Hilara lumea!

Sunt atat de multe lucruri in capul meu la aceasta ora, multe despre care as vrea sa scriu. Am avut o zi cu acrituri de oameni. Toti se dau destepti, dar sunt atat de redusi incat mi-e greu sa cred ca isi aduc aminte cat au dat ieri pe o paine. 

Cu siguranta cel mai greu e sa lucrezi cu oameni printre oameni. Nu toti oamenii, dar sunt multi care fac ca universul uman sa fie cu adevarat pus in balansul rautatilor. Exista atat de multi oameni frustrati, rautaciosi, deloc placuti, de parca planeta asta s-a transformat in planeta tembelilor.

Pe langa faptul sunt habarnisti grav la capitolul limba romana, habar n-au sa faca doua calcule, se si umfla in pene...evident prostia e proportionala cu greutatea lor corporala. Ca asa e in capitalism, de dam rotunzi, dar suntem de fapt patrati. 

In fine, greu de explicat oamenilor ca sa dai dovada de respect nu te costa nimic. Ma rog, te costa cateva secunda din viata. Ce sa zic, ca nu stiu cum unii au ajuns sa se angajeze in anumite locuri. Eu nici macar la curatenie nu i-as lua, ca sunt convinsa ca nu ar stii cate role de hartie igienica au in depozit.

Ma crucesc de parintii pe care ii intalnesc. Copii doar cu suzete, scutece pana la varste mari, junk food si sucuri acidulate, proasta educatie, lipsa de respect si aici. E de-a dreptul dezastru. Intreb si eu, de ce ai face 3 copii sau 4? Nu esti in stare sa ai grija de doi, poate nici de unul asa cum ar fi normal, dar tu vrei 4. De ce? Pentru ca poate te-ai obisnuit sa stai acasa sau? Nu stiu, nu vreau sa fiu rea, dar mi-e ireal sa inteleg motivele. 

E dificil sa fii 100% dedicat chiar si unui copil, pentru ca esti om, esti obosit, ai nevoie de aer sa respiri, ai nevoie sa poti sa te speli pe dinti singur. 

Vorbeam cu o prietena de-a mea acum ceva timp,si-mi spunea ca isi mai doreste inca un copil. La momentul respectiv, cel mic nu umbla. Acum de cateva saptamani am auzit-o spunand ca e de ajuns un copil, ca e obosita, ca nu mai poate cu cel mic.

Nu e asa de usor precum pare de pe margine....