Oamenii

Zi de zi ma bat de sute de oameni. Prin trolee, autobuze, pe strada. Si atunci cand am chef sa-mi interesctez privirea cu cea a trecatorilor, descopar multe povestioare despre fiecare in parte. E suficient sa arunci o privire asupra vestimentatiei, asupra gesturilor, asupra modului in care isi "plimba"trupul pe strada, asupra modului in care se uita in jur. Fiecare om are povestea lui. De foarte multe ori, povestea este usor denaturata, sau mai bine zis nu este cea reala, este cea pe care o lasa sa o vada cei din jur. Gesturile insa ii tradeaza. Mimica fetei spune cam totul despre starea persoanei, despre gandurile sale, despre linistea sau din contra agitatia cu care priveste ziua in curs. Se citeste pe "fata"lor ce-i framanta. Si rar mai vezi fete, linistite. Fiecare se gandeste la ceva, la ceva ce-l framanta. La ziua de munca, la cum sa rezolve problemele pe care le are, la cum sa se faca poate neobservat. Unii insa vor sa iasa in evidenta. E usor sa-i remarci. E suficient sa te uiti la tinuta. Se imbraca extravagant chiar daca nu-i caracterizeaza, insa vor cu orice pret sa fie in mijlocul atentiei. De altfel cei care isi asuma tinute care atrag atentia, nu cred ca si constientizeaza ca vestimentatia spune multe despre ei, ca ascunde ceva, sau ca reflecta o parte din personalitatea lor. Multi iau 3 tinute care nu se potrivesc si pur si simplu le imbraca, parca contureaza 3 povesti diferite. Parca tinutele lor sunt din 3 filme diferite, dar ei cred ca au gasit reteta potrivita pentru a fi poate respectati. Tonul vocii e cel care vorbeste despre starea fiecaruia. Nu e greu sa-ti dai seama, daca totusi ai habar. Sunt insa si oameni care reusesc sa se controleze, sa mascheze starea lor interioara printr-un zambet. Nici nu-ti dai seama ce se ascunde in spatele vocii lor, nu-ti dai seama poate cate ganduri au sau cum le-a fost ziua. Dar asa reusesc de multe ori sa primeasca intrebari suplimentare. Mereu iti vor raspunde ca o duc bine, ca au o viata care urmeaza o panta ascedenta.