Bine ai venit! Aceasta este o "parcare pentru ganduri"
Nu se plateste taxa, nici de stationare, nici de oprire.

vineri, 28 septembrie 2018

Totul se rezolva!

Acorda-i incredere, lasa-l sa aiba si el puterea de a decide, de a lua o pauza de la gradinita cand simte, respecta-i dorinta cand poti si va capata incredere in el. Fa-l sa inteleaga ca nimic in lume aceasta nu-l poate speria, ca totul are o solutie, ca nimic si nimeni nu are voie sa-l faca sa se simta neplacut, trist sau infricosat si vei vedea ca cea mica sau cel mic e in pielea sa oriunde si ca e in stare sa strabata lumea intreaga sigur pe el, fara nici cea mai mica.
EI bine, am reusit sa invingem noutatile ce au aparut la gradinita, de la copii noi, la certurile dintre copii, violenta unor copii si am recapatat copilul puternic pe care-l stiam.
Intr-una dintre dimineti nu am reusit nicicum sa o scoatem pe Nico din starea de frica de gradinita. Ne spunea ca nu-i place ca acolo sunt multi copii care lovesc, galagiosi, egoisti. A plans vreo jumatate de ora. 
"Mami, nu vreau sa merg la gradinita!" imi spunea printre lacrimi. "Mami eu vreau sa stau cu tine, hai sa mergem la cumparaturi!". Tatal ei era un pic furios ca printesa lui nu mai era spartana pe care o stia. Era panicata, speriata. Am luat-o de mana si i-am promis ca azi nu o duc la gradinita si ca-i ascult dorinta si ca mergem amandoua sa ne plimbam si unde vrea ea. Era cea mai vesela! Ea credea ca de fapt o duc la gradinita si pe drum imi zicea:" hai sa-l prostim pe tati, hai sa nu mergem la gradinita". I-am explicat ca nu trebuie sa prostim pe nimeni, daca i-am promis ca nu o duc, pai nu o duc. Si-a dat seama repede ca nu am de gand sa o prostesc, recunosc ca am facut asta, doar cand am intarcat-o. DE atunci nu am mintit-o, nu am incercat sa o prostesc, ca atare nici ea nu a inceercat niciodata sa ma minta. I-am spus o poveste pe drum, i-am spus cum sa se apare de copiii rai, ce sa faca in situatiile cand cei din jur sunt rai si lovesc. I-am dat solutiile cele mai civilizate, fara ca ea sa fie pusa in dificultate. A inteles, era incanta si stia ca asa problemele sale s-au rezolvat.
I-am spus ca trebuie sa aiba incredere in mine, asa cum eu am incredere in ea. A doua zi plecarea a fost usoara. La plecarea mea i-au mai cazut cateva lacrimi, dar a fost ceva scurt. Apoi urmatoarea zi a fost fara probleme.
I-am spus ca mai mergem la gradinita, dar mai luam si pauza cand vrea si cand se poate. A inteles ca de nimic nu trebuie sa-i fie frica, ca eu sunt mereu langa ea si ca pentru orice vom gasi o solutie impreuna!
Ma bucur din suflet ca minunea mea s-a regasit la gradinita, ca e "ea" si acolo! 
Nu e deloc usor pentru cei mici: daca ea plangea si a mai plans, alti copii s-au inhibat: nu mananca de exemplu nici acum nimic in afara de paine, unii inca fac pe ei, chestii. Mai bine sa se exprima si sa-ti asculti copilul, decat sa-i inneci trairile, sa ii reprimi reactiile. Si ce daca plange? Noi nu plangem, noua nu e frica de nou? Sigur ca da! Si mai bine spunem cand ni se intampla ceva, eliminam stresul si frica si anixietatea, decat sa o depozitam.
Eu mereu mi-am incurajat copilul sa spuna totul, sa planga, sa-si arate furia, frica, sa scape de ele, decat sa-i repet: "pai da bine,esti copil mare.."
Cand aud expresia asta chiar ca o iau razna. Si ce naiba daca e mare? Nu are voie sa planga, sa aiba temeri, frustari si sa nu si le exprime? Sa fim seriosi!
Hai sa fim relaxati ori de cat ori putem. :)


sâmbătă, 22 septembrie 2018

Gradinita, bat-o vina!

Ne-am intors din muullt asteptatul concediu si pitica a inceput gradinita. A fost mai greu decat ne asteptam. Tot zicea ea vara aceasta ca nu mai vrea sa mearga la gradinita, insa am crezut ca e doar o chestie de "vacanta", insa nu a fost asa.
A fost extrem de rezervata cu ramasul pana la amiaza la gradinita. Ba mai mult, s-a lasat iar cu lacrimi. :( Eu pe drum spre casa, ea acolo la gradinita.Am vorbit cu ea, am incurajat-o, insa tot nu a ajutat-o. Multi copii agitati, fete cu diferite apucaturi, datorita parintilor, ca la varsta aceasta nu cred ca ai cum sa te apuci sa faci afirmatii despre haine, frumusete si altele. |Pot sa zic acest lucru, pentru ca am vazut reactia multor mame: de speriat sincer. Adica daca la 5 ani o dam in "fashion" si in competitivitate pe acest plan, ce facem cand ajungem la scoala? Ah da, acolo pe gagdeturi si smartphoneuri. E trist, zic eu, pentru ca sunt la varsta cand trebuie sa se joace si sa nu se uite la aspecte de genul. Bine, nu e cazul lui Nico, dar daca trebuie sa intre in competitivitate, ea nu se lasa niciodata mai prejos. Nu se lasa niciodata calcata in picioare si cam tot timpul castiga cand vine vorba de competitie. Asta pentru ca e ambitioasa, dar gradinita si copilaria nu cred ca e vorba despre acest lucru. Repet, e vina sistemului cu totul: educatoare si parinti. 
Anul acesta ii e cam greu sa se reobisnuiasca la gradinita. Nu-i plac nici copiii bataiosi, galagiosi si asta o face si sa-si doreasca sa stea acasa. Vineri cand am dus-o, mai aveam putin si cedam si o luam cu mine. A plans si stiuca fiecare lacrima a ei, fiecare cuvant arde in sufletul meu. Ba chiar s-a dus la dulap, a pus mana pe geaca si mi-a spus cu ochii in lacrimi: "mami, ia-ma cu tine, te rog."
Plansul nu e decibeli si nici cu apucaturi, e un plans intre 4 ochi si e cel mai sincer posibil, tocmai de aceea stiu ca nu e un moft de-al ei. O cunosc si nu stie sa minta. Nu stie pentru ca indiferent de ce a facut, tot timpul am incurajat-o sa spuna adevarul. Si asa face, chiar si atunci cand da chestii pe jos, pentru ca nu a fost atenta, desi i-am spus de mai multe ori. SI oricat de mult ma supar, tot la mine vine sa confeseze. 
Pitica mea creste, se maturizeaza si parca prea repede. Un lucru e minunat: are sufletul de copil incontinuare si iubirea sincera. Si e tot la fel de lipicioasa, asa ca ne luam pisica :)) ( Ca sa nu ma mai intrebe cineva cand il fac pe al 2-lea).


joi, 16 august 2018

12 august =5 ani!

Pe 12 august am retrait momentele cand pitica mea a venit in viata mea! E un moment atat de viu, incat tin minte toate detaliile de parca s-ar fi intamplat tocmai ieri sau poate azi. 
A fost un moment intens si extrem de frumos! Si de atunci au trecut deja 5 ani! 5 ani frumosi, cu multe amintiri, care dau startul altora cel putin la fel de frumoase.
Nu stiu cat am reusit sa fac din ceea ce inseamna ideal, insa am facut sigur ce am simtit si ce mi-am propus. Poate ca uneori mi-as fi dorit sa-i pot oferi mai mult, dar cred ca mai mult decat sa-i fiu alaturi nu exista! E cu siguranta supremul! O spun ca mama si ca si copil! Cand fac fiecare lucru cu ea ma gandesc ce repercursiuni au faptele mele in viitor, sa nu creez precedente. Stiu, prea multe calcule. Cu ea nu am vrut sa gresesc si poate de aceea uneori m-am simtit sufocata, pentru ca am fost cu ea multe ore pe zi, foarte multe, fara sa-mi acord timp pentru mine. Uneori nici nu se putea altfel, pentru ca nu aveam cu cine sa o las cateva ore,pentru ca de foarte multe ori cam toata lumea isi vede de viata sa. 
Tanjesc si eu la momente de a fi doar eu cu mine, de a ma uita la televizor, la altceva in afara de filme de desene animate, seriale, filmulete. Nah, nu e usor sa fii acolo tot timpul. E un angajament pe care mi l-am luat, nu m-am dat batuta niciodata, nu am abondonat lupta,nu o voi face si vad ca eforturile mele sunt pe masura.
E uneori cam sufocant sa ai aceeasi rutina zilnica, sa nu ai timp pentru tine, uneori iti vine sa te iei si sa fugi in padure sa auzi pasarele, sa stai acolo macar cateva zile, apoi te gandesti ca faptele tale nu sunt cu rationament si iti revii rapid, poate dupa o doza de plans, urlet sau un magneziu :)
Jobul de parinte nu e usor, daca vrei sa-l indeplinesti cu maxim devotament si maxima atentie si dedicare.Pana la urma cam asta inseamna sa fii parinte! Cam asta cred eu sau cam asa sunt eu: cand ma angajez in orice sarcina, o fac cu maxima dedicare, pentru ca stiu ca tot ce ramane in urma mea e o parte din mine, e amprenta mea.
Si acum ascult ceva fain de tot de la artistul meu preferat si pe care mi-am propus ca anul viitor sa nu-l ratez la Untold! <3 p="">


sâmbătă, 4 august 2018

Oameni vechi si ceva nou!

Ma binedispune la culme starea "Untold". Zici ca as vrea sa fie asa tot anul :D Nah, ce sa faci, asa e cu parintii care au parte doar de putin timp de distractie.
Am mers si noi in prima zi de Untold, ca am prins o invitatie si am zis sa ne "bagam" si noi. Eu si pitica ne-am pregatit cu tatuaje temporare, cu machiaje, asa ca de festival, ca asa e frumos. Si ne-a placut, pacat ca ploaia ne-a cam stricat distractia.
Eram dispusa sa nu dorm deloc in noaptea aceea. :D Ei bine, sigur la anul ma va prinde acolo, la Untold. Voi fi prima care isi va cumpara biletul de intrare. :)
Festivalul asta e chiar fain, cum se zice aici la noi la Cluj. E fain si merita sa fii acolo, indferent ce zic altii, care zici ca merg doar sa gaseasca "bube". Fratilor, daca doar pentru asta ati mers, va propun sa ramaneti acasa anii viitori.
Apropo de pitica, care a fost super incantata de idee, e atat de dulce cum gandeste si cum face  asocieri.
De ziua lui mama, am mers in Turda, in piata sa luam flori. Am zis sa nu le aducem din Cluj, ca sa nu se ofileasca. Prima reactie a lui Nico cand am intrat in piata: " mami, aici sunt doar oameni vechi" :))
Pe masura ce inaintam erau tot mai mult oameni, la care Nico: " mami, aici sunt si mai multi oameni vechi". :)) Nu e tare? Eu nici nu ma gandeam sa fac asemenea asocieri, insa imi place atat de mult expresia ei incat o voi adopta. E fantastica!
Si daca tot e weekend si tot e Untold si Armin e pe "drum", sa fie ceva nou de la el. :)
HAve fun!

sâmbătă, 28 iulie 2018

Azi e despre ea!

Azi e despre ea, despre una dintre cele mai dragi fiinte din viata mea! Azi e despre mama, azi e despre tot ce ma leaga de ea, azi e despre fiecare zi in care parca nu-mi vine sa cred ca deja a ajuns la o varsta rotunda: un 6 rotunjit. :) Cel mai frumos la ea, e ca zambeste, ca ii zambesc ochii, ca e mereu vesela, ca are o bucurie aparte, ca desi anii au trecut peste ea isi mentine bucuria copilareasca.
Sper ca si eu la varsta ei sa sa zambesc si sa fiu la fel incantata de tot din jur, sa fiu o luptatoare si sa vad lucrurile bune, chiar si atunci cand ele nici macar nu sunt scrise in Luna.
Si da mama, te iubesc pana la LUNA inapoi si inca pe atat! Imi doresc sa fie cu mine inca vreo 60 de ani,imi doresc sa imbatranesc cu ea langa mine, imi doresc sa o strang in brate mereu si sa ii spun ca o iubesc!





joi, 21 iunie 2018

...

Zilele trecute, un prieten, care e plecat peste granita si care si-a deschis un radio online, mi-a propus sa fac parte si eu din proiectul sau. I-am zis ca ma gandesc. 
Acum ca sunt singura, pitica a ramas la mama, desi nu era programat, ma "reascult", de pe vremea cand realizam Top Airplay. Ce faina voce am :D Ce fain suna! :)
Acum la cativa ani de cand nu mai sunt la radio, desi toti cred ca inca mai sunt, pentru ca ma mai aud in spoturi publicitare, zici ca mi s-a facut dor sa ma "aud". Poate ca atunci eram satula sa ma aud, ca ma auzeam mult, acum imi e drag. Se simte ca faceam radio cu mare drag, din tot sufletul. 
Multi ani am facut radio din dragoste, pana cand s-au gasit destui oameni care sa omoare aceasta dragoste. In sufletul meu, ea sigur nu a murit e tot acolo, mocneste si e atat de vie, incat oricand ma pot aseza in fata microfonului si sa impart zambete si bucurie prin vocea mea. :)
Stii cum e, radioul il faci din pasiune, dar si pasiunea trebuie rasplatita. Si de aici pana a ucide pasiunea de catre cei care nu inteleg aceasta dragoste, e un pas mic, pentru ca nah...stii cum e, si in dragoste te saturi sa iubesti doar tu sau sa primesti mereu palme, evident, la figurat.
Am facut radio cu mare dragoste, fara bani, pe bani putini, pe promisiuni. Toti s-au bazat pe iubirea mea pentru radio, care era vizibila de la o posta. Dar cand deja, e nevoie de mai mult decat iubire, atunci te dai la o parte si cauti ceva sa-ti aduca satisfactie financiara. Pentru ca nah...nu e suficient sa te hranesti doar cu fluturii din stomac. Ca si aceia se pot transforma in molii. Si te trezesti devorat de propria pasiune.
O alta pasiune de-a mea, aceea de a scrie a ramas vie si va ramane, pentru ca nu cere decat sinceritate, cuvinte din suflet si "publicati". :)
Si iata-ma ascultandu-ma, pe vremea cand realizam topul, aducandu-mi aminte cat de indragostita eram de radio si cum simt si acum fiorii acelei iubiri. Si ori de cate ori o sa-mi fie dor de mine, "fata de la radio", am sa ma ascult. :)


marți, 15 mai 2018

Nu intreba!

     Stii cum e la bloc, auzi cand ragaie vecinul, auzi cand vorbeste la telefon...tot! Uneori auzi si ce nu trebuie, ca deh, asa e la bloc. Ei bine, unde stau, momentan, pentru ca urmeaza anul viitor mutarea la casa noua ( de abia astept!), apartamentele din jur au fost cumparate si reamenjate. Ei bine, de vreo 2 luni cei de sus tot modernizeaza. Frate, bubuie si gauresc de zici ca tin mortis sa ajunga la hartia igienica a mea din baie. Iti dai seama ca ii doare undeva de orele de liniste. Problema e ca atunci cand ai copil, trebuie si liniste. Si eu am nevoie de liniste ca unele nopti sunt scurte pentru mine, asa ca ma odihnesc ziua, cand se poate logic. Daca pana acum hotara doar fiica mea, acum hotarasc si vecinii. Ii rog o data sa respecte macar 2 ore de liniste, ore afisate la intrarea in bloc, merge sotul meu, alti vecini, nimic. Totul dureaza pana pleci de la ei. Am luat legatura si cu proprietarul, ca cei de sus sunt doar cica niste "meseriasi". Eu tind sa cred ca sunt doar niste frustrati cu gauritoare in mana. 
Enervata la culme de situatie, intreb si eu alte mamici pe grupurile de mamici din Cluj ce au facut in situatie similara. Doamne si Fereste pe unde a ajuns discutie, Doamne ce oameni exista in lumea aceasta! M-am crucit: nu cred ca am primit sfaturi mai proaste niciodata! Jur! Si tind sa cred ca in spatele raspunsurilor sunt sigur niste oameni cu multe probleme si frustari. Cred ca am multumit de vreo 3 ori, ca asa se face, insa discutia a tot continuat. Am sii dat "unfollow". Si cred ca e ultima data cand mai adresez vreo intrebare pe grupurile de mamici. Si asta apropo de postarea dinainte.
Astept sa merg undeva sa-mi cante pasarelele si sa uit de agitatie, nebunie si toate! Astept escapadele urmatoare, care nu vor intarzia sa apara. Pana la concediu mai am de asteptat. Evident, e o asteptare care merita in fiecare an.
Sper sa nu fiu ca un titanic care se prabuseste pana atunci :)))