Bine ai venit! Aceasta este o "parcare pentru ganduri".
Nu se plateste taxa nici de stationare, nici de oprire.

marți, 1 decembrie 2020

Nimic schimbat...din pacate...

 Ieri a fost ziua de nume a fratelui meu. Aceeasi poveste de ani de zile....am crezut ca acum ceva se va schimba....nu a inteles nimic...i-am trimis sms pentru ziua numelui... am crezut ca va zice:” hai tu sora’mea la o cafea,la mine!” Nu in oras,unde ar fi dat bani....nimic... cum era sa zic:” ba,hai ca vin sa dai o cafea la tine?”

Vineri seara am dus-o pe pitica la ai mei. Si-a dorit si am zis ca ii va prinde si mamei mele sa se rupa acum de ce se intampla cu sanatatea ei...am mers cu frate’mio...am zis ca va fi un moment bun sa povestim. I-am zis ca ma bucur ca suntem aproape,ca suntem in acelasi oras,ca e minunat ca ne putem imbratisa cand vrem noi....a inteles ceva? Nu...clar ca nu... el e tot in lumea lui cu o alta care e la fel ca fosta....fugim de casa,de familie... 

Haine,cumparaturi,socializare...atat! Ma gandeam asa la mama,cat de mult sufera pe tema aceasta... tata cu Nico discutau de mate,teme...il vedeam pe tata cum se bucura. Mama era topita de moment...

Bai,da spune ca nu vrei copii,si vrei alta viata,nu are sens sa creezi tot felul de iluzii...nu se supara nimeni....e viata ta! Tu decizi! Dar hai sa nu cream altceva de ceea ce nu e...

Pe cand am zis ca lucrurile merg pe fagas bun...

Cel mai mult sufar pt mama,in aceasta situatie...sunt si eu mama si stiu cat e de greu....sincer,acesta e unul din motivele pentru care nu voi face niciodata inca un copil! Dar niciodata!

vineri, 27 noiembrie 2020

Confortul meu are un nume: Biano și Bonami!


 Întotdeauna mi-a placut să mă conectez cu natura. Întotdeauna am găsit liniștea, inspirația și relaxarea în aer liber. 

De fiecare dată când vreau să mă rup de tot, mã îmbrac și pornesc la plimbare. Afară e locul meu de destindere, este locul unde reușesc să mă umplu din nou de energie, este spațiul meu de libertate,  este locul unde reușesc să-mi golesc mintea.

Mereu am visat să am curtea mea, grădina mea, să mă trezesc admirând natura în toată splendoarea ei, să mă conectez cu tot ce e în jur, să mă răsfăț cu cel mai frumos răsărit și să nu mă trezesc până la apus. Să aud muzica naturii, să-mi setez energia și bucuria doar pe ce mă înconjoară și e cu adevarat simplu. Și știi cum se zice? Uneori e suficient doar să-ți dorești din suflet ca visele tale sa prindă aripi.

Iată că am ajuns să mă bucur de curtea mea, de florile mele, de momentul de deconectare, indiferent de zi, de anotimp. Când vreau să mă rup de tot, ies în curte, iau laptopul cu mine și încep să găsesc bucuria aceea simplă. Anul acesta am făcut acest lucru mai des ca oricând, de fapt curtea a fost locul unde am creat, am scris, m-am deconectat. Cu siguranță că și tu te-ai bucurat mai des de statul pe acasă.

Natura mă inspiră, și cred că pe toți ne inspiră, ne ajută să ne deconectăm, să ne relaxăm, să zâmbim, să ne descrețim frunțile, să ne menținem sănătoși și în formă bună mentală.

Nu e de ajuns să ai doar un view minunat, liniștea aceea după care oricine tânjește, e nevoie să ai confort. Un confort dat de locul unde alegi să te "tolănești", să stai pur și simplu. Locul acela în care simți că ești în siguranță, că poți să te ghemuiești sau să-ți întinzi fiecare gând și să-ți relaxezi fiecare nerv.

Mie, de regulă, îmi place să stau ghemuită cu laptopul in brate. Ca și cum cineva m-ar ține în brațe și m-ar asigura că sunt protejată. Adevărul e că dacă pe mine mă lași să stau în locul pe care îl ador, nici macaraua nu mă mai ridică de acolo. Aș putea să stau în fotoliul din grădina mea și să mă uit la peisajele din jur ore intregi, și tot nu m-aș plictisi. Și când ai un fotoliu ca al meu, sigur ai vrea ca vara să nu se sfârșească. E moale, confortabil, stabil, are o formă prietenoasă cu spatele și corpul tău, de parcă chiar te îmbratișează.

 


 

Sincer, nu mi-a fost ușor să aleg, așa cum nici ție nu-ți va fi ușor, însă pe site-ul www.bonami.ro vei găsi o multitudine de produse, care de care mai tentante! Fie că-ti place stilul rustic, minimalist, fie că alegi comoditate,design, opțiunile sunt nelimitate. Pentru orice buget și pe orice culoare!  Și dacă vrei sa fii primul care alege produsul dorit, e obligatoriu să te avânți pe https://www.bonami.ro/c/fotolii-pentru-gradina.  Investițiile pe termen lung, mereu au fost cele mai inteligente. Să știi că e mai bine să nu lași pe mâine, ce poți comanda azi din stoc! 

Apropo de alegeri, eu știu sigur că întotdeauna e bine să ai mai multe opțiuni. Și că tot veni vorba de acest aspect, eu am pus ochii pe ceva cu adevărat unic pentru relaxarea mea. Sunt convinsă că va fi întrecere la ocuparea acestui minunat scaun de agățat. Ori va trebui să-i țin pe toți în brațe, ori va trebui să cumpăr mai multe scaune. Scaunul mult visat l-am găsit pe site-ul celor de la www.biano.ro

 


 

Hai că i-am scutit pe Moș Nicolae și pe Mos Crăciun de o sarcină dificilă! Să mai zică ca nu sunt fată bună și de treabă:dau și ei un click și gata cadoul! Ce să mai pui la socoteală că va fi și cadoul mult visat! Adevărul e că aș putea dormi toată vara în grădina casei mele, având asemenea confort. Mai trebuie să rezolv problema insectelor, dar găsesc eu o soluție.

Și chiar dacă vorba aceea " iarna nu-i ca vara", până și pe anotimp friguros mă pot răsfăța în curtea/în grădina casei mele bucurându-mă de confortul mult dorit, cautându-mi inspirația, stând confortabil în scaunul meu moale,călduros și prietenos. Și nu-mi fac probleme că mă va lua valul și mă voi legăna fără să uit de mine, nu uită scaunul să mă mențină perpendicular pe sol. Stabilitatea este categoric un alt punct al său forte.

 Îmi place foarte mult și culoarea acestui scaun. Turcoazul e de altfel culoarea mea de suflet. Dar nu-ți fă probleme, vei găsi scaunul acesta și pe alte culori. Și mai ține cont că scaunul nu se va deteriora indiferent de umiditatea de afară, așa că vom privi împreună, chiar și virtual, multe apusuri împreună!

 

 

 

 

 

joi, 26 noiembrie 2020

Daca nu azi,atunci cand?

 A prins bine discutia si cu fiica mea. De 3 zile la scoala e atenta si implicit stie sa raspunda la intrebari si e bucuroasa si ea. Nu mai e panicata,a inceput sa prinda curaj si e relaxata. Si ma bucur ca si in relatia cu ea lucrurile evolueaza frumos.

Chiar ieri seara imi spunea ca anul acesta vrea sa-mi cumpere ceva frumos de ziua mea,pe langa proiectul pe care abia astept sa-l vad. I-am spus ca si anul acesta vom face impreuna tortul de ziua noastra,iar ea era foarte entuziasmata si abia asteapta sa-l decoreze.

E primul an cand fiica mea se gandeste sa-mi cumpere ceva de ziua mea. M-am simtit emotionata,sincer. Mai ales ca la ea toate vin din suflet.

Si totodata e primul an cand nimeni nu m-a intrebat ce-mi doresc de ziua mea. :))

Sincer, nici nu as fi stiut ce sa le raspund... am fost cu gandurile in alta parte si pot sa spun ca-mi doresc sanatate,liniste si sa fiu suprinsa de gesturi din suflet. Atata tot.

Maine seara cea mica va merge intr-o minivacanta la ai mei. Ne va prinde bine la toti: eu ma decontez,chiar daca duminica voi fi la munca de dimineata pana seara,mama se va umple de bucurie,de energie si se va rupe de gandurile ei,se va destinde impreuna cu tata si cu Nico.

Eu sigur voi savura un film/serial,ma voi delecta cu un vin/o bere si categoric o baie fierbinte!

Voi asculta muzica,voi scrie,voi sta tolanita la tv,dar ma voi si plimba. Si probabil ca voi alege si cadourile de Mos Nicolae.

Anul acesta apropierea zilei mele de nastere am simtit-o diferit. Parca a venit in viteza,mare viteza,dar sunt pregatita sa ma bucur de tot!

Si am mai invatat ceva: sa daruiesc mai multa dragoste,fara sa ma gandesc la lucrurile trecute,la momentele intamplate: viata e prea ciudata, si uneori prea scurta ca sa tinem in noi egoism,rautate,sa purtam pica. Viata trebuie traita acum, si trebuie traita asa cum o simtim: cu maxima intensitate,fara sa mai existe “un dar”sau un “poate daca”...

Uneori nu avem mult la dispozitie sa facem ceva sau uneori nu putem face chiar atunci ceva,asa ca hai sa facem cand se poate,cand simtim si cand ne dorim! Sa oferim,sa iubim,sa imbratisam,sa spunem ce simtim si ce gandim. 

Daca nu azi,atunci cand?

miercuri, 25 noiembrie 2020

Chiar sunt mandra de mine!


 Pfuai ce bine am dormit azi-noapte! Ca un nou-nascut. Dupa o noapte aproape alba, e bine ca am reusit sa gasesc linistea ca sa dorm linistita. 

Apropo de liniste, sunt mandra de mine ca prin oricate am trecut si oricat la un moment dat ma tenta, luna aceasta am sarbatorit 9 ani de cand nu mai fumez. :) Si da, e una dintre cele mai mari realizari ale mele. Am tinut frau tentantiei si ma bucur ca macar la acest capitol sunt campioana. Pentru mine e o mare realizare, in contextul in care mai toti cei din jur fumeaza. Si cu atat mai mult, cu cat tentatia e mai mare. Insa am stiut ca am renuntat asa de la sine si desi am avut momente cand credeam ca fumatul ma va ajuta poate sa ma calmez, mi-am dat seama ca niciodata nu m-au ajutat. A fost doar o rutina de care am scapat! Am inlocuit rutina cu altceva si am reusit sa tin in frau aceasta tentatia. Si daca pana acum nu m-am apucat de fumat, cu siguranta ca nu o voi mai face niciodata!

Imi dau seama ca acum stiind atat de multe despre metabolism, despre modul sanatos de a manca si a combina alimentele, pot sa ma mentin la kg la care am ajuns fara nici un fel de probleme. Am luat ceva kg serioase in timpul sarcinii datorita suplimentelor si probabil si a modului gresit de a combina alimentele. Insa suplimentele au avut cea mai mare parte din vina, cred eu, avand in vedere ca mancam putin. Vedeam ca prind proportii si la un moment dat chiar refuzam sa mai mananc, desi era constienta ca nu e ok ce fac. Nu e totuna ca organismul sa duca o sarcina la 30 de ani sau la 25 de ani. Se reface mai greu.

Nu a stiut nimeni sa ma indrume spre drumul corect, toti ziceau ca lucrurile se vor aseza de la sine. Insa nu a fost asa. Am incercat tot felul de programe de miscare, de alimentatie, insa acum 1 an si jumatate am descoperit cel care mi se potriveste cu adevarat! Datorita lui am invatat sa-mi cunosc organismul, sa nu-l mai stresez si sa stiu cum sa-l ajut. 

Cel mai mult faceam ca ma stresam in acest sens. De la o anumita varsta nu merge oricum, oricat am incerca sa credem ca e asa. Organismul sufera modificari, are alte nevoie, nu mai raspunde asa de repede ca inainte si atunci e clar ca trebuie sa gasesti cheia pentru echilibru.

Cu datele de acum cu siguranta ca nu as mai prinde proportii daca as mai astepta inca un copil. Sunt mandra ca macar voi stii sa-mi indrum fiica cand va fi insarcinata si nu doar atunci. Voi avea grija ca ea sa nu-si faca probleme din cauza greutatii niciodata! Nici acum nu are de ce, pentru ca ea e perfecta mea!



E musai sa spun si despre relatia cu fratele meu, care pare sa se indrepte. Acum vreo saptamana am avut un moment de explozie si i-am zis tot ce gandesc si ce simt in relatia cu el. La inceput a avut o reactie de a nu accepta ce ii spun, apoi a lasat tonalitatea jos si m-a ascultat pana la final. Azi am primti mesaj de la el, in care imi spunea ca le va face o vizita alor mei, deseara. Ii ziceam al telefon ca nu inteleg de ce pe mine nu ma intreaba atunci cand merge la Turda, in ideea sa ma ia si pe mine si mai mult de atat, drumul era practic un mod de a ne gasi timp impreuna, de a povesti. Pare ca ceva a inteles....

marți, 24 noiembrie 2020

Eu, in relatia cu fiica mea...


Mi-e un somn de numa numa. Am dormit cam o ora azi-noapte. M-am tot gandit la analizele lui mama, la faptul ca urmeaza pe 7-8 decembrie sa revina la Cluj pentru noi investigatii, pentru a reusi sa-i dea de capat, sa-i dea un tratament. Am plans si aseara, dar nu o fac voit. E cumva ca nu ma pot abtine. E greu, sincer.

Am zis ca poate daca scriu imi mai sare somnul. Intre timp ascult si muzica, ca sa ma energizez cat de cat. Nici nu stiu cum am ajuns azi-dimineata la aeroport. Tot imi ziceam pe la 2, apoi pe la 3, hai ca pana la 4:30 ai timp sa dormi si din aproape in aproape nu am mai adormit deloc. Cred ca rup patul azi. :))

Sunt intr-un impas in relatia cu fiica mea. De ceva timp simt asa ca sunt sufocata si cumva am incercat sa o fac sa ma mai lase si in pace cumva. Adica sa nu fie toata ziua calare pe mine, desi imi dau seama cat de norocoasa sunt ca e langa mine, ca o am. 

Cand a inceput prima data scoala online, statea cu usa deschisa la camera si mereu ma striga cand nu stia. Se panica si mereu ma cauta cu privirea, cu manutele. Era uneori stresant ca nu puteam face nimic prin casa. 

Mai nou isi inchide usa la camera, insa nu e atenta la ore. Se plictiseste repede. Imi face proiecte in timpul orelor. Proiecte cu acelasi mesaje frumoase:"mami, te iubesc mult de tot". Cred ca ii lipsesc uneori, dar chiar ma sufoc cateodata.Plus ca sunt toata ziua cu ea sau aproape toata ziua, insa uneori am nevoie si eu sa respir. Am nevoie sa fac baie fara sa ma joc cu ratustele tot timpul. :)) Ca asta face cand fac baie, intra dupa mine si incepe sa ma convinga ca e asa de buna apa si incepe sa se joace in apa cu mine.

S-a schimbat mult pitica mea, e certareata, imi raspunde la orice inapoi intr-un mod neplacut, nu e atenta la ore, e aeriana, nu face chestii prin casa din proprie initiativa, e cam imprastiata. Si cand era mai mica era incredibil de harnica, in sensul de implicare, de a ma ajuta. Acum si le lasa toate aiurea si are si mereu imi zice cand o rog sa le pun la loc:" dar numai eu?" :)) Da, stiu, zici ca ma copiaza si la replici. 

Stiu ca e plictisitor la orele online, ca e greoaie scoala, ca fac avioane cand ei nu stiu inca sa scrie corect, dar macar e bine ca e acasa in mediul ei, in casa ei, la baia ei, poate mananca in siguranta. 

Cred ca eu sunt probabil de vina pentru involutia ei sau pentru criza ei de acum. Stiu ca-i lipsesc anumite activitati pe care le faceam anul trecut,de genul, sa ne plimbam cu autobuzul, sa mergem sa vedem trenurile, sa mergem in centru sa ne plimbam, sa savureze cate un sandwich, in timp ce eu beau o cafea...si mie imi lipsesc, dar le-am alternat cu plimbari lungi pe jos. Acum e mai dificil pentru ca e mai frig afara si nu mai facem asa plimbari lungi. 

Incerc sa-mi dau seama de ce s-a schimbat asa de mult pitica mea. Probabil ca sufera pentru faptul ca nu mai pot sa fiu 24/24 activa, doar cu ea, pentru ca am obosit. 

Pana si eu, cea mai energica, am obosit, nevoit. Cu siguranta ca voi gasi momentul cand sa ma reincarc si sa pedalez din nou zi de zi cu aceeasi pofta de viata nebuna!





duminică, 22 noiembrie 2020

Eu si despre mine...



 Gandurile mele zboara spre ziua de maine, cand, in principiu analizele de sange ale mamei sunt gata, iar medicul hematolog ii va da un tratament care o va repune pe picioare.

Ieri cand m-am trezit era asa de frumos afara. Ningea, totul in jur era alb. Ne-am urcat in masina si am plecat spre mama, la Turda. Abia asteptam sa o strang in brate, sa-i spun cat de mult o iubesc, cat de mult mi-a lipsit! Doamne cat de mult a imbatranit in aceste doua saptamani de cand nu am mai vazut-o... se misca cu incetinitorul, incearca sa mareasca pasul,dar inca organismul ei e prea obosit. Dar stiu ca e nevoie de timp.

Si eu sunt obosita,sunt gandita, caut sa ma rup de cotidian,incerc sa accept realitatea, insa mi-e dor de totul asa cum era. Ma bucur insa ca mama e langa mine, ca va fi langa mine si ca pe 6 decembrie ne vom intalni cu totii si ne vom bucura ca suntem unii langa altii.

Am uneori momente cand explodez, cand parca as vrea sa evadez, cand nu pot sa dorm, cand caut acel ceva care sa ma faca sa tresar de bine, de emotie pozitiva. Ma motivez zilnic, caut motivele bune ca sa tin capul sus. Ii apreciez mult pe oamenii care se pot desprinde, care nu lasa garda jos, care nu se sperie, care indiferent de situatie nu se lasa de tot. Si eu privesc spre Cer si am conversatia mea cu Dumnezeu.

Imi face placere sa-mi pun castile in urechi si sa ma plimb. Mai rar am reusit sa fac acest lucru de una singura. Ma ajuta sa scriu. O fac cand pot. Ma ajuta sa ma linistesc, sa ma rup, sa ma bucur eu cu mine de mine. 

Uneori nu e usor sa vezi ca datele din viata ta s-au schimbat. E greu sa accepti ca timpul trece, ca lasa urme, ca obosim, chiar daca nu ne lasam. E greu sa gasesti echilibrul pierdut sau sa gasesti alte chei de echilibrare.

 Cred ca imi lipsesc nebuniile din viata mea, imi lipsesc momentele de "eu cu mine" la propriu. Imi lipsesc momentele de evadare, ca sa ma reincarc. Cred ca am incercat sa le adaptez si nu sunt sigura ca am reusit in totalitate. Eu singura trebuie sa ma echilibrez. Uneori imi vine sa imi pun castile in urechi si sa merg undeva departe, pe cel mai intalt munte, sa ma bucur de liniste sa gasesc linistea, sa simt implinirea totala, sa simt ca inima imi tresare de bucurie, nu de teama, de spaima, sa simt fluturi in stomac si nu un stomac strans, pietrificat. 

Trairile proprii, temerile trebuie sa le ascund si probabil ca uneori acestea s-au strans si ca erodeaza, in pofida zambetelor care pleaca de la mine. Chiar si cei mai puternici oameni, si nu ma numar printre ei, au momentele lor de teama. Nu cred ca e vorba de esec sau poate e vorba de perfectiune. Poate e vorba de cliseul: viata perfecta. Exista viata mea, a ta. Fiecare e perfecta pentru fiecare dintre noi sau pur si simplu e doar o viata pe caer am cosmetizat-o ca sa ni se para perfecta. 

Le ai pe toate si uneori parca nu ai nimic? Am simtit-o si eu de multe ori. Si nu as avea motive, dar pot eu sa ma opun anumitor trairi? As putea doar sa le las sa nu ma influenteze, sa nu ma inchida in lumea intunericului. As putea sa vad norii, dar sa nu-i las sa-mi fure soarele.  

 






Lista mea pentru tine!

 Cea mai mare provocare de care am avut parte până acum este aceea de a fi mamă! Mi-am dorit foarte mult un copil și deși zici că niciodată nu e momentul potrivit, din diferite motive, întotdeauna trebuie să accepți că pentru a fi parinte nu există vreo școală pe care să o urmezi, ca să zici că ești cu adevărat pregătit. Fiecare zi e o provocare, fiecare clipă încă de când știi că vei deveni mamă, încă de la primele semne în burtică. Cu fiecare ecograf făcut legatura dintre tine și copil devine tot mai puternică. Îl vezi cum crește, se aseamănă mai întâi cu un bob de orez și apoi cu diferite fructe. Crește, crești și tu, fiindcă e inevitabil, iar când îi simți primele lovituri în burtică, atunci e cu adevărat ceva ireal! E ceva nu ai mai trăit niciodată. E absolut fantastic când îi vezi fața, corpul acela mic, îi auzi bătăile inimii, atunci când alegi să faci un ecograf 4D. E wow! Ceva ce nu ai mai trăit niciodată! Te încearcă tot felul de sentimente, tot felul de trăiri, de emoții de care o să-ți aduci aminte o viață întreagă! E acel wow ce nu are termen de comparație!

Ei bine, încă de când afli că vei deveni mamică, încep listele de pregătire. Câte body-uri? Ce scutece? Oare care carucior? Care scoică? Apoi ce scaun de mașină, pe măsură ce crește. Ce umiditate ai in casă? Ce vaniță să alegi? Cum va fi prima întâlnire reală? Ce iau cu mine la maternitate?

Cel mai simplu e să vorbești cu cineva care a născut înaintea ta, poate chiar la aceeași maternitate și să vezi ce listă avea facută, ce considera că mai era nevoie și  apoi să vezi ce ar trebui tu să mai adaugi. Începi evident cu hainuțe pentru bebe, gel de spălat, scutece, păturici din finet, păturici absorbante pentru că întotdeauna se poate întâmpla ca atunci când schimbi scutecul, să ai o supriză, fix atunci.Lista mea a continuat cu acea cremă petrini, manuși de bumbac pentru că te asigur că nu vei avea curajul să-i tai unghiuțele în primele zile de viață. Și lista continuă cu o sticlă de sticlă pentru lapte, să o ai la tine. 

Apoi urmează lista pentru mamică: haine cât mai lejere, tot felul de absorbante, gel de duș, prosop, o cană doar a ta, apă, tot de ține de igiena orală și intimă, și în rest sentimente frumoase! Și să nu uiți de încărcător telefon și chiar perna ta, ca să ai ceva familiar la tine. Chiar dacă mergi sa naști,să aduci pe lume o viață, statul acela în spital nu îți dă chiar cea mai bună stare. Și să ai încredere în tine că vei fi cea mai bună mamă pentru copilul tău! Să nu uiți de mameleoane de cauciuc, pompă de muls, absorbante pentru sâni și cremă tot pentru sâni. Apropo de pompa de muls, eu am avut una manuală și mi-a fost de mare ajutor! O să ai nevoie de ea. 

Când am fost însărcinată am făcut și un curs de puericultură, de unde am aflat ce înseamnă procesul de naștere, cum să recunosc adevăratele contracții, când să-mi sun medicul pentru naștere, cum să-mi pun copilul la sân și cel mai important, să fiu sigură că organismul meu e capabil să secrete atât de mult lapte cât are nevoie copilul. Și așa a fost, ca atare am alăptat până la 2 ani. Nu contează cât ești de slabuță. Și eu am avut 45 de kg când am rămas însărcinată și eram subțire, dar organismul meu s-a pregătit cu totul pentru momentul mult așteptat!

Și fiindcă am născut o fetiță, am pregătit și o pereche de cerceluși, cu tradiție de altfel, pe care i-au pus asistentele în urechile fiicei mele când am ieșit din maternitate.

Patuțul l-am luat din timp, am optat pentru unul de plastic care avea 2 niveluri și era pe roti. Nu am vrut să investim mult într-un pătuț, pentru că știam că va veni și momentul când cea mica va dormi cu noi, și era păcat să scoatem mulți bani pentru o investiție de scurtă durată. Dar am facut cea mai bună achiziție!

Există atât de multe opțiuni, încât e greu să faci o alegere, dar cu siguranță că lista cu patuțuri de pe site-ul Bekid te va ajuta sa iei cea mai bună decizie! Acum eu sigur aș cumpara acest gen de patut, care arată de vis!

https://www.bekid.ro/patut-multifunctional-giraffe-white.html


Confortul celui mic e cel mai important, de asemenea și siguranța sa, iar patuțuri pentru copii de la producătorul Arti satisfac orice gust! Pătuțurile sunt ușor de montat, au și loc de înfășat, deci e perfect pentru mamică, și în plus mai faci și economie de spațiu.  Și pe lângă aceste aspecte, îl poți lua cu tine chiar și în concediu!

https://www.bekid.ro/patut-pliabil-arti-mediumgo-pink.html


Fiindcă până la 6 luni copilul trebuie să stea pe spate, scoica e cea mai sigură soluție de transport. Am primit o scoică de împrumut și ne-am bucurat pentru că era cu isofix. Adică sigura indiferent ce se întâmplă în trafic, fără a risca să zboare copilul cu tot cu scoica.

https://www.bekid.ro/scaun-auto-rear-facing-rotativ-tiago-0-18-kg-negru-kidscare.html


Prima dată când am cumpărat căruciorul, am luat unul destul de mare. Ne-a placut: avea și landou detașabil,avea și mai multe trepte de ridicare a spătarului, însă am uitat să ne gândim dacă încape în lift. :))

Și sincer, ne-am cam chinuit cu el. Până la urmă l-am vândut și am luat altul mai mic, care să intre perfect în cabina liftului. Pe lângă carucior, pentru plimbare am cumpărat și un marsupiu ergonomic. E incredibil de practic, copilul stă lipit de tine și așa de bine doarme! Se simte în siguranță, îți aude inima și știe că totul e în regulă! În plus, e super practic pentru că mai poți face și o cumpărătură în timp ce bebelușul doarme liniștit la tine în brațe și e perfect și pentru momentele când se strică liftul. Eu am pățit-o de câteva ori și e bine să fii inspirat.

in minte ca la 6 luni si un pic, dupa controlul la bazin al copilului, am primit ok-ul sa o punem in fundic cate un pic, sprijinita normal. Atunci a fost si momentul cand a luat conact cu olita. Am luat o olita care canta si uite asa, ne uitam la desene si statea pe olita. S-a obisnuit repede cu ea. Stiam de la mama mea cam cand e momentul sa o pun, ca sa nu stea saraca mult in fund. Si a fost super receptiva cea mica. La 1 an si un pic era deja fara scutec. Nu le mai foloseam, nici macar noaptea.

Ei bine, la câteva luni după ce am folosit scoica, pe care de altfel o luam peste tot cu noi,am trecut la un scaun auto, tot cu isofix, cu mai multe trepte pentru spătar. Scaunul l-am ales în funcție de grupa de vârstă și evident în funcție de exeperiența altor părinți. Consider că în siguranța copilului merită investit și merită cumpărat un scaun care să aibă doar review-uri pozitive!

Cât a încăput în scoică, duceam  scoica cu pitica mea oriunde aveam treabă prin casă, apoi când a crescut, i-am luat un balansoar pe care îl purtam peste tot prin casă, îl luam cu noi chiar și când mergeam în vizite. A fost foarte practic, iar fiica mea l-a îndrăgit tare mult. În timp, când a început să-și țină mai bine echilibrul, i-am cumpărat și un măgar care se balansa, o mașinuță  din care dadea din picioare că să se deplaseze, o tricicletă care avea și un mâner de care puteam împinge eu atunci când ea obosea.

Când a început să umble, o țineam de sub brat. Niciodată nu am folosit premergător. Nu e deloc ok pentru cei mici. Le deformează mersul. Cei mai mulți umblă apoi pe vârfuri, și e din nou greu să-i corectezi mersul. Mai bine să învețe să meargă corect din prima, ca să nu aibă probleme ulterior.

La un moment dat ne-am gandit să cumpărăm și un tobogan. Problema nu a fost numai spațiul, ci și faptul că apoi ne era greu să o mai convingem să ieșim în parcuri. Pe vremea aceea eram nelipsiți de la parcurile de joacă. 

Ca să ne animam timpul în casă în zilele tare friguroase, am achiziționat și o ladița cu nisip, unde se juca cu jucăriile, facea diferite forme. E drept că nisipul uneori era prin toată casa, dar ce mai conta, atâta timp cât copilul era bucuros, iar părintele liniștit? Până la urmă, aspiratorul își făcea treaba foarte bine.

E bine să ai prieteni cu copii puțini mai mari decât ai tăi, pentru ca așa e mai ușor să vezi care sunt obiectele și lucrurile pe care merită să dai banii! 


Acest articol a fost scris pentru competiția SuperBlog 2020.