Eliberare

S-a incheiat un nou capitol din viata mea..am crescut un copil..numit radio..acum a crescut si e momentul sa-l lase sa zboare...am crescut eu, am considerat de prea multe ori ca trebuie sa-i fiu aproape, cand de fapt eram atat de departe de el..eram deaparte de el de prea mult timp..de mult timp simteam ca nu mai este in sufletul meu...era pacat sa-l las sa fie atasat de mine, cand de fapt nu-l mai doream..devenise ceva prea comun pentru sufletul meu, devenise o rutina...vroiam sa-l imbrac, vroiam sa fie asa cum am visat...era pacat sa ma gandesc ca e ceea ce..de fapt nu mai era multa vreme..nu-l mai iubeam..devenise doar obisnuita..devenise ca si bautul apei dupa mancare..era copilul meu...iubeam imaginea, pe care tot eu i-am creat-o..iubeam ceva, ce fapt..nu mai exista..nu mai exista de multa vreme..era pacat sa ma amagesc ca mai exista iubire..cand de fapt..ea a murit de multa vreme...pentru prima, dupa multa vreme, ma simt linistita, impacata si stiu ca am facut totul pentru ca iubirea sa fie reciproca..am calcat inclusiv pe temerile mele, pe prioritatile mele, mi-am incalcat legamantul fata de mine..am facut si imposibilul sa reinviu acea iubire..care murise demult..am crezut ca intalnirea zilnica poate retrezi sentimente pe care nu le mai purtam in suflet..am crezut ca "rational"..iubirea se reaprinde...ce sa reaprinzi, cand de fapt focul..nu mai avea nici macar oxigen sa mentina "jarul"? Ma sufocam cu dorinta mea..rationala..pentru ca sufleteasca nu mai era demult..comparam ceva ce nu exista de prea multa vreme..incercam sa reaprind dorinta din doua lumanari fara fitil..totul era doar o umbra..o umbra a ceea ce a fost..purtam in sufletul meu..umbra unei amintire placute..amintire ce o reaprindem doar in capul meu..in sufletul era mereu bezna..