Bine ai venit! Aceasta este o "parcare pentru ganduri".
Nu se plateste taxa nici de stationare, nici de oprire.

vineri, 11 martie 2022

Traiesc prezentul si savurez clipa!

 Desi nu mi-am propus, anul 2022 e anul meu! De fapt m-am gandit la 2022 ca la un an al noului, cu totul nou: new me! Mi-am propus sa ma reapuc de condus si conduc in drum spre munca, mi-am propus sa-mi cumpar doar hainele pe care mi le doresc si asta fac, mi-am propus sa ma iubesc, sa nu las pe nimeni sa-mi strice echilibrul si sa nu mai las de la mine. E simplu: ma placi, ma iubesti asa cum sunt bine, nu se intampla asta, atunci e cam clar ca nu ai ce cauta in viata mea. Nu vreau sa mai fac compromisuri, doar ca sa nu supar pe nimeni, doar ca sa fie bine pentru ceilalti. Anul acesta vreau sa fie bine pentru mine.

Pentru prima data azi-noapte am visat-o pe mama si zambea, era multumita de mine si nu era incruntata si mereu nemultumita de mine, ca pana acum. As avea multe sa-i spun, dar poate ca ma aude de unde e. Doar atat o tot rog: de acolo de unde e sa aiba grija de tata!

E prima data in viata mea cand nu mi-am facut planuri, scenarii, cand nu m-am gandit la "noul" din viata mea proiectat in viitor, nici la "vechiul". De ce? Pentru ca nu am decat ziua de azi si pe aceasta vreau sa o traiesc asa cum imi doresc! Mama nu a avut ziua de maine. Poate pentru ca nu si-a dorit-o, de fapt sunt sigura!

Viata merita traita, fiecare zi trebuie savurata, nu trebuie bifata. Varsta nu reprezinta nimic, decat chiar un numar. Important e cum te simti, ce porti in suflet si cum iti doresti sa vina urmatorii ani. Echilibrul mental si sufletesc e important! Cel mai important!

Eu am avut curajul sa ma gasesc, sa spun ce simt, ce gandesc si asta m-a facut cu adevarat multumita cu mine! Chiar ma iubesc! Am invatat sa descopar lucruri care imi plac, am ajuns sa fiu o noua "Aura", una la care am visat, pe care am visat-o, sa traiesc, sa iubesc, sa nu-mi fie teama sa spun 'stop", "nu", doar de teama de a nu pierde pe cineva. E nevoie de compromisuri, insa nu sunt dispusa sa le fac doar eu! Eu imi asum chiar cu totul: capul, mintea, sufletul, trairile, insa daca nu vrei sa te tii de bratul meu, atunci chiar poti sa dansezi la bratul altcuiva. Nu pot fi langa tine doar cand nu ai cu ce sa-ti umpli timpul. Poate nu e asa, dar asa lasi sa se inteleaga. :)

Iti scriu aici, pentru ca poate citind randurile acestea vei intelege ca nu e un repros, e pur si simplu realitatea vazuta de la mine. Si daca nu vrei sa fii langa mine, de ce mereu te reintorci? Da, stiu, ai avut dezamagiri in viata, si eu,dar nu am considerat ca si tu vei o dezamagire. Nu am plecat de la premisa ca ma vei lasa balta, ca nu ma voi simti bine langa tine. Savurez fiecare moment, fara sa am telefon, ceas langa mine. Cand sunt langa tine, sunt doar cu tine si atat!

Stiu, la inceput a fost timpul de vina si viata mea complicata, insa cand am spus foarte clar ca "da" e adevarat, ai vazut ca acestea chiar nu au mai stricat nici un moment. Nu mi-e teama sa-mi asum, sa ma bucur de tine, de noi, de ceea ce o fi sau mai bine zis ce este. 

Sunt aici si acum, traiesc prezentul si savurez clipa!





joi, 3 februarie 2022

Vechiul, noul din viata mea si...eu :)

 Si povestea continua...si tot cu noul si vechiul din viata mea. :) E un tandem interesant. Am lasat lucrurile sa decurga de la sine si e frumos totusi sa descoperi ca viata e magnifica, ca poti fii fericita daca faci ce iti doresti si ca totusi tu esti centrul universului tau si ca nu trebuie sa traiesti cu teama aceea ca nu faci ceva bine, ca cineva va veni sa-ti spuna ca tu trebuie sa fii altfel decat esti, ca trebuie sa-ti controlezi intesitatea sentimentelor, ca trebuie sa-ti dozezi trairile. 

De foarte multe ori aflam lucruri interesante despre noi, despre care banuiam, care insa stateau ascunse, pentru ca mereu ceilalti au fost prioritari, pentru ca nu ne-am intrebat niciodata "dar ce simtim noi cu adevarat legat de acest subiect", mereu ne-am intrebat " oare ce simt ceilalti in situatia de fata". 

Si din prea multa bunatatate, ne-am inhibat trairile, simtirile si am stabilit ca prioritatea numarul unu nu suntem noi. Eu cel putin asa am facut si am descoperit ca multe trairi au fost proiectia mea asupra realitatii, ca pe unele persoane nu le-am iubit, ca de fapt iubeam ce vedeam eu in ele.

Momentan sunt intr-un echilibru: vechiul si noul. Poate apare si viitorul care inglobeaza perfectiunea personala. De fapt, am descoperit ca sunt "bine eu cu mine", ca nu mi-e frica sa spun ce simt, ce imi doresc si sa-mi dau seama ca sunt perfect normal, ca pot sa fiu eu si sa spun ce gandesc, fara sa ma tot gandesc ca nu le fac altora pe plac. Si ce? Altii mi-au facut mie pe plac? Altii au incercat sa faca sa-mi faca sa-mi fie si mie bine...neconditionat? Nu. Mai mult decat atat, oamenii din jur au profita de faptul ca mie imi pasa mai mult de ei, decat de mine. Am uitat sa ma respecta, sa ma iubesc, sa ma ador pentru copilaria din suflet, pentru bunatatea de a fi trup si suflet in situatii cheie, am uitat sa ma iubesc ca persoana si ca femeie. 

Acum sunt ma ador si asta probabil i-a facut si multi din jur sa ma adore, sa ma iubeaca, sa le trezesc interesul dintr-odata. Insa cel mai important e ca eu chiar ma iubesc si ca ma descopar, nu ca ma regasesc, ca poate nu m-am gasit niciodata pana acum, cum ma vad acum. Si da, ea e Aura pe care o cautam, cea care are echilibru si e gata sa si-l mentina si se pune pe primul plan. :)




marți, 25 ianuarie 2022

Timpul, adevarul, eu, relatiile umane...

 Se intampla de foarte multe ori ca in situatii critice sa iti dai seama cine merita sa fie langa tine si cine nu. Se intampla evenimente neplacute si atunci unele relatii se decimeaza, altele se consolideaza. Si de foarte multe ori nu depinde de tine spre ce inclina balanta. Depinde si de ceilalti implicati, fara sa vrei. Sunt persoane pe care aveai impresia ca le cunosteai, si atunci iti dai seama ca de fapt imaginea pe care o aveai in minte era cea creata de tine pentru ei, atribuita lor, ca de fapt ai vazut frumosul din ei, acel frumos pictat de tine in cele mai vesele culori. Se intampla sa realizezi ca ai trait o alta realitate decat credeai. Ca de fapt poate chiar viata ta a fost o minciuna pana atunci. Si nu pentru ca tu ai denaturat realitatea, ci pentru ca ceilalti de fapt s-au ascuns in spatele unor masti, pe care si le-au creat singuri, ca sa dea bine in viata de zi cu zi. Si te intrebi: oare merita sa le arati vreodata celor din jur ce simti, sa fii sincer?

2021 a fost un an foarte greu pentru mine. Singura am reusit sa ma redresez, dupa ce am cazut de nu stiu cate ori in nas, am plans, am fost furioasa, foarte trista si suparata. Intr-o zi am ridicat privirea din pamant si am dat peste o persoana care m-a facut sa ma vad si altfel, care a adus pozitivul in viata mea, care m-a facut sa-mi dau seama ca trebuie sa ma iubesc, ca am de ce sa ma iubesc fix asa cum sunt eu. Ca sunt frumoasa fix asa: fara gene si unghii false, fara sa fiu pensata si tatuata la sprancene. Ca sunt o persoana frumoasa, chiar si cu pielea aceea de pe burtica si ca am ajuns din nou sa ma simt fix ca la 20 de ani, ba chiar sa am aceleasi 48 de kg. Ca nu trebuie sa am picioare lungi, ca pot sa nu port sutien si ca nu trebuie sa port nici nu stiu ce dressuri sau lenjerie intima ca sa fiu frumoasa. Ca sunt frumoasa si ca pot din nou sa ma iubesc!

Si totusi, de fapt, acea persoana era de fapt proiectarea mea a ceea ce vroiam eu sa gasesc, pt ca iata ca a venit o zi cand acea persoana a decis din nou ca problemele din viata sa  sunt cele mai importante, ca trebuie sa le imparte  doar cu el, a decis sa puna pe pauza cam tot ce a fost, doar pentru ca prioritatea lui pare ca nu am fost niciodata...desi am simtit in unele zile ca faceam parte si eu din planul lui de viata. Ei bine, desi m-a deranjat, mi-am dat seama de o chestie: ca poate lucrurile nu se intampla doar asa, poate ca acum era momentul sa deschid ochii si sa vad ca totusi ceea ce cautam era chiar langa mine, ca oamenii pleaca si vin, ca unii au nevoie doar de sansa de a avea curajul sa fie sinceri si naturali.

Stii cum e? Nu pot sa fiu in viata unui om doar cand simte ca are loc si pentru mine, ca si-a eliberat programul. Nu pot trage de oameni ca sa fie langa mine. E simplu: vrei, iti doresti sau nu. Crezi ca ai alte prioritati si ca viata profesionala si partea financiara sunt totul pentru tine,pentru echilibrul tau, atunci ma retrag. Nu cersesc atentie,pentru ca mi-am demonstrat ca pot sa fiu puternica si singura, ca e ok sa plang, ca e ok sa dau cu fundul de pamant, ca e ok sa ma julesc in genunchi cazand pe loc drept, ca ma ridic oricand si gasesc drumul spre mine. Eu, eu sunt importanta pentru mine si asta am invatat fara sa vreau. Dar luat per ansamblu, experienta m-a ajutat sa ma gasesc pe mine, si nu regasesc, sa descopar chestii despre mine care imi plac, pe care le pot proiecta in prezent si viitor. M-a ajutat sa prind forta, incredere; inainte de toate cea mai frumoasa descoperire a fost ca in orice relatie daca totul incepe cu o prietenie sincera, relatia aceea poate deveni una de invidiat!

Si iata ca am ajuns la relatia pe care mi-am dorit-o: sa fiu prietena cu iubitul meu, sa ii spun toate trairile mele, tot ce-mi doresc, sa-mi spuna cele mai ascunse ganduri, trairi si dorinte si sa ne dam seama ca nu ne deranjeaza, ca ne acceptam asa cum suntem si ca impreuna suntem puternici! Si ca nu ne leaga doar apropierea intima, ne leaga pasiunea pentru gatit, acelasi job, aceeasi casa, ca de fapt relatia noastra abia acum incepe si ca nu avem planuri! Si nu avem nici timp dedicat pentru anumite momente...doar daca e necesar a ajunge in anumite locuri, a indeplini sarcini! Sa poti sa asculti si sa poti sa spui ce traiesti, gandesti, sa simti fluturi in stomac, sa te bucuri de un sarut sa-l simti pana in calcaie, sa te bucuri de o imbratisare si mai mult de atat, abia sa astepti ziua de maine, chiar si dupa 10 ani de relatie, asta inseamna ca restartul e bun si ca fiecare cuplu ar trebui sa-l aiba, pentru ca toti se impotmolesc si sunt foarte, foarte putini care si recunosc; cei mai multi declara ca au relatia de invidiat, ca sunt fericiti; cand insa afli in anumite circumstante adevarul, iti dai seama inca o data ca postarile de peste tot, pozele, nu fac decat sa le ofere lor "falsa impresie" ca traiesc viata de invidiat!

De fapt adevarul e contrar...asa ca te trezesti ca auzi ca nu stiu ce relatie s-a incheiat pintr-un divort, cand tu de fapt vedeai peste tot doar maini imbratisate, saruturi si vacante fastuoase. Adevarul e dincolo de ceea ce lasa oamenii sa se vada. Eu ma bucur ca azi ma simt norocoasa ca m-am gasit, reinventat si ca voi profita la maxim de fiecare traire a mea, fara teama!




vineri, 17 decembrie 2021

Cand iti gasesti traiectoria...

 Nu cred ca exista ceva mai trist in lumea aceasta, decat sa realizezi ca tot ce ai trait pana acum a fost de fapt inertie. Ca de fapt sa realizezi  ca pana acum de fapt nu ai trait! Ca pana acum te-ai gandit la ceilalti si ca de fapt te-ai afundat intr-o viata care nu-ti apartine, care nu e a ta. E de fapt ceea ce si-au dorit toti ceilalti. Singurul lucru cu adevarat palpabil este copilul, pe care mi l-am dorit 100%. De fapt cred ca e doar al meu, de fapt tind sa cred ca in afara de un statut toti ceilalti nu au vazut altceva. Ma mir ca am reusit sa ajung aici de una singura. Cu Nico am facut chiar tot ce am simtit! Am avut insa atat de multe momente si zile cand trageam de mine: obosita de tot, de viata, de faptul ca trebuia sa impart in toate partile, pe toti trebuia sa-i inteleg. Acum e usor: iti spune ce vrea sa manance, isi gaseste singura activitati, si-a creat o independenta. Dar cand toate acestea nu erau? Cand trebuia sa intuiesti cand trebuie sa o pui pe olita, sa fierbi 3 ore carnea de vita sau gaina, sa faci piureuri de legume si la final sa vezi ca nu vrea decat sa fie alaptata? Zi de zi, 24 din 24 de ore! Imi dau seama ca am fost o mama singura, cu atatia oameni langa mine, care nu au facut decat sa-mi consume energia. Unul cate unul...nu avea nici o importanta daca e cazul sa iau o pauza...toti, dar toti si--au vazut de viata, de nevoile sale...nu-mi vine sa cred cat de oarba am fost! Cat de mult am crezut in cei din jur, cat de mult m-am sacrificat! Cand puteam sa-mi cresc copilul fara atata stres, chin...Niciodata nu e prea tarziu sa realizezi ca viata trebuie luata de la capat, ca meriti mai mult, ca de fapt ceea ce-ti insuflau ceilalti si iti spuneau nu are nici o legatura cu cine esti tu si ce stii tu despre tine!

Cel mai usor e sa manipulezi, sa il bagi pe celalalt cu capul in nisip, sa-i arati ca depinde de tine 100%, ca de fapt e un nimeni fara tine, ca de fapt lumea se invarte in jurul tau. Ca esti prea egoist sa asculti ce tot spune si iti arata cel de langa tine.

Dupa mai bine de 10 ani am ales sa umblu in rochii, in fuste! Am adoram pe mine cand ma imbracam astfel. Daca tuu vii sa-mi spui ca ti-e dor sa ma vezi in pantaloni si adidasi, cand mai bine de 10 ani am umblat doar in pantaloni, m-am ascunse in haine, sandale cu talpa joasa si adidasi, nu crezi ca nu iti dai seama de bucuria mea? De ce sa ma tragi mereu in jos, in loc sa te bucuri pentru mine ca am reusit sa ma ridic, dupa ce anul trecut a inceput tragedia cu mama, dupa ce anul acesta l-am inceput cu mama plecat la Ceruri, dupa ce imi faceam probleme zi de zi pentru tata, pentru faptul ca nu reuseam sa mananc,nu reuseam sa gasesc un rost si sens? Pentru ca desi ti-am spus asta, nu ai stiut decat sa ma ignori si sa-ti vezi tu de viata?

Pentru ca desi iti spuneam zi de zi de tragedia mea, de ce se intampla cu mine, mi-ai spus ca "asta e viata, ca mama oricum se "ducea"? Pentru ca ma vedeai cum zi de zi ma consum si nu incercai sa ma intelegi, sa-mi faci sa-mi fie mai usor? Nu te gandesti ca pe mine inca ma doare, dar ca si tu urmezi? Tu nu ai fost langa mine sa ma intelegi, dar eu culmea, sunt tot aici, ca prietena. Pentru ca eu stiu ce am trait si pentru ca eu sunt eu si nu sunt indiferenta la ce se intampla in jur.

Problema e ca toti m-au secat de energie, ca niciodata nu am cerut nimic, si nu am primit multe in schimb. 

Intre timp au aparut oameni in viata mea, care mi-au reamintit cum sunt eu de fapt, ca am toate motivele sa ma iubesc, ca ma pot intoarce la lucrurile care m-au facut sa fiu bine: radioul, sa scriu, sa nu trebuiasca sa fac nimic in plus ca sa merg inainte. Ca nu trebuie doar sa astept sa treaca ziua si noaptea, ca nu e cazul sa gasesc metode care sa imi inhibe trairile si sa ma faca sa uit. Ca am renuntat la fumat acum mai bine de 10 ani si ca e o mandrie ca nu m-am reapucat de fumat!

Si ca am un motan pe nume Jojo, care e cel mai iubaretz din lume, desi e rasa care nu e deloc asa. Nu tine de rasa, tie de caracter si de cum te faci placut si iubit!





duminică, 12 decembrie 2021

Eu, bine cu mine!

 Sunt oameni care apar in viata ta fix cand te gandesti ce sa faci ca sa mergi inainte,pt ca ai trecut prin multe trairi dureroase…e prima data in viata mea si am ajuns la 38 la numar,cand nu-mi fac planuri, nu vizualizez relatii in viitor,cand nu vreau sa ma vad sau sa ma raportez la viitor…stiu,ma repet: dar nu am decat acum si aici! Maine chiar nu-mi apartine. Cat despre ziua de ieri, sigur am facut si zis ce am simtit! Nu o regret!

Anul acesta de ziua mea ( La multi ani,mie!) am avut parte de cele mai frumoase momente! Nu m-a interesat ca servetelul de pe masa poate nu sta la un anumit unghi, ca eu nu dau bine in poza pentru ca imi sta spranceana in sus sau ca e cineva pentru care ar trebui sa fac ceva special. Poate pt ca nu e nevoie sa cosmetizez viata, sa cosmetizez ce traiesc sau sa “dau bine”. Pentru prima data fac ce simt fara teama! Spun ce gandesc, ce simt si nu e nimeni care sa-mi puna bandaj pe gura sau sa ma opreasca sa vorbesc,spunandu-mi ca nu e bine…bine? Pentru cine? Nu traiesc in raport cu altii. Viata nu trebuie traita in raport cu nimeni. Ceilalti o traiesc in raport cu ei, nu se gandesc la tine,daca e bine sa nu pentru ca tu sa traiesti asa. Nu le pasa! Doar la nivel de barfa!

Anul acesta de ziua mea pentru prima data (!!!), trebuie puse toate semnele exclamarii disponibile, am mers in magazin, am ales o rochie, care nu era la reducere,am intrat in cabina de proba si mi-a placut ce am vazut in oglinda, si am si cumparat-o! Anul acesta de ziua mea lucrurile au decurs de la sine frumos si lin! Si a fost cu adevarat frumos!

Anul acesta nu a fost nimeni care sa-mi taie aripile! Anul acesta a fost doar gandul si trairile mele! 

E prima data cand fac cu adevarat ce simt,cand nu mi-e teama sa spun, sa recunosc,cand nu am planuri de viitor! Care viitor? Stii ce zi e maine, cu ce vine ea? Stii ce aduce ziua de dupa ea? Eu stiu ce vreau sa aduca prezentul! Viitorul il construiesc din prezent,fara sa-l gandesc!

Am ajuns sa-mi dau seama de multe lucruri si am ajuns sa fiu “bine eu cu mine!”. Si daca sunt bine si ma vezi ca e asa,de ce ai incerca sa-mi pui piedica?

Sunt oameni care iti consuma energia, sunt oameni care iti ofera energie,care te incarca! Am descoperit o persoana care face ca eu sa ma incarc, fara sa fiu conectata la priza. :) E de ajuns sa simt, nu mi-e teama sa spun ce simt! Si asta e chiar o noutate! Sa spun ce simt fara sa-mi fie teama! Sa fiu eu,fara sa cosmetizez ceva fizic si sa stiu ca sunt placuta,in primul rand de mine! 

Si da,ma bucur ca esti aici acum si ma bucur ca lucrurile merg de la sine, in tandem, ca exista o conexiune cum poate altii au crezut ca ar trebui sa fie sau au scris despre ea la nivel de ideal, ma bucur de tot ce aduce fiecare moment cand esti si cand nu esti,stiind ca am gandurile indreptate spre tine! Nu pot sa-ti promit nimic in viitor, stiu ce am acum cu tine si e de ajuns! Pot sa iti fac promisiuni,dar nu cred ca e cazul ca sa te tin acum cu mine. Las lucrurile se decurga de la sine, fara sa fortez nimic. Pentru ca nu vreau sa fie nimic fortat. Totul e natural, atat de natural,incat stii ca zic, ca e ireal. Si nu, nu vreau sa ma ciupesti,pentru ca stiu ce traiesc!

Si da,iti multumesc ca m-ai facut,cu siguranta fara sa vrei,sa ma vad asa cum poate ma vezi tu sau asa cum ma stiam eu cand ma iubeam!

 







sâmbătă, 13 noiembrie 2021

Ce e bine? Ce e corect? Si pt cine?

 Ieri fiica mea a implinit 99 de luni, ieri sunt 10 luni de cand am asistat la cel mai ingrozitor eveniment din viata unui copil, cand  mama e tot mai departe...si desi am inceput ziua incredibil de bine, tot ieri m-am simtit cum nu m-am simtit de foarte multi ani..si nu de bine...

Revenind la cele 99 de luni, mai pun inca cele 9 de sarcina si se fac 108 luni in care m-am dedicat 100%. De la vitaminele pe care le-am luat, la 2 ani de alaptat exclusiv. De cand s-a nascut a fost doar cu mine. Si cand spun asta asa e! Noaptea tot eu eram de serviciu, pe langa partea frumoasa de alaptat. Schimb scutece, ziua cu mine tot timpul: afara, la plimbare, cumparaturi cu ea. Ea este jumatatea mea, cu siguranta. E parte din mine si va fi mereu. A fost o perioada grea pentru mine, pe langa frumusetea ei. De la putine ore de somn, la tot ce implica casa, calcat haine, cam tot. Plus ca in timpul sarcinii am si acumulat kg care m-au facut sa nu ma simt bine cu mine. Nu am mancat mai mult, insa vitaminele luate s-au asezat pe unde nu trebuia. Poate ca nu faceam nici combinatiile bune. In afara de faptul "ca lasa ca alaptezi o sa le dai jos" sau "o sa le dai jos dupa ce nu mai alaptezi", nu prea am auzit. Era absolut clar ca nu ma simteam bine cu mine si cam nimeni nu s-a straduit sa ma ajute sa ma simt iar bine cu mine. Au trecut anii, am incercat tot felul de solutii, pana am ajuns la programul de care am mai vorbit si asa m-am redescoperit pe mine! Sunt ambitioasa si nu renunt, si totusi in jur nu auzeam decat ca e cam greu, ca poate nu e cazul sa insist: toti, de la mama la tata, la sotul meu. Eu nu ma simteam bine cu mine, ma uitam in oglinda si nu ma simteam bine deloc. Si acum ma uit si mai sunt chestii care nu-mi plac, gen pielea mai lasata pe burtica, dar acum ma simt bine cu mine!

Si revenind, am fost implicata 100% in viata de familie. M-am straduit si am reusit, ba chiar am reusit sa nu-mi las copilul la gradinita pana dupa-amiaza, sa nu o las la scoala la semi. Si acum o iau la amiaza acasa. 

In curand implinesc 38 de ani si am decis ca e momentul sa fac ceva si pentru mine! Am invatat din pacate din experienta cu mama ca nu exista ziua de maine, clipa urmatoare, exista doar acum si azi! Si cum am doar azi si acum, o sa fac ce imi doresc si ce simt. De cand ma stiu am facut doar ce e bine pentru toti ceilalti din jur,  si totusi, o data nu am auzit: "poate esti obosita, totusi nu e usor sa fii 24 din 24 cu un copil mic, poate ai nevoie de o pauza, de un moment de respiro". Nu am auzit asta de la nimeni. Eu trebuia sa-i inteleg pe toti, cu nevoile si problemele lor, sa ma mulez dupa programul lor, dupa tot.

Rezultatul? Cumul de stres, incarcatura emotionala, furie, frustrare. Am ajuns sa-mi fie frica anul trecut cu pandemia, ma trezeam noaptea si nu puteam sa respir. Mama mereu imi repeta ca nu cumva sa-i aduc "ceva virusi" copilului de acasa. Am ajuns sa creez scenarii, filme in capul. Simteam ca o iau razna! Nici atunci nu am auzit incurajare, sau nu a incercat nimeni sa ma scoata din stare sau sa ma ajute. Tot eu a trebuit sa caut raspunsul, sa-mi caut echilibrul. A trecut mult timp pana am reusit! Bowenul m-a ajutat enorm. Plimbarea ma ajuta sa ma decontez. Plimbarea, muzica si nu doar atat!

Singura care a avut incredere in mine am fost tot eu! Acum simt ca pot sa zbor, simt ca e timpul sa ma gandesc la mine. Nu sa fac ce ii este pe plac mamei, ce e bine sau ce e corect. 

Ce e bine? Ce e corect? Si pt cine?




Cred ca oamenii care vin si pleaca din viata noastra o fac cu un scop. Nu cred ca e intamplator cand cineva apare in viata ta, poate fix atunci cand nu gaseai traiectoria sau aveai nevoie de ceva care sa te duca mai departe. Poate ca intamplatorul nu e intamplator, dar si daca facem ca acele persoane sa dispara, vom descoperi vreodata care a fost scopul pentru care au aparut? Ca sa iti dai seama daca acea floare trebuie inlocuita, mai intai trebuie sa o lasi sa infloreasca, poate te va suprinde. Poate ca nu arata atat de bine, dar miroase frumos! Poate mirosul ei te va face sa zambesti, te va face ca pentru o clipa sa fii fericit! Viata e formata din clipe, care se ivesc, care trec. Totalul lor e suma amintirilor tale. Asa cred eu. Hai sa nu mai facem doar ce e rational, corect, hai sa fim nebuni si sa ne ascultam interiorul. Poate ca nu ne minte. Dar daca nu-l ascultam si nu descoperim cum putem sa aflam? De ce daca o data nu a iesit bine, nici acum nu va iesi? Poate acum chiar va fi bine! Trebuie sa fie bine! Ce zici, incercam?




luni, 25 octombrie 2021

Permite-ți să fii frumoasă, chiar și azi!

Permite-ți să fii frumoasă.... chiar și azi!

   Nu știu ce poate fi mai plăcut decât să stai acasă,conectată la muzică preferată,cu telefonul în mână și să alegi ce îți place cel mai mult?
   Îmi place să cercetez mult atunci când fac achiziții. Să caut recenzii,să caut evident cel mai bun preț la aceeași calitate la superlativ! Pe principiul: dai un ban,dar să știi că merită!
Îmi place să caut multe informații pe internet. Dacă un site are și recenziii de la cumpărători,dacă are o pagină de facebook și în primul și adresă de email plătită și un număr de telefon valid,pt mine înseamnă că pot să mă apuc de selectat dintre produsele disponibile!

   Îmi plac tare mult bijuteriile: să le cumpăr,să le port,să le ofer! Cred că o bijuterie denotă feminintate,cred că fiecare dintre noi dăm personalitate acelei bijuterii! E important cum porți acea bijuterie: cum o pui în evidență,cu ce haine o accesorizezi,la ce eveniment o expui!
Când găsesc multe bijuterii care îmi plac și știu că nu le pot alege pe toate,contează foarte mult să pun în balanță toate calitățile acelei bijuterii,utilitatea ei,evident prețul.
Apreciez foarte mult când cineva îți pune la dispoziție asistență tehnică: poate că anumită piatră prețioasă sau semiprețioasă se potrivește cu zodia în care eșți născut, poate că închiderea unei perechi de cercei nu este pe placul tău,poate că lungimea cerceilor nu te avantajează și dacă cineva îți poate face chiar o simulare cu produsul respectiv, chiar e perfect! Să vezi cum ti-ar sta cu acea pereche de cercei,cât de bine te prinde colierul. Oare îl vei purta zilnic sau doar la anumite evenimente?
Până la urmă purtarea zilnică,înseamnă uzură și trebuie ținut cont și de acest aspect atunci când alegi o bijuterie.

Încă ceva de ținut minte: am perechi de cercei,care deși au un sistem de închidere bun, și îi port cu drag și plăcere și nu mă dor urechile de la ei,seara trebuie să-i dau jos pt că sunt incomozi la dormit…
Am și anumite lanțuri/coliere care agață părul și mi-l rupe, sau care agață hainele,din cauza pietrelor pe care le au. Și deși arată foarte bine,le pot purta la anumite evenimente,timp limitat…deși le ador pentru cum îmi pun cum în evidență anumită ținută sau cum îmi dau o anumită forță!
Eu așa cred: bijuteria pe care o alegi,o porți, este strâns legată de personalitatea ta, de ceea ce transmiți cu adevărat! E ca atunci când porți o rochie elegantă,o pereche de încălțări elegante. Eșți irezistibilă și lumea vede asta!
Nu e ușor nici când vine vorba de inele! Am pățit să-mi iau inelul mult visat,dar montura se agăță de tot ce ajungea în contact cu el, plus că și zgâria. Am pățit să-mi zgâriu ecranul telefonului cu el…
Și chiar dacă e greu poate să-ți dai seama când cumperi un inel,și poate cu atât mai mult online,însă dacă ți se asigura returul gratuit, eu zic că nici nu trebuie să-ți faci probleme!
Dacă mi se oferă și transportul gratuit,m-a cucerit deja pe jumătate. Deja sunt la jumătatea comenzii și poate mai adaug și un inel de argint,pe lângă brățară, colier de argint, și musai o pereche de cercei!








E super important ca după procesarea comenzii de către firma de unde ai cumpărat,expediția să se facă în cel mai scurt timp,pentru că tu să te bucuri de produse cât mai repede! Și pe lângă acest lucru,acest aspect cu expedierea rapidă,e super important,mai ales când faci o comandă și urmează să o oferi cuiva cu o anumită ocazie,în sensul că te poți baza că produsul comandat va ajunge când trebuie la acea persoană.
E foarte bine când firma care îți livrează produsele să dispună și de pagină de facebook,că să poți vedea recenziile altor cumpărători,poate chiar cu poze ale produselor, ceva real!
Cel mai tare ar fi dacă online cu ajutorul unui program virtual, ceva de genul,să ți se  măsoare circumferința mâinii sau a degetului,ca tu să nu greșeșți în privința lungii brățării sau a dimensiunii inelului. Pt că noah, nu există un standard legat de vârstă, sex sau înălțime. Suntem diferiți,iar dimensiunile bijuteriilor nu sunt corelate cu înălțimea,vârstă sau kg,așa cum ar fi la articolele vestimantare.
Și încă ceva,sinceră să fiu dacă mai primesc și un voucher la abonare sau la prima comandă,am și plasat-o fără să stau să adept!
Și sunt super venite voucherele periodice,care să te stimuleze să cumperi. Și cardurile de fidelitate sunt super motivante pentru orice client. Și fidelizare constantă și adaptate preferințelor clientului!
Poate chiar câte un cadou la fiecare comandă, nu ar strica! Recomandarea fiecărui client,contribuie cu siguranță la sporirea comenzilor! Și la creșterea volumului de produse comandate!
Și poate că nu ar strica chiar și giveaway-uri pe paginile de socializare!
Sincer, eu aș aprecia un try-at home box pentru un client oarecare,care să nu fie cunoscut publicului!
Sinceritarea și review-ul unui simplu client pentru bijuteriile de argint, face mult maj mult decât review-ul unei vedete, și aceea plătită…

                                       https://www.indira.ro/magazin/?filter_metal=argint-925

Acum că mi-am găsit bijuteriile mult visate,mă pregătesc să-i scriu Moșului Crăciun, ca să aibă timp să-mi îndeplinească toată dorințele. Tu ce mai aștepți? 
Permite-ți să fii frumoasă, chiar și azi!

Acest articol a fost scris pentru competitia SuperBlog 2021.