Bine ai venit! Aceasta este o "parcare pentru ganduri".
Nu se plateste taxa nici de stationare, nici de oprire.

luni, 27 ianuarie 2014

"Iaia nu mai pleaca!"

Timpul se scurge atat de frumos, atunci cand ai un pui de om langa tine, incat ai vrea sa-l opresti ca sa poti savura cat mai mult fiecare zambet, gangurit, fiecare raset. Da, pitica mea rade in hohote. Uneori provocata de mine, ce-i drept, dar rade asa de frumos. Cand o vad pe ea, ma regasesc eu, cea din pozele parintilor mei. 
Acum imi aduc aminte de cateva cuvinte ,pe care eu si fratele meu se...rosteam cand eram mici. Fiecare obiect capata alta denumire, dar in sine era...acelasi obiect. De exemplu, cand eram mica nu stiam cum sa-i spun mamei mele ca ii iasa cafeaua din ibric in foc, asa ca din gurita mea iesea:" mama, fafeaua foc." :)) 
De la cafea, ajungem la sapun pe care l-am poreclit, "popoi". Visina era de fapt "visita", iar macaraua in vorbirea lui fratelo era " macarona".
Da, eu pentru fratele meu eram..."Iaia". :) Si "Iaia" am fost pentru mama, bunici si pentru prieteni, multi ani. :) 
Cand eram eu mica, imi placea sa merg la sora mamei mele cateva zile, sa stau pe la bunici....Fratele meu, care era mai mic ramanea acasa cu mama. Cu cat crestea, cu atat fratele meu prindea mai tare drag de mine, si ii era atat de greu sa ma vada plecand. Am tot plecat eu pana cand fratele meu, luat in brate de mama mea, ma privea pe geam cum ieseam din bloc, tinuta de mana de matusa mea. Atunci s-a dezlantuit iadul: fratele meu a inceput sa bata puternic cu manutele in geam, sa planga si sa strige " Iaia". Fratele meu, mereu a avut un timbru vocal extrem de puternic, atat de puternic, incat l-am auzit. Atunci m-am intors inapoi, mama a deschis usa si i-am zis fratelui meu : "Adei, nu mai plange. Iaia nu mai pleaca". Si de atunci, pana cand am crescut mai maricei eu nu am mai plecat nici la bunici.
Imi aduc aminte cu mare drag de acele momente. Am un mare regret insa, ca timpul a trecut si ca relatia cu fratele meu nu mai e aceeasi. Nici pe departe. Acesta este si unul dintre motivele pentru care nu mi-o doresc decat pe Nicoleta. Stiu ca relatiile dintre frati difera, insa am atat de multe exemple de relatii intre frati care nu au mers deloc bine, incat eu nu vreau sa mai "fabric" o relatie si sa mearga ...prost. 
Multa lume imi spune ca ce frumos va fi daca Nicoleta va avea o suriroara sau un fratior, ca va avea cu cine sa se joace. Ma voi juca eu cu ea, va avea prieteni, jucarii. Nu cred ca un partener de joaca pentru Nicoleta este un motiv convingator pentru mine, ca sa cred ca relatiile dintre frati pot sa fie frumoase.
Stiu, e pacat ca relatiile se strica. Se strica acelea, se infiripa altele, asta e...De data aceasta, nu a functionat lozinca " timpul se rezolva pe toate". Timpul nu le-a rezolvat pana acum, ba mai mult a reusit sa demonstreze ca 2 frati pot sa devina 2 straini, daca altii intervin si sunt lasati. Dar stii cum se zice: " e nevoie de 2 cai la caruta, ca aceasta sa inainteze". 
Fiecare e cu drumul sau, cu gandirea sa, cu valorile sale. Eu sunt cu muzica pe final de postare. :)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu