A fost prima data cand a folosit acest cuvant. Pana acum imi spunea cat de dor i-a fost de mine.
A fost asa de emotionant cand am auzit-o. Spune lucrurile cu multa emotie,cu multa daruire.
Cel mai mult apreciez la ea sinceritatea. Nu minte. Orice prostie face,mereu vine si-mi spune, chiar daca stie ca uneori poate ma supar sau ca nu-mi place ce a facut. Niciodata nu mi-a ascuns fapta ei,indiferrent cat de grava a fost. Nici acum nu ascunde.
Iubesc rasul ei! Iubesc bucuria ei! Rade si se bucura ca atunci cand era mica de tot!
Ma uit la filmuletele cu ea de cand mica de tot si regasesc aceeasi bucurie,aceeasi sinceritate,aceeasi pofta de a rade. E rar! Si spun acest lucru pentru ca am vazut multi copii, am vazut palitatea bucuriei lor. Am vazut cum nu mai stiu sa rada,sa zambeasca,sa fie copii. Si ma refer la copii de varsta ei.
Cu siguranta ca mediul: buncii si parintii au o mare influenta. Ii vad cum se prefac,cum vor sa dea bine cu raport cu noi,ceilalti parinti,cum o dau in guguleli,diminutive ai dulcegarii de tv. E scarbos,mai ales ca cei mici raman cumva blocati. Nu au reactie. E cu siguranta ceva cu care nu se intalnesc acasa,in intimitatea familiei,atunci camd nu-i vede nimeni,asa ca ei nu stiu sa reactioneze.
Intreb: de ce sa te prefaci? Ca pe mine chiar nu ma intereseaza zabelele tale ieftine. Eu consum chestii fara zahar,asa ca intoxicatiile acestea ieftine imi provoaca o stare de greata.
Hai sa fim naturali! Hai sa invatam noi ceva de la copiii nostri,pt ca avem ce!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu