Ninge ca-n povesti la Cluj, cu multi fulgi. Parca zici ca sunt la intrecere fulgii, care sa prinda cel mai bun loc pe pervazul geamului meu. Poate vor sa ma priveasca, sau poate vor sa patrunda la mine in casa. Geamul nu le este deschis, asa ca au doar o optiune, aceea de a privi dincolo de sticla. As putea zice ca ninge cu...galeata. :))
Prima data cand am vrut sa postez pe bloc, mi-a venit altceva in minte, dar apoi cand am privit pe geam, am zis ca e asa de frumos sa-mi aduc aminte de iernile cand eram eu copil.
Au fost ierni plin de zapada, plina de caldura parintilor mei, de bucurii, de trasul cu sania, de bulgarit. A fost o copilarie frumoasa. Am niste parinti extraordinari, care mi-au oferit o copilarie fericita. Gandidu-ma la copilaria mea, schitez deja momente din copilaria lui Nicole. La anul pe vremea aceasta, ne vom bucura din plin de fulgii de zapada, ne vom da cu sania, ne vom bucura de zapada si de afara...nu doar de dupa geam. Recunosc ca e mult mai bine sa stai acasa si sa infrunti intemperiile vremii de dupa...perdea. Imi aduc aminte de iernile trecute, cand am avut de infruntat frigul. Nu iubesc iarna, tocmai pentru ca e frig, insa imi place sa privesc cum ninge, sa calc pe zapada pufoasa, sa fac oameni de zapada.
Imi aduc aminte ca imi place sa patinez, cand eram mica. De cand nu am mai patinat au trecut vreo 20 de ani. Va trebui sa ma pun iar pe...patine, in anii urmatori, ca doar imi voi duce si eu pitica la patinoar. O sa fie multe activitati iarna. Multe minunatii!
Cu schiurile nu m-am dat niciodata, nu m-a atras sportul acesta "ierniver", nici dupa ce l-am admirat la televizor. Poate ca nu m-a atras, pentru ca nu l-am incercat. Poate ca o data incercat va fi ca o dragoste la...prima pasire! :) Cine stie?! Stiu sigur ca inchei cu o piesa de...suflet. :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu