Lumea lor si lumea mea!

Cat de diferiti sunt oamenii care sunt parinti si oamenii care nu au copii! Primii ii vor intelege intotdeauna pe cei din a doua categorie, insa cei din a doua niciodata pe cei din prima. Ba frate, cand vad oameni care au tot timpul din lume doar pentru ei si si-l petrec doar obosindu-se cu tot felul de chestii sociale, doar de dragul ca da bine, imi vine sa o iau pe aratura. Jur! Nu o sa inteleg niciodata de ce nu ai alege in weekendurile ploioase sa stai in patul tau, uitandu-te la televizorul tau, punand pauza cand vrei tu activitatilor din jur, stand doar si bucurandu-te de libertatea aceea de a fi doar tu cu ea sau tu cu el sau doar tu cu ego-ul tau! EU tanjesc dupa astfel de momente! Tanjesc sa ma bucur de 10 minute de stat in pat, uitandu-ma la televizor doar la ce vreau eu ( altceva orice in afara de desene, desene si muzica ). 

Si o sa zici ca atunci cand nu aveam si eu o pitica, o stergeam mereu de acasa. Uite ca nu! Chiar stateam si prin casa, ma bucuram si de intimitatea casei si de linistea caminului departe de nebunai cotidiana.

Ah da, inca ceva. Daca faci sport, alergi, tragi la fiare sau mai stiu cu ce te intretii, de ce trebuie sa stie toata natia? Ca asa e cool, nu? Only good vibe :)) Bai frate, jur ca rad de oamenii astia care am impresia ca alearga si isi editeaza kilometri, doar ca sa ii bage lumea in seama. Stii ce cred? Oamenii acestia sufera de lipsa de atentie!

OK, si eu alerg, dar nu ma apuc sa postez pe retelele de socializare cati km, cu ce sunt imbracata si cum imi fuge parul in vant. O fac pentru mine. Si nici macar nu stiu cati km alerg. Ca nu asta ma intereseaza. Ma intereseaza sa fac miscare, sa ma eliberez de toata energia aceea inutila, sa ma bucur de muzica din casti, de aer, priveliste. Asta e tot! Postarile altor nici nu te incurajeaza, nici nu te ajuta cu nimic. Suna doar a lauda si cam atat.

E drept toti s-au obisnuit sa-si puna toata viata pe retelele de socializare, ca daca nu esti acolo sa te vada lumea buna, degeaba esti. Si stii ceva? CU atat raman acesti oameni. CU o avida dorinta de a fi bagati in seama. Problema e ca lumea nu-i baga. Lumea isi vede de treaba lor, de viata lor, de ignorantele lor, de nebunia lor zilnica, de nemultumirile, de lacrimile, de bucurile si de toate acelea lucruri despre care nu stim.