mai avem inca un canin in partea de dreapta jos, care mai are cateva zile si va fi testat la mancare.
De cateva zile de fiecare data cand dau eu cu aspiratorul si ea ma imita. Si o face foarte bine. :)

marți, 16 decembrie 2014

Eu si banii castigati la loto!

Castigul mare la Loto m-a facut si pe mine sa visez cu ochii deschisi. Si mama ce mai visez. :)) Sunt ca un copil atunci cand ma lasi sa-mi imaginez. Acum sincer, daca nu am visa, in ce am mai crede? Ei bine, visul meu a inceput cu un concer la Michael Buble. Chiar daca as avea totii banii din lume, nu mi l-as dori intr-un concert la mine acasa, ci la New York. Sa traiesc momentul alaturi de alte mii de persoane. Evident ca as ramane sa traiesc trecerea in noul an in New York. As lua avionul si as pleca in Maldive, unde sa stau pe nisipul cald, sa ma las mangaiata de vant si sa uit cum trec orele. 
Recunosc ca as include si Viena si Dubai in calatoria mea prin lume. :) Ambele mi le-as dori sa te (re)vad, cu mare interes. Acum am inchis portita viselor, nu de alta, dar e posibil sa nu-mi ajunga banii, pentru a-mi indeplini toate visele. :)) Glumesc, mi-ar ramane multi, incat si fiica mea si fiica ei ar trai regeste. :) 
Mi-ar placea sa am propria mea gradinita de copii. NU sa-i fac eu. :)) Mie mi-e de ajuns Nicoleta, iubesc copiii, imi iubesc fetita, dar asta nu inseamna ca trebuie sa ma pun pe concepere. :)
Serios, tu ce ai face cu banii castigati la loto?



vineri, 12 decembrie 2014

Avem 16 luni!

Azi avem o aniversare in familie. Fiica mea a mai strans inca o luna la cele 15 de pana acum. Am o minunatie de fetita,care de ieri a mai adaugat in molar la colectia de dintisori: asadar avem un total de 14 dinti. Multi,nu-i asa? Sunt si extrem de frumosi. E atat de dulce cum imi da seara periuta de dinti ca sa o spal. Sincer,ma uimeste tot mai mult.
E atat de dulce,atunci cand vrea sa ma iubeasca vine la mine si ma pupa pe gura.Nu stiu unde a vazut gestul,pentru ca eu niciodata nu am pupat-o pe gurita.
E magica! La multe luni si multi anisori,iubita mea!

joi, 11 decembrie 2014

Felicitari pentru eveniment, MINUTE DE MISCARE!

Ieri am luat parte la  MINUTE Cu SUFLET. Asociatia Minute de miscare a oferit un program frumos, la 3 ani de existenta. Eu si fostul meu coleg e radio, Adrian Muntean am fost gazdele evenimentului. Copiii au fost extrem de rabdatori, au stiut sa se bucure de fiecare moment, de dans, de muzica, de premiile castigate la tombola si au stiut sa-mi ofere raspunsuri, care m-au dat peste cap. Au fost extrem de deschisi. Am aflat ce au primit cei mici de la Mos Nicolae si ce-si doresc de la Mos Craciun.
Mi-a placut extrem de mult momentele oferite de Ema Borz. Chiar m-a facut sa ma gandesc serios, la ideea de a-mi indruma si eu fetita spre pian. Chiar si Ilinca, care a acompaniata la vioara pe Ema, m-a cucerit. Baietii de la Los Pomelos mi-au placut de la primele acorduri. Niste baieti veseli, plini de energie, care au stiut sa interpreteze piese celebre.
Evenimentul a fost unul vesel, care a oferit moment de distractie atat pentru parinti, cat si pentru copii. Asociatia Minute de Miscare face treaba buna! :)
Ma bucur ca am fost alaturi de asa de multi copii si ca am facut parte din jocul lor, ca am reusit sa "smulg" atat de multe cuvinte de la ei. Promit sa fiu si la urmatorul an alaturi de ei.

luni, 8 decembrie 2014

A fost o zi de 6 decembrie speciala!

Ziua de 6 decembrie, cea in care eu mi-am aniversat ziua de nastere, iar fiica mea onomastica, a fost una cu adevarat minunata. Ca in fiecare an am sarbatorita in familie. Anul acesta doar in familie. Am fost o rasfatata, am fost suprinsa. Am primit o multime de cadouri si unul la care chiar nu ma asteptam, dar mi-l doream extrem de mult si nu credeam ca vreodata il voi avea. Ei bine, de sambata e al meu! Si e minunat! A fost dragoste la prima vedere, atingere.
Mi-am adus aminte cu mare placere ca acum 2 ani fix de ziua mea am aflat ca sunt insarcinata. Atunci nu stiam ca va fi Nicoleta sau Nicolas. :) Pentru ca da, daca era baiat, il chema Nicolas.  
E atat de frumos sa-ti serbezi ziua de nastere si in aceeasi zi sa o sarbatoresti si pe fiica ta. Si cu cat trece timpul cu atat va fi tot mai speciala ziua de 6 decembrie. 
M-am bucurat si ca vremea a fost minunata, calda, a fost soare. Nu mai tin minte de cand nu am mai avut parte de o zi asa de calduroasa. Acum 2 ani si anul trecut a nins si era frig. :) Anul acesta vremea m-a cadorisit cu temperaturi pozitive ridicate.


vineri, 5 decembrie 2014

De ce mamele nu mai sunt femei?

Sincera sa fiu, am o mare dilema. De ce femeile dupa ce devin mame uita de ele? Zilele trecute pe troleu am vazut o multime de mamici care aveau copii chiar mari, de la 7 ani incolo, care nu doar ca aveau greutate peste limita admisa, dar asa erau imbracate de parca mergeau sa duca gunoiul. M-am ofticat, pentru ca si eu sunt mama, dar nu am uitat sa fiu femeie. Am considerat ca trebuie sa am in continuare grija de mine, altfel cum as putea pretinde ca cei din jur sa ma respecte? Acum serios, eu inteleg de tot felul de simptome postnatale, dar mi-e greu sa cred ca se prelungesc chiar o viata intreaga. Mai grav este ca nimeni cred ca nu le mai atrage atentia sau oare o fac degeaba?
Stateam si ma gandeam ca acele femei isi duc copiii la scoala, îmbrăcate de parca merg la cules de cartofi. Acum sincer, ce respect au ele fata de copiii lor daca nu se ingrijesc corespunzator?
Ei bine, acele femeie merg si la munca. Indiferent unde muncesc ele, ar trebui sa acorde un mai mare respect fata de locul unde isi petrec 8 ore din zi. Nu ma mai mira ca sotii acestor doamne cauta fericirea in alta parte. 
Si eu am luat cateva kilograme in timpul sarcinii, apoi fiindca alaptam ( si inca alaptez, mandra de acest lucru :) ) nu am putut sa tin cure de slabire. Am facut sport si am incercat sa mananc sanatos. Acum organismul meu a inceput sa-si revina la dimenisiunile dinainte de sarcina. :)
Cum ar fi daca in autobuze, trolee ar exista oglinzi. Oare aceste mame, care au uitat sa mai fie femei ar vedea ceea ce vad eu? Stiu ca nu e usor sa fii mama, insa nu trebuie sa uiti ca inainte de asta, ai fost femeie. Chiar daca ai o multime de responsabilitati dupa ce devii mama, si uneori nu ai timp nici sa faci o baie fierbinte, asta nu inseamna ca trebuie sa incetezi sa mai existi. E pacat si trist ca se intampla acest lucru!
In fiecare dimineata ma intalnesc cu o mama care-si duce copii la scoala. Prima data am vazut-o din spate si am crezut ca e tatal. Serios. Parul scurt, pozitia corpului extrem de masculina, la fel si imbracamintea. 
Esti mama, fa-ti timp sa fii si femeie!


luni, 1 decembrie 2014

Da, am uitat de...

Am o buburuza minunata, care a crescut si care e tot mai umana. De ce zic acest lucru? Pentru ca intelege cam tot ce-i zic. :) Pur si simplu ma pot intelege cu ea, ca si cu un om mare. De 2 zile a inceput sa se ceara la olita. Pana acum eu intuiam cand urmeaza sa faca pipi si o puneam la olita, acum a inceput ea sa imi aduca olita sau sa arate spre olita. 
Acum 2 seri m-a uimit. Dupa baita, dupa ce am pregatit-o de seara, dupa ce i-am administrat tot meniul zilnic, ma intrebam daca am uitat ceva. Am inceput sa recapitulez si nu parea sa fi uitat ceva. Ei bine, ea mi-a adus aminte ca totusi nu am memorie de elefant. :) S-a dat jos din pat, s-a dus la dulapiorul de langa pat, a deschis sertarul si mi-a adus periuta si pasta de dinti. Nu mi-a venit sa cred! Am uitat sa o spal pe dinti,insa ea mi-a adus aminte!
Mai mult de atat, si ieri dimineata dupa ce ne-am trezit, am stat la olita, mi-a adus pasta si periuta de dinti, semn ca iar am uitat de spalatul dintisorilor. Ce sa mai zic. Am ramas muta de uimire, cand i-am vazut gesturile, ochii mei s-au umplut de lacrimi, iar sufletul meu zburda de bucurie ca am un copil atat de minunat!
Toata lumea ma intreaba daca nu-i mai fac la Nico un fratior. Raspunsul meu ramane acelasi: "NU". Momentan, nu. Poate peste cativa ani o sa-i fie dor de un "copil mic" si o sa ma apuc de ...treaba. :) Acum nu e necesar. 
Cu Nico am profitat de fiecare clipa, am facut totul asa cum am simtit, am facut exact asa cum mi-am imaginat ca voi face cand momentul va veni. Asa ca nu consider ca as vrea sa imi iau revansa. Vreau in continuare sa-i ofer fetitei mele iubire nemarginita si sa fiu doar pentru ea oricand doreste ea si sa nu-mi pare rau de nimic. :)
Fiecare zi este cu adevarat interesanta, fascinanta si ma bucur ca pot profita la maxim de timpul lui buburuza mea!