Bine ai venit! Aceasta este o "parcare pentru ganduri"
Nu se plateste taxa, nici de stationare, nici de oprire.

miercuri, 5 decembrie 2018

Maine de spre noi doua!

Maine e despre noi, despre mine si despre ea: despre noi doua. Un 2 in 1 timp de noua luni, o similitudine de bucurie, un tot unitar. Maine e ziua mea de nastere si maine e si onomastica piticei mele.
Acum 7 ani pe 6 decembrie aflam ca urma sa o am pe Nicoleta a mea. Si acum tin minte ca am venit de acasa de la ai mei, am mers la farmacie, mi-am luat un test de sarcina si am aflat ca urma sa devin mama celei mai lipicioase, adorabile si sincere fiinte din lume!
Deseara vom face impreuna un tort, maine avem invitati de seama: familia! Cea mai de pret pentru mine! Vom fi toti impreuna asa cum imi place intotdeauna! Si asa va fi pentru totdeauna!
Si da, sa nu uit sa-mi curat deseara ghetutele sau mai bine zis sa-mi scot toate incaltarile de iarna ca vom primi maine o multime de cadouri! 
Who's the lucky one?







luni, 19 noiembrie 2018

Schimbarea e ce aveam nevoie!

Musai trebuie sa scriu pentru ca simt ca explodez de bine ce ma simt! Nu m-am mai simtit asa de bine cu mine de mai bine de 5 ani! Simt o bucurie in inima, in stomac, in tot corpul. E una inexplicabila! Mi-am dat seama de ce aveam nevoie sa ma simt asa cum ma simteam acum multi ani si am facut schimbarea! Am gasit cauza si am actionat! Asta imi lipsea sa simt ca dau pe afara de bucurie, de furnicaturi de bucurie, de explozie de energie pozitiva! Am stat si am vorbit cu mine noptile, am analizat situatia si am gasit solutia, de fapt am gasit cauza si am actionat si Doamne ce bine ma simt! Si Doamne, chiar iti multumesc ca in discutia cu tine chiar mi-ai oferit forta de care aveam nevoie, ca mi-ai aratat calea, mai ales ca te-am rugat sa faci acest lucru!
Simteam nevoie sa fac ceva pentru mine, sa ma simt din nou bine cu mine, sa-mi vina sa zambesc din tot sufletul, sa ma bucur maxim de ce am, sa nu mai caut tot felul de scuze sau mai bine zis sa ma ascund. Sunt mai hotarata ca niciodata si sunt mandra de mine in acelasi timp ca am actionat, ca am avut curaj, ca mi-am dat seama care e cauza si care e solutia si am de gand sa ma sprijin maxim. Tocmai de aceea stiu doar eu si inca o persoana, pentru ca sa nu aduc tot felul de incurajuri sau nu, de discutii si de alte bla bla-uri. Ca nu degeaba se spune: " cu cat stiu mai putini, cu atat e mai bine".
Si chiar daca e frig afara si ninge, imi vine sa ma trantesc in zapada ca un copil nebun, sa ma bulgaresc si sa simt ca traiesc. A sosit momentul sa ma gandesc la mine, sa fac ceva sa ma iubesc din nou. Sa ma admir, sa ma respect. Si am facut deja pasii in acest sens! Si Doamne cat de bine ma simt!
Simt o bucurie cum demult nu am mai simtit-o! Stiu, am mai scris-o, dar e asa de bine!
Si nu, nu astept inca un copil. :) Am mai zis-o, unu e cifra magica si asa ramane.:)




duminică, 11 noiembrie 2018

Trebuie sa luam atitudine, zic!

Stii cum e la spital: asistenta, d-l de la poarta, ei se cred mai importanti decat toti ceilalti. Asa exista si oamenii de paza de la hipermarketuri care se dau de multe ori in spectacol. Isi atribuie mai multa importanta, chiar daca nu e cazul.
 Ei sunt oamenii care au impresia ca daca stau coada dupa tine, te prind in actiune. Nu stiu cum am ajuns sa traim intr-o lume atat de nebuna, in care toti cei care mergem imbracati lejer la cumparaturi, ca doar nu mergem sa ne expunem tinutele de duminica, de club, suntem vanati. Si se trezesc ca hotul iese bine mersi din magazin, in timp ce d-l de la paza se crede bodyguardul tau. Eu m-am saturat de oamenii astia de la paza, femei sau barbati, care nu ar fi in stare sa alerge 100 de metri din cauza lipsei de antrenament, a burtilor, a varstei si asa mai departe, dar ei se cred mari oameni de vanatoare. Uita de multe ori care e rolul lor si care trebuie sa fie conduita lor.
Tot oamenii acestia cred ca lumea se invarte in jurul lor. Eu m-am saturat de lipsa de reactie a oamenilor atunci cand vine vorba de a-i pune la respect pe cei care merita. De ce sa taci si sa treci peste comportamentul neadecvat al unor oameni de genul? Stii cum e, comportamentul nesanctionat se repeta cu siguranta.
Eu cu siguranta sunt persoana care reactioneaza si ia atitudine. Pentru mine, pentru copilul meu,poate pentru tine, poate pentru copilul tau. DE ce sa tacem cu totii si sa-i lasam pe altii sa se creada mai importanti decat e cazul?
Si atat voi lua atitudine pana cand cei care se cred mai importanti decat e cazul, vor fi sanctionati, indiferent cum se numesc.
Sunt atat de multi oameni care se cred mai importanti decat sunt, incat chiar trebuie sa le arati care le e locul. Nu de alta, dar de ce sa te puna in posturi nepotrivite, mai ales cand nu e cazul? Doar ca se cred ei muschiulosi? Doar se cred.



duminică, 28 octombrie 2018

Cea mai tare discutie!

Pitica mea este cea mai suprinzatoare si minunata persoana pe care o cunosc! Este iubitoare, generoasa, lipicoasa, sincera si suparacioasa in ultima vreme. :) Face parte din evolutia ei sau "de-ale varstei".
Fiecare seara e cu povesti destule inainte de somn. De foarte multe ori zici ca nu a avut la dispozitie toata ziua ca sa imi spuna tot. Asa se face ca acum 2 seri inainte de culcare ma intreaba:
- Mami, cand e ziua ta?
- Pai dupa ziua Romaniei, la cateva zile, vine ziua mea, chiar cand vine Mos Nicolae.
- Cum adica sa vina Mos Nicolae la ziua ta? La ziua mea de ce nu a fost?
- Nico, nu vine neaparat pentru mine, insa pe 6 decembrie e Sf Nicolae si atunci m-am nascut.
- Stii ce, mami, eu m-am suparat pe tine! Cum sa-l inviti pe Mos Nicolae la ziua ta si la ziua mea de ce nu a fost?
-Mai, Nico nu l-am invitat, atunci e ziua mea cand vine Mosul la toti copiii si aduce cadouri in ghetute.
- Mami, sa stii ca m-am suparat tare pe tine! Mos Nicolae vine doar la ziua ta si la ziua mea. De ce nu vine Mos Craciun la ziua ta si Mos Nicolae la ziua mea?
- Nico, nu am hotarat eu, atunci m-a adus Vica pe lume. Tu esti nascuta vara.
- Stii ce , mami, am sa vorbesc cu mosul sa nu-ti aduca nici un cadou in ghetute, pentru ca l-ai invitat doar la ziua ta!
Si s-a intors suparata cu spatele la mine. Si nu, nu am inteles la nici un consens. :))
Nu e tare cum gandesc copiii sau unii? MI se pare MAGIC! Eu nu stiu daca la varsta ei gandeam asa, faceam asemenea asocieri.
Stiu sigur ca nu eram chiar asa de incapatanata. Are multe trasaturi de la fratele meu. Cand se supara Nico, cand are fixurile ei legate de imbracaminte, de iesit, de prins par si altele, il vad pe fratele meu.
Intre timp avem inca o masea in plus! Prima maseluta definitiva si inca nici un dinte lipsa. :)
Maine va fi prima ei vizita la dentist, ca sa sigilam maseluta.  Are cei mai frumosi dinti pitica mea!
De cand i-a iesit maseluta foloseste si apa de gura. De spalat pe dinti se spala si pana acum de 2 ori pe zi si foloseste apa de gura si sincer se vede! Si se vede si ca nu mananca dulciuri. Evident ca iubeste ciocolata, dar nu bomboane si alte dulcegarii, desi nu i le-am interzis. A venit de la sine, pentru ca eu nu mananc dulciuri, gume, nu beau suc, deci nu a avut tentatii. :)


vineri, 28 septembrie 2018

Totul se rezolva!

Acorda-i incredere, lasa-l sa aiba si el puterea de a decide, de a lua o pauza de la gradinita cand simte, respecta-i dorinta cand poti si va capata incredere in el. Fa-l sa inteleaga ca nimic in lume aceasta nu-l poate speria, ca totul are o solutie, ca nimic si nimeni nu are voie sa-l faca sa se simta neplacut, trist sau infricosat si vei vedea ca cea mica sau cel mic e in pielea sa oriunde si ca e in stare sa strabata lumea intreaga sigur pe el, fara nici cea mai mica.
EI bine, am reusit sa invingem noutatile ce au aparut la gradinita, de la copii noi, la certurile dintre copii, violenta unor copii si am recapatat copilul puternic pe care-l stiam.
Intr-una dintre dimineti nu am reusit nicicum sa o scoatem pe Nico din starea de frica de gradinita. Ne spunea ca nu-i place ca acolo sunt multi copii care lovesc, galagiosi, egoisti. A plans vreo jumatate de ora. 
"Mami, nu vreau sa merg la gradinita!" imi spunea printre lacrimi. "Mami eu vreau sa stau cu tine, hai sa mergem la cumparaturi!". Tatal ei era un pic furios ca printesa lui nu mai era spartana pe care o stia. Era panicata, speriata. Am luat-o de mana si i-am promis ca azi nu o duc la gradinita si ca-i ascult dorinta si ca mergem amandoua sa ne plimbam si unde vrea ea. Era cea mai vesela! Ea credea ca de fapt o duc la gradinita si pe drum imi zicea:" hai sa-l prostim pe tati, hai sa nu mergem la gradinita". I-am explicat ca nu trebuie sa prostim pe nimeni, daca i-am promis ca nu o duc, pai nu o duc. Si-a dat seama repede ca nu am de gand sa o prostesc, recunosc ca am facut asta, doar cand am intarcat-o. DE atunci nu am mintit-o, nu am incercat sa o prostesc, ca atare nici ea nu a inceercat niciodata sa ma minta. I-am spus o poveste pe drum, i-am spus cum sa se apare de copiii rai, ce sa faca in situatiile cand cei din jur sunt rai si lovesc. I-am dat solutiile cele mai civilizate, fara ca ea sa fie pusa in dificultate. A inteles, era incanta si stia ca asa problemele sale s-au rezolvat.
I-am spus ca trebuie sa aiba incredere in mine, asa cum eu am incredere in ea. A doua zi plecarea a fost usoara. La plecarea mea i-au mai cazut cateva lacrimi, dar a fost ceva scurt. Apoi urmatoarea zi a fost fara probleme.
I-am spus ca mai mergem la gradinita, dar mai luam si pauza cand vrea si cand se poate. A inteles ca de nimic nu trebuie sa-i fie frica, ca eu sunt mereu langa ea si ca pentru orice vom gasi o solutie impreuna!
Ma bucur din suflet ca minunea mea s-a regasit la gradinita, ca e "ea" si acolo! 
Nu e deloc usor pentru cei mici: daca ea plangea si a mai plans, alti copii s-au inhibat: nu mananca de exemplu nici acum nimic in afara de paine, unii inca fac pe ei, chestii. Mai bine sa se exprima si sa-ti asculti copilul, decat sa-i inneci trairile, sa ii reprimi reactiile. Si ce daca plange? Noi nu plangem, noua nu e frica de nou? Sigur ca da! Si mai bine spunem cand ni se intampla ceva, eliminam stresul si frica si anixietatea, decat sa o depozitam.
Eu mereu mi-am incurajat copilul sa spuna totul, sa planga, sa-si arate furia, frica, sa scape de ele, decat sa-i repet: "pai da bine,esti copil mare.."
Cand aud expresia asta chiar ca o iau razna. Si ce naiba daca e mare? Nu are voie sa planga, sa aiba temeri, frustari si sa nu si le exprime? Sa fim seriosi!
Hai sa fim relaxati ori de cat ori putem. :)


sâmbătă, 22 septembrie 2018

Gradinita, bat-o vina!

Ne-am intors din muullt asteptatul concediu si pitica a inceput gradinita. A fost mai greu decat ne asteptam. Tot zicea ea vara aceasta ca nu mai vrea sa mearga la gradinita, insa am crezut ca e doar o chestie de "vacanta", insa nu a fost asa.
A fost extrem de rezervata cu ramasul pana la amiaza la gradinita. Ba mai mult, s-a lasat iar cu lacrimi. :( Eu pe drum spre casa, ea acolo la gradinita.Am vorbit cu ea, am incurajat-o, insa tot nu a ajutat-o. Multi copii agitati, fete cu diferite apucaturi, datorita parintilor, ca la varsta aceasta nu cred ca ai cum sa te apuci sa faci afirmatii despre haine, frumusete si altele. |Pot sa zic acest lucru, pentru ca am vazut reactia multor mame: de speriat sincer. Adica daca la 5 ani o dam in "fashion" si in competitivitate pe acest plan, ce facem cand ajungem la scoala? Ah da, acolo pe gagdeturi si smartphoneuri. E trist, zic eu, pentru ca sunt la varsta cand trebuie sa se joace si sa nu se uite la aspecte de genul. Bine, nu e cazul lui Nico, dar daca trebuie sa intre in competitivitate, ea nu se lasa niciodata mai prejos. Nu se lasa niciodata calcata in picioare si cam tot timpul castiga cand vine vorba de competitie. Asta pentru ca e ambitioasa, dar gradinita si copilaria nu cred ca e vorba despre acest lucru. Repet, e vina sistemului cu totul: educatoare si parinti. 
Anul acesta ii e cam greu sa se reobisnuiasca la gradinita. Nu-i plac nici copiii bataiosi, galagiosi si asta o face si sa-si doreasca sa stea acasa. Vineri cand am dus-o, mai aveam putin si cedam si o luam cu mine. A plans si stiuca fiecare lacrima a ei, fiecare cuvant arde in sufletul meu. Ba chiar s-a dus la dulap, a pus mana pe geaca si mi-a spus cu ochii in lacrimi: "mami, ia-ma cu tine, te rog."
Plansul nu e decibeli si nici cu apucaturi, e un plans intre 4 ochi si e cel mai sincer posibil, tocmai de aceea stiu ca nu e un moft de-al ei. O cunosc si nu stie sa minta. Nu stie pentru ca indiferent de ce a facut, tot timpul am incurajat-o sa spuna adevarul. Si asa face, chiar si atunci cand da chestii pe jos, pentru ca nu a fost atenta, desi i-am spus de mai multe ori. SI oricat de mult ma supar, tot la mine vine sa confeseze. 
Pitica mea creste, se maturizeaza si parca prea repede. Un lucru e minunat: are sufletul de copil incontinuare si iubirea sincera. Si e tot la fel de lipicioasa, asa ca ne luam pisica :)) ( Ca sa nu ma mai intrebe cineva cand il fac pe al 2-lea).


joi, 16 august 2018

12 august =5 ani!

Pe 12 august am retrait momentele cand pitica mea a venit in viata mea! E un moment atat de viu, incat tin minte toate detaliile de parca s-ar fi intamplat tocmai ieri sau poate azi. 
A fost un moment intens si extrem de frumos! Si de atunci au trecut deja 5 ani! 5 ani frumosi, cu multe amintiri, care dau startul altora cel putin la fel de frumoase.
Nu stiu cat am reusit sa fac din ceea ce inseamna ideal, insa am facut sigur ce am simtit si ce mi-am propus. Poate ca uneori mi-as fi dorit sa-i pot oferi mai mult, dar cred ca mai mult decat sa-i fiu alaturi nu exista! E cu siguranta supremul! O spun ca mama si ca si copil! Cand fac fiecare lucru cu ea ma gandesc ce repercursiuni au faptele mele in viitor, sa nu creez precedente. Stiu, prea multe calcule. Cu ea nu am vrut sa gresesc si poate de aceea uneori m-am simtit sufocata, pentru ca am fost cu ea multe ore pe zi, foarte multe, fara sa-mi acord timp pentru mine. Uneori nici nu se putea altfel, pentru ca nu aveam cu cine sa o las cateva ore,pentru ca de foarte multe ori cam toata lumea isi vede de viata sa. 
Tanjesc si eu la momente de a fi doar eu cu mine, de a ma uita la televizor, la altceva in afara de filme de desene animate, seriale, filmulete. Nah, nu e usor sa fii acolo tot timpul. E un angajament pe care mi l-am luat, nu m-am dat batuta niciodata, nu am abondonat lupta,nu o voi face si vad ca eforturile mele sunt pe masura.
E uneori cam sufocant sa ai aceeasi rutina zilnica, sa nu ai timp pentru tine, uneori iti vine sa te iei si sa fugi in padure sa auzi pasarele, sa stai acolo macar cateva zile, apoi te gandesti ca faptele tale nu sunt cu rationament si iti revii rapid, poate dupa o doza de plans, urlet sau un magneziu :)
Jobul de parinte nu e usor, daca vrei sa-l indeplinesti cu maxim devotament si maxima atentie si dedicare.Pana la urma cam asta inseamna sa fii parinte! Cam asta cred eu sau cam asa sunt eu: cand ma angajez in orice sarcina, o fac cu maxima dedicare, pentru ca stiu ca tot ce ramane in urma mea e o parte din mine, e amprenta mea.
Si acum ascult ceva fain de tot de la artistul meu preferat si pe care mi-am propus ca anul viitor sa nu-l ratez la Untold! <3 p="">