Povestea ta... din anul urmator...

Parca mai ieri..era 31 decembrie 2010..peste putin timp e...31 decembrie 2011..in curand urmeaza bilantul anului in curs..realizarile si esecurile, implinirile, dorintele ..toate vor fi puse in balanta anului 2011...toate impreuna cu dorinta pentru 2012...toate te-au determinat sa mergi mai departe, sa pasesti poate cu teama sau cu sigurantza spre un nou inceput..un nou inceput de an..care poate aduce cine stie schimbari frumoase in viata ta..poate veni cu nou job, poate cu o poveste frumoasa de iubire ( asta daca nu ai inca parte de ea)...poate vine cu doua povesti reunite intr-o singura poveste..povestea ta din anul urmator...povestea pe care o scrii chiar in acest moment, cu gandurile tale, cu reactiile tale, cu dorintele tale, cu modul tau de a-ti creiona pasii siguri sau nesiguri spre un nou capitol..un capitol cu 365 de file..fiecare fila astepandu-si randul sa fie scrisa...de tine..de reactiile tale, de modul tau de a umple golul, de privirea ta, de rasul tau, de zambetul tau, de lacrimile tale, de tacerea sau de cuvintele tale...de copilaria sau de maturitatea ta..de placerea de a trai fiecare moment la intensitate ridicata..de modul tau, de-ati pune amprenta pe lumea din care faci parte..de modul in care iti creezi bolul tau de sticla, in care tu esti cel care confera echilibru...sau din contra instabilitate...toate aceste trairi contureaza inca un an din viata ta...

Magia Craciunului

Magia sarbatorilor de iarna, incepe sa se simta...e suficient sa mergi in marile magazine, ca sa iti dai seama ca mai e putin pana cand vei aseza bradul in suport, pana cand vei scoate ornamentele si vei incepe sa dai culoare crengilor verzi si pana cand iti vei pune si o dorinta la final de an. Craciunul este sarbatoarea mea preferata, imi aduce aminte de momentele copilariei, cand asteptam cu mare drag sa impodobesc bradul, alaturi de ai mei. Imi placea tare mult sa-i trimit scrisori lui Mos Craciun si eram surprinsa cand disparea scrisoarea de pe pervazul geamului. Si acum mama pastreaza scrisorile, pe care eu si fratele meu i le trimiteam Mosului. Niciodata nu mentionam in scrisoare ce am vrea noi sa avem, ci, ce ne-am dori pentru familia noastra, ceva ce ne lipsea la toti patru. Si de fiecare mentionam "doar daca poti Mosule". In plus in fiecare an inainte de Craciun, banii de buzunar pe care ii primeam de la parinti, eu si fratele meu, ii imparteam pentru cadouri, pentru toata familia. Ne gandeam la toti. Niciodata nu ne-am cumparat noua cadouri de Craciun. Tot timpul faceam o lista cu membrii familiei, numaram banutii, dadeam o tura prin magazine si vedeam ce putem sa cumparam. Avea cam 7-8 anisori cand faceam acest lucru. Si de atunci, tot asa facem si acum, in fiecare an. Doar ca, lista persoanelor, pentru care facem cadouri s-a mai restrans putin. Cele mai dragutze si comice momente, era cand eu si fratele meu cautam prin dulapuri, pentru ca deja stiam ca parintii sunt ajutoarele Mosului. Au fost ani cand gaseam o parte dintre cadouri, care evident includeau si dulciuri, si incepeam sa gustam. Insa nu asa mod incat mama sa-si dea seama. Faceam pe ascuns, dar si normal totusi cu bun simt. Si de fiecare data, ne ziceam ca vom fi surprinsi cand vom primi cadourile sub bradul de Craciun. Cred ca in acest lucru consta magia Craciunului, sa oferi celor dragi cate ceva...sa ii suprinzi..daruieste si vei fi fericit. Iar cand daruiesti din toata inima, atunci fericirea e sincera. De cand eram mici, mirosul portocalelor insemna ca a venit Craciunul. Si acum la fel simt..chiar daca, acum imi pot cumpara portocale in oricare zi din an. Craciunul pentru mine, mereu a fost sarbatorea familiei...si acum la fel este. In plus, anul acesta Craciunul va fi acompaniat de noul album al lui Michael Buble, pe care ti-l recomand cu mare caldura. Pentru tine ce semnificatie are Craciunul?

Poveste de viata

Omul din fire este mereu nemultumit..daca are parul cret, de ce nu l-a avut parul lins, daca e blond, de ce nu e brunet, iar lista nemultumirilor legate de aspect poate sa continue la nesfarsit. Nemultumirile nu se opresc nici cand vine vorba de realizarile din viata...unii au masina, altii circula cu mijloacele de transport in comun, unii au casa, altii stau cu parintii sau in chirie..unii pot sa aiba tot ce-si doresc, altii au tot ce-si doresc din punct de vedere financiar, dar nu au parte de atentie, iubire, de persoane dragi. Ma intrebam daca maine m-as intalni cu Dumnezeu si m-ar pune sa aleg intre cariera si familie ce as alege? Ce as alege? Categoric familia. De ce? Pai ia sa vedem..ai bani..bun..iti cumperi tot ce-ti doresti financiar: masina, casa, vacante, case de vacanta, toata tehnologia din lume. Si totusi nu ai cu cine sa te bucuri de toate acestea..nu ai pe cine sa plimbi azi, maine, nu ai cu cine sa mergi in vacanta ( in afara de "prieteni"/"prietene" doritori/doritoare de o vacanta), ai cel mai tare lcd, perfect, iti chemi prietenii sa va uitati la un film sau poate la meci de fotbal. Iesi in fiecare seara prin cluburi, prieteni/prietene de ocazie iti gasesti, revii acasa si poate singur, in unele seri ai insotitori/insotitoare. Si uite asa trec anii, tu esti cel mai tare,ai cea mai tare masina, cea mai tare casa, dar ajungi la o varsta cand totusi distractiile de prin cluburi nu mai merg, prietenii tai au deja si ei familie si nu mai vin la un meci, pentru ca au alte prioritati, iar tu pui capul seara pe perna si esti singur..vacantele incepi sa ti le petreci tot singur..si asa, cum trec anii..incepi sa te intrebi tu de ce nu ti-ai gasit sufletul pereche, tu de ce nu ai alaturi de tine pe cineva in fiecare noapte, care sa-ti respire la ureche, care sa-ti ocupe tot locul din pat, care sa aleaga programul la tv sau care sa aleaga vacanta. Atunci iti pare rau ca esti tot..singur..in acele momente privesti pe strada, in timp ce mergi incet cu masina si observi oameni de varsta ta, cu o plasa in mana, avand pe cineva langa ei si care nu merg in malluri sa-si faca cumparaturile, ci la magazinul din colt. Ii observi, le observi privirile, bucuria sau tristetea. Te dai jos din masina, pasesti si tu pe trotuar, cei din jur vorbesc la telefon, ba cu sotia/sotul, ba cu mama/tata, ba cu sora/fratele tau. La tine nici telefonul nu mai suna. Tu esti singur...pe langa tine trec doi oameni simpli, tinandu-se de mana, care nu poarta haine de firma si nici nu se dau cu cel mai tare parfum aparut pe piata. Si totusi tu ai totul,si ei au doar dragoste, tristeti, dar au pe cineva langa ei. Nu-ti pare rau ca esti tot singur?

Chiar trebuie?

Cateodata mijloacele tehnologice parca ma sufoca, cateodata parca nu ai chef sa raspunzi la telefon, la mailuri si totusi trebuie sa faci. A devenit un rau necesar. Ma gandeam ca as putea sa renuntz oricand la acest rau necesar. Cateodata imi vine sa inchid telefonul, laptopul..tot..sa fie asa o liniste de sa te sperie..dar o liniste, atat de placuta, incat sa-ti doresti sa fie conturbata nici macar de unduirea sunetelor pe valurile unei mari linistite...de multe ori cand suna telefonul il pun pe silent, am ajuns sa urasc telefonu..de multe ori nici nu raspund chemarii, pentru ca pur si simplu nu am sa vorbesc..vorbesc toata ziua la radio...e suficient de foarte multe ori...cateodata obosesc si doar sa ascult, dar sa mai si vorbesc..de multe ori nici nu trebuie sa zic nik..ma simt de multe ori ca un robot, care asculta, sau care trebuie doar sa raspunda..zici ca m-am transformat intr-un robot..un robot care isi cunoaste interlocutorii, care stie ce urmeaza sa auda, ce trebuie sa spuna sau care stie ca uneori trebuie sa renunte la tot si doar sa stea cu telefonul la ureche..e drept ca oamenii trebuie sa comunice, dar de multe ori, eu doar ascult..atat trebuie sa fac..si de multe ori, parca nu am rabdare sa fac nici macar acest lucru..am zile cand nici macar pe mine nu pot sa ma ascult,nici macar gandurile nu mi le pot auzi, dar sa mai ascult pe altii..doar cand vad ca "ringaie"telefonul imi vine sa scot cartela sim si sa o fac sa pluteasca ca o frunza intr-o toamna agitata..pe tine nu te enerveaza, deranjeaza uneori telefonul?

Povestea Scorpions continua....

Povestea Scorpions...a inceput cu cateva luni inainte..cand am aflat ca legendarii de la Scorpions vor concerta la inaugurarea Cluj Arena. Nu puteam sa ratez acest megaconcert, ultimul pe care cu sigurantza il sustine in Romania (avand in vedere ca legendarii rockului se afla in turneul de retragere). A venit si ziua de sambata, 8 octombrie, din pacate cu o vreme de nu-ti venea sa iesi din casa. Mi-am luat sotul de mana, m-am intalnit cu fratele meu si cu iubita acestuia si am plecat spre stadion. In apropierea stadionului ne-am dat intalnire si cu parintii mei. Nu puteam admite sa nu fie si ei prezenti la un asemenea eveniment de amploare. In jur de ora 16 ne-am asezat la rand pentru intrarea in stadion. Nu a fost imbulzeala, dar ca de fiecare data exista oameni care intra in fatza si chiar inaintea tuturor pe stadion, doar ca au cunostiinte printre cei care s-au ocupat de organizare. A venit si randul nostru sa ne prezentam biletul si sa ne asezam la tribuna a 2-a. Intrarea in stadion a fost urmat de un "wow", in momentul in care am privit stadionul din interior, o constructie ce te primeste cu mare caldura, indiferent ca ai 60 de ani sau 5 ani; pentru concertul celor de la Scorpions, nu a exista o anumita categorie de varsta si era probabil de asteptat. Ne-am asezat pe scaune, am privit in jur si am admirat frumusetea de stadion. Stadionul a inceput sa se umple, si in jur de la ora 18 si cateva minute au inceput concertele. Grigore Lese a deschis seara. Cand s-a apucat de cantat sau ce o fi fost, m-am speriat. Sonorizarea era atat de proasta, sunetul era infundat, nu auzeam decat niste "lalaituri"si cam atat. A urmat trupa Senzor, apoi Semnal M. Sonorizarea tot la fel de proasta, abia daca puteai sa intuiesti ce canta cei de pe scena, noroc ca macar versurile de la piesa "La fereastra ta"le stiam si eu. A urcat apoi pe scena trupa Pacifica, care au cantat piesele trupei Compact. Inainte ca trupa Scorpions sa urce pe scena au cantat si baietii de la Voltaj, care chiar au reusit sa ridice lumea de pe scaune. La un moment dat, soltistul trupei, Calin Goia, a cerut sa se inchida toate luminile si toata lumea sa-si aprinda telefoanele, atat de frumos se vedeau luminitzele telefoanelor in acea benza, parca era plin de licurici pe Cluj Arena. Apoi pauza de cateva piese. Bune piesele. Apoi in spatele scenei s-au vazut niste limuzine care au parcat si atunci toata lumea a inceput sa aplaude si sa urle. Era asa frumos cum rasuna stadionul. Apoi au urcat cei de la Scorpions pe scena, iar solistul a inceput asa :"Buna seara Cluj". Evident ca multimea l-a aplaudat incontinuu. Si a inceput show-ul. Un LCD imens, in spatele scenei rula filmuletze care toate aveau legatura cu show-ul greilor, cu luminile din fatza scenei care se schimbau de la o piesa la alta. Tata a fost foarte cuminte pana a inceput trupa Scorpions, atunci a inceput sa se dezlantuie. Era asa de fericit ca un copil. Stiam ca atat tatalui meu cat si mamei mele adora trupa Scorpions, asa ca nu aveau cum sa rateze concertul. Cele cateva grade cat se inregistrau la ora 22 si un pic, m-au facut sa nu-mi mai simt mainile si picioarele desi m-am imbracat gros, dar totul a meritat. In ziua concertului de dimineata am facut auditie Scorpions, ca sa intram in febra concertului. A fost un concert care mi-a placut enorm. Imi parea extrem de rau sa nu fiu prezenta. Ma bucur ca i-am avut alaturi de mine si pe cei dragi.
Inchei postarea mea prin a-l felicita pe fostul meu colegul de emisiune! Bravo tati! Sa cresteti mari si sanatosi si ma bucur enorm pentru voi!

"Lumea Buna"

De prea multe ori innotam intr-o lume care nu are maluri, intr-o lume plina de incertitudini, de rautati, o lume care se arunca in larg dupa fiecare buturuga dusa de valurile oceanelor. Ar fi in stare sa te innece, doar sa prinda ei "aparentza" de a pluti. Traim intr-o lume in care aparentele conteaza, in care superficialul este atat de comun, incat l-am acceptat, ba mai mult face parte din cv-ul fiecaruia dintre noi...e o aparentza care ne determina sa punem etichete, in functie de imaginea pe care o vedem si pe care fiecare individ in sine ar trebui sa si-o asume. De cate ori nu am auzit expresia.."pai daca sefului ii place de tine..mai bine zis de fata ta (cam asta este expresia), ai sanse sa faci parte din mediul pe care crezi ca ti-l doresti". E o deruta continua, nu mai stii ce conteaza pana la urma. Am ajuns sa ne catalogam semenii doar dupa modul de aranjare si culoarea parului, machiaj, dupa eticheta de la haina, dupa semnul de pe pantofii sport si dupa parfumul pe care-l foloseste. Unii insa nu reusesc sa combine foarte bine etichetele si nici marcile pe care le poarta si ti-e si frica sa te uiti la ei...ti-e frica sa nu te pufneasca rasul, ba chiar mai mult sa intrebi daca nu cumva i s-a spart oglinda acasa...am devenit niste obiecte imbracate in ambalaje, de multe ori ca niste pomi de craciun...ne mai lipsesc doar luminitele si suntem gata de pusi in suport in camera. Decentza? Oare cineva mai stie ce inseamna? Ehhh...multe si multi au impresia ca e suficient sa ai un tricou mulat, eventual o fusta scurta sau chiar o frizura ca si pseudovedetele de pe la noi, ca sa arati chiar bine. Si e obligatoriu sa ai articole vestimentare de la marile magazine de prin malluri, altfel..nu esti in voga..nu faci parte din elita. Nu conteaza ca nu te prinde bine pantalonul in sine sau chiar bluza, important e ca atunci cand bate vantul se vede eticheta si e clar faci parte din "lumea buna". Alege ce ti se potriveste..nu conteaza marca, trendul vestimentar sau chiar eticheta...conteaza cu ce ai in suflet si in cap..restul..se spala, se arunca, se transforma in carpe de sters...tu insa..ramai..tu decizi cum...si ce merita sa lasi in urma ta...

Oamenii

Zi de zi ma bat de sute de oameni. Prin trolee, autobuze, pe strada. Si atunci cand am chef sa-mi interesctez privirea cu cea a trecatorilor, descopar multe povestioare despre fiecare in parte. E suficient sa arunci o privire asupra vestimentatiei, asupra gesturilor, asupra modului in care isi "plimba"trupul pe strada, asupra modului in care se uita in jur. Fiecare om are povestea lui. De foarte multe ori, povestea este usor denaturata, sau mai bine zis nu este cea reala, este cea pe care o lasa sa o vada cei din jur. Gesturile insa ii tradeaza. Mimica fetei spune cam totul despre starea persoanei, despre gandurile sale, despre linistea sau din contra agitatia cu care priveste ziua in curs. Se citeste pe "fata"lor ce-i framanta. Si rar mai vezi fete, linistite. Fiecare se gandeste la ceva, la ceva ce-l framanta. La ziua de munca, la cum sa rezolve problemele pe care le are, la cum sa se faca poate neobservat. Unii insa vor sa iasa in evidenta. E usor sa-i remarci. E suficient sa te uiti la tinuta. Se imbraca extravagant chiar daca nu-i caracterizeaza, insa vor cu orice pret sa fie in mijlocul atentiei. De altfel cei care isi asuma tinute care atrag atentia, nu cred ca si constientizeaza ca vestimentatia spune multe despre ei, ca ascunde ceva, sau ca reflecta o parte din personalitatea lor. Multi iau 3 tinute care nu se potrivesc si pur si simplu le imbraca, parca contureaza 3 povesti diferite. Parca tinutele lor sunt din 3 filme diferite, dar ei cred ca au gasit reteta potrivita pentru a fi poate respectati. Tonul vocii e cel care vorbeste despre starea fiecaruia. Nu e greu sa-ti dai seama, daca totusi ai habar. Sunt insa si oameni care reusesc sa se controleze, sa mascheze starea lor interioara printr-un zambet. Nici nu-ti dai seama ce se ascunde in spatele vocii lor, nu-ti dai seama poate cate ganduri au sau cum le-a fost ziua. Dar asa reusesc de multe ori sa primeasca intrebari suplimentare. Mereu iti vor raspunde ca o duc bine, ca au o viata care urmeaza o panta ascedenta.