Bine ai venit! Aceasta este o "parcare pentru ganduri".
Nu se plateste taxa nici de stationare, nici de oprire.

luni, 26 martie 2018

Magia copiilor!

Raman zi de zi absolut impresionata de cate gandeste si spune pitica mea. Zilele trecute,inainte sa ne culcam imi spune:” mami,sa stii ca atunci cand eu amfost la Turda mi-ai lipsit!”
A fost prima data cand a folosit acest cuvant. Pana acum imi spunea cat de dor i-a fost de mine.
A fost asa de emotionant cand am auzit-o. Spune lucrurile cu multa emotie,cu multa daruire.
Cel mai mult apreciez la ea sinceritatea. Nu minte. Orice prostie face,mereu vine si-mi spune, chiar daca stie ca uneori poate ma supar sau ca nu-mi place ce a facut. Niciodata nu mi-a ascuns fapta ei,indiferrent cat de grava a fost. Nici acum nu ascunde.
Iubesc rasul ei! Iubesc bucuria ei! Rade si se bucura ca atunci cand era mica de tot!
Ma uit la filmuletele cu ea de cand mica de tot si regasesc aceeasi bucurie,aceeasi sinceritate,aceeasi pofta de a rade. E rar! Si spun acest lucru pentru ca am vazut multi copii, am vazut palitatea bucuriei lor. Am vazut cum nu mai stiu sa rada,sa zambeasca,sa fie copii. Si ma refer la copii de varsta ei.
Cu siguranta ca mediul: buncii si parintii au o mare influenta. Ii vad cum se prefac,cum vor sa dea bine cu raport cu noi,ceilalti parinti,cum o dau in guguleli,diminutive ai dulcegarii de tv. E scarbos,mai ales ca cei mici raman cumva blocati. Nu au reactie. E cu siguranta ceva cu care nu se intalnesc acasa,in intimitatea familiei,atunci camd nu-i vede nimeni,asa ca ei nu stiu sa reactioneze.
Intreb: de ce sa te prefaci? Ca pe mine chiar nu ma intereseaza zabelele tale ieftine. Eu consum chestii fara zahar,asa ca intoxicatiile acestea ieftine imi provoaca o stare de greata.
Hai sa fim naturali! Hai sa invatam noi ceva de la copiii nostri,pt ca avem ce!


joi, 22 martie 2018

Un restart!

In viata mea s-au intamplat multe in ultima perioada. Eu am inceput sa ma recunosc. Am inceput sa ma simt bine cu mine, sa ma indragesc, sa ma iubesc, sa ma admir, sa fiu calma, sa fiu linistita cu totul. Am avut nevoie de un refresh, de un restart. Si ma bucur ca sunt eu cea pe care o stiam acum multi ani. Sunt eu cea care zambeste, cea care danseaza singura prin casa, care iubeste lucrurile marunte si care se bucura chiar de o raza de soare. 
Toti avem nevoie de un restart, unii acceptam, altii ne luptam in continuare cu noi insine, altii ne innecam in multe alte detalii, lucruri.
Am observat ca ne place mult sa ne plangem! Si ce ne mai place! De foarte multe ori ne plangem de chestii care tin de noi: ne plangem ca avem salariul poate prea mic, ca suntem raciti, ca ceilalti colegi sunt nu stiu cum, ca a picurat, ca s-a innorat. Suntem agitati, nervosi. Vad zi de zi oameni la cozi la hypermarketuri mereu nemultumiti, mereu dau impresia ca sunt in contra-timp, cand de fapt nu se grabesc nicaieri. Acele 30 de secunde in plus la casa de marcat nu-i incurca cu nimic, acele 30 de secunde in care casiera nu are codul la produs ii face sa scoata fum pe nari. Parca de abia asteptau sa se iveasca ceva de genul ca sa explodeze.
Apropo de chestia asta am vazut un filmulet cu oameni in trafic, evident certandu-se, injurandu-se. Cel care era filmat in interiorul masinii zambea, ii facea cu mana la cel din afara masinii care arunca cu vorbe, expresii. Cel care era pe bancheta din spate era suprins de reactia acestuia. Si morala era una cat se poate de simpla: acel om din afara masinii avea nevoie de acel eveniment in trafic ca sa se descarce si ca de fapt nu merita sa iei nimic personal, nu are sens sa te marcheze nimic, ca de fapt oamenii nu tin cont ca s-au rastit la tine si ca de fapt tu nu esti decat un pion si ca e intamplator ca se descarca pe tine. Si asa e! Cautam evenimente, le inventam, ne consumam din nimicuri, uitam esentialul si ne macina lucrurile care nu conteaza deloc. Dam mereu impresia ca suntem contra cronometru, ca am ratat startul la emisiunea de la televizor, ca am intarziat la programarea de la dentist, ca lumea se termina daca asteptam inca o secunda. De abia asteptam ca cel de langa sa greseasca. Am devenit rai, autoritari si fara lipsa de esenta. 
Vedeam mamele la gradinita cum dau ordine la copii lor: : hai imbraca-te, incalta-te!" Bietul copil e obosit, nerabdator sa plece acasa sau inca adormit, depinde de timp: de plecare sau sosire si ele autoritare dau comenzi, ca asa au fost sfatuite de educatoare. Cica asta se numeste: "independenta".
Imi vine sa rad maxim, jur! Pai daca esti acolo, la ce naiba stai si dai ordine? Ca esti adult si ca ai impresia ca asa iti inveti pruncul sa execute? Fa exercitiu acasa cu el. Oricum cei mici cauta sa fie independenti. SI o fac ei cand simt ca sunt pregatiti. 
Nu, stau dansele asa in picioare si dau comenzi. De parca si-au cumparat roboti sau animale de companie si acum ii invata comenzile: "sezi, prinde mingea, inghite". 
Sunt absolut jenante! Ca imi vine sa le intreb ele cum se simt dimineata la trezire cand sunt la munca si poate stiu ca urmeaza sa se intalneasca cu X, care intamplator e seful si poate e insuportabil. Au chef sa-si aseze rapid geaca in dulap? Sau cum e la plecare? Nu asteapta sa plece spre casa, chiar si fara geaca pe ele?  Ele cred ca asta inseamna educatie. Au trecut anii, iar ideile au ramas la fel. Aceleasi chestii prostesti invatate de la buna care biata de ea se ocupa de educatie printre muncile agricole.
Cu un  restart ma bucur sa te salut si sa te rog sa te regasesti si cand nu reusesti, sa faci ceva in acest sens! Se poate!

luni, 5 martie 2018

O cunosti mami pe Anca?

Pitica mea e cu adevarat minunata! Cand mai mergem la cumparaturi mai are si ea preferinte, ca e normal. Evident ca tin cont si de dorintele ei si o las si pe ea sa faca alegeri. De multe ori ii spune:" uite, cumparam acest lucru, si e si mai tare ca e mai ieftin!"
Uneori, recunosc, cumpar lucruri doar pentru ca sunt la promotii, nu neaparat pentru ca am nevoie de ele.
Intr-o zi am mers intr-un hypermarket si am ajuns pe la raionul de parfumuri si acolo erau ceva parfumuri cu Trolls. La care Nico:"mami, imi cumperi si mie parfumul?" " Mai, Nico e cam scump, eu zic ca tura viitoare, am cumparat destule."
Cea mai tare replica a ei: "Mami, dar noi cand cumparam si lucruri scumpe?" :))) A fost geniala!
Apoi intr-o seara am iesit cu fratelo la cafea. Ca sa scap si sa nu fiu nevoita sa o iau de data aceasta cu mine, i-am spus ca plec la serviciu. Si cum plec la aeroport, pentru ca acolo e jobul meu, i-am spus ca iau taxi. Dupa cateva minute ma suna pe facetime de pe Ipodul ei. Si zice:" ce faci mami?" La care eu:" uite, in taxi merg spre aeroport". La care ea:" Da-mi-l pe taximetrist sa-l vad". M-a bufnit un ras de numa numa.
Ei bine, pe acelasi principiu faza tare de azi. Eu cu ea acasa, tata'sau la munca. A trebuit sa treaca pe la contabila cu tot felul de chestii. Si il suna ea pe facetime.
"tati, unde esti?"
"uite aici cu Anca".
Ea bucuroasa de o persoana noua. ( a vazut-o pe Anca cand era foarte mica si nu o mai tine minte)
Incheie conversatia cu tata'sau si vine la mine in baie. Si atentie, urmeaza ceva cu adevarat genial.
"Mami, stii ca tata s-a dus la Anca. O cunosti mami pe Anca?"
Am ras cu lacrimi, singura in baie, dupa ce a plecat ea. Nu am ras in fata ei, evident.
Mi-am adus aminte inca o faza, apropo de chestii la reducere. Eram toti 3 in hypermarket. Tata'sau pune ceva in cos, la care ea ia din cos si ii spune:" azi nu cumparam lucruri scumpe." :)))
Ma intreb de unde le scoate si cum reuseste. E minunata!



 p.s: Trupa de suflet a lui Nico! :) Are gusturi bune ;)