Ce e fericirea?

Fericirea...descrisa in multe feluri..poti fii fericit cand ai reusit sa-ti cumperi o masina mai puternica, cand ai reusit sa-ti iei un examen, cand ai reusit sa treci peste o noua zi la locul de munca...insa poti fi fericit cand astepti sa vina ziua de maine, indiferent cu ce, stii ca macar o parte te face sa tresari, te va determina sa simti un nod in stomac, ceva te va suprinda,nu-ti dai seama de ce, insa iti place....pur si simplu si tocmai pentru acest aspect, astepti sa vina ziua de maine..e ceva ce nu-ti poti descrie in cuvinte...e prea complex sau prea simplu sa poti spune asta...pur si simplu asa simti...de ce? Nu tine poate nici de viata profesionala, tine pur si simplu de ceva ce face ca pulsul sa creasca in intensitate in modul placut..simti ca vrei sa te trezesti si sa vina ziua de marti..de ce? nu-ti dai seama poate chiar in totalitate, dar asa simti..cam asta inseamna fericirea..ceva care sa-ti readuca la viata trairile, emotiile..nu-ti dai seama ce e exact, dar e acolo..dar o astepti, mai mult decat ziua de vineri....nu stii ce sa faci, asta inseamna ca fii fericit necontenit si fara sa te gandesti care este cauza, pur si simplu simti ca e acolo...iti pui intrebari, dar nu vrei sa stii exact raspunsul, nu poti sa-l anticipezi, pentru ca nu poti sa anticipezi exact ce e..e ceva ce te determina da te ridici din pat, de pe scaun, si sa simti un nod in stomac..motive? Nu ai..pur si simplu asa e..nici un eveniment precedent nu a anticipat asa ceva, nici tu nu te-ai gandit la asa ceva..fericirea adevarata e continua si neincentata si in plus nu o astepti..doar apare..intri in joc si stii ca nu vrei sa renuntzi la joc, tocmai pentru ca e ti-e imposibil sa afli finalul..intotdeauna ceva neprevazut si neasteptat te va face fericit...

Ce-mi place sa fiu alintata!

Nici nu-mi vine sa cred ca e deja duminica..duminica? hmmm..nu se poate..a trecut repede si acest sfarsit de saptamana, dar a trecut frumos...vineri s-a lasat cu un ciolan la cuptor pregatit de sotul meu...nu l-am mancat singuri, ci cu niste prieteni de-ai nostri..l-am mancat, nu chiar pe tot, apoi am plecat spre piata unirii, unde am mai prins vreo 15 minute din concertul parazitii..am trecut si pe o terasa si am ajuns asa tarziu in noapte acasa...cum m-am pus in pat am si luat somn instant...daca ma intrebi cum a trecut ziua de ieri, cred ca-mi trebuie ceva timp sa-mi aduc aminte...a fost frumoasa, rapida..si ziua de azi a fost in doi si linistita si frumoasa, cu plimbare, cu masa in familie...lucru pe care nu l-am facut in ultima perioada de prea multe ori..de fapt imi ajung degetele de la o mana sa numar experientele de acest gen..dar ce bine a fost! Eu sunt dependenta de atentie si de iubire...sigur nu sunt singura, dar eu recunosc si sunt ca pisicuta, care mereu vrea sa fie alintata si mangaiata...adevarul e ca de multe ori imi place sa fiu sufocata de momente de trandrete si adevarul e ca fac la fel...cel mai frumos e cand, astfel de clipe iti sunt impartasite si nu-ti pare rau ca le-ai oferit si ca nu le-ai primit inapoi cu aceeasi intensitate..fiecare dintre noi tanjim dupa astfel de momente. Eu sunt norocoasa ca am parte de asa ceva si ma bucur atat de mult, ca acum suficient de mult timp sa le apreciez si sa le impartasesc...

Nimic nu e ceea ce pare

Nimic nu e ceea ce pare..o zicala care se potriveste in orice domeniu..la job, din exterior, totul pare tentant si frumos, dar cand deja intri, iti dai seama ca lucrurile sunt atat de ciudate, complicate si neplacute, incat iti vine sa o iei la fuga pe jos...nu de alta, dar nu te poti opune si nici nu te poti lupta, singur, cu morile de vant..macar in viata personala tu esti stapanul sentimentelor, a ideilor si a tot ce se intampla..nimic nu e imposibil, atunci cand iti doresti ceva cu ardoare..e doar chestiune de timp, ca sa se intample acest lucru..asta ii spuneam prietenei mele chiar in aceasta dimineata...trebuie sa vizualizezi ce-ti doresti si sa crezi cu tarie ca asa se va intampla..nu te da batut niciodata...important e sa stii ce-ti doresti, sa cantaresti fiecare situatie, oportunitate si bineinteles sa simti ca merita sa te lupti...e cel mai important sa-ti gasesti linistea si sa nu o lasi sa dispara din viata ta, sa faci orice sa o mentii...e foarte important sa fii sincer cu tine, atunci cand te gandesti ce-ti doresti si bineinteles sa fii si rational..ratiunea e cea mai sanatoasa..niciodata nu da gres..pe ea sigur pe poti baza, pe instinctele tale..normal ca trebuie sa-ti urmezi si chemarea inimii..fara acest aspect, ne putem considera roboti..mai nou si ei au sentimente si le impartasesc...ne putem considera bogati, cand sufletul este linistit si impacat..de altfel e ceva ce nu-ti poate lua nimeni, ceva ce nu dispare, doar daca tu iti doresti sa se intample acest lucru..ma pregatesc de weekend..cu iesiri cu prietenii, concerte, somn, filme..uhu..ce bine suna, incat ma bucur de aceste momente, pe care nu le-am avut multe luni, ca un copil..pentru ca asta sunt eu ..un om matur cu suflet de copil :)

Lucruri simple

Chiar povesteam cu o prietena despre viata asa in general, povesteam despre viata ei, despre cum ar fi fost viata ei, daca ar fi luat anumite decizii...cu siguranta ca diferita..dar,chiar ii spuneam ca nimic nu e intamplator...chiar daca la prima vedere asa pare..de altfel pe moment, cand analizezi lucrurile care ti se intampla, nu le gasesti de multe ori un sens..imi spunea ca nu mai are rabdare, ca anumite lucruri ar vrea sa se intampla azi sau cel tarziu maine..nu s-au intamplat nici azi, nici maine, dar cu siguranta ca peste un timp, se va bucura ca a mai avut rabdare...e drept ca de cele mai multe ori,cand treci prin anumite momente neplacute si vezi ca sirul acestora nu se incheie, ti-ai dori sa le stopezi cu orice pret...ti-ai dori sa treci peste obstacole, cat mai repede si sa te vezi in varful piramidei..varful piramidei difera de la persoana la persoana..ea chiar spune ca daca viata ei personala s-ar apropia de ceea ce-si doreste, ar trece mai usor peste  perioada de acum si probabil ca nu s-ar mai gandi sa plece cat mai departe de casa..in sensul ca nu s-ar mai concentra doar pe obtinerea unui job pe bani multi.."imi doresc liniste"spunea ea.."imi doresc lucruri simple de la aceasta viata"..ajungi la moment dat, cand lucrurile materiale, cu siguranta ca nu mai compenseaza lipsa linistii emotionale...imi spunea si ea, "m-as bucura sa ma plimb liniste printr-o padure alaturi de cel drag, nici nu m-ar interesa cu ce sunt imbracata, sau ce vom manca"...si cam asa e..nici nu mai conteaza cand esti implinit sentimental..nu mai trebuie altceva sa compenseze, poate ca mai trebuie ceva ca sa completeze, repet sa completeze, nu sa suplineasca fericirea emotionala..pana la urma indiferent ca recunoastem sau nu, ne bucuram de chestiile marunte, chiar daca traim intr-o era comerciala, de fapt aceste sunt momentele in care reusim sa ne linistim, sa fugim de agitatia cotidiana, de nepasarea celor din jur, doar atunci cand traim..momente simple..pentru tine cum e? Mai apreciezi lucrurile simple? Ti-e dor de ele?

Nu urasc! NU am urat niciodata!

Chiar azi ma intrebam asa in sinea mea..daca am urat vreodata pe cineva? Si m-am tot gandit..si am ajuns la concluzia ca niciodata nu am putut sa urasc pe cineva..indiferent de context..poate ca am dispretuit acele persoane, dar in sinea mea niciodata nu am urat pe nimeni..chiar ma intrebam ce e acea ura..oricat de rau mi-au facut multe persoane, niciodata nu le-am urat..poate chiar mi-a fost mila de ele, pentru ca au incercat sa ma faca sa le urasc...niciodata nu am purtat cuiva ranchiuna,pana la urma fiecare primeste ceea ce ofera si ceea ce merita, nu sunt eu judecatorul suprem..nici nu vreau sa-mi asum o asemenea responsabilitate majora..cu sigurantza ca multe dintre intamplarile neplacute, m-au facut sa fiu mai puternica, sa apreciez anumite valori..cu sigurantza ca am invatat din aceste experiente, de fapt nici nu-mi pare rau ca m-am lovit de astfel de oameni, pentru ca eu am decis singura...cu sigurantza ca am invatat multe despre mine, si acest lucru e cu siguranta extrem de important..de multe ori m-am depasit pe mine, de multe ori am constientizat ca lucrurile pot merge mai departe si ca pot face fatza, indiferent de culoarea de la semafor...semaforul vietii..poti intra si pe interzis, o data, de 2 ori, dar poate a 3-a oara te gandesti de ori daca mai continui drumul...la un moment te saturi sa tot iei amenzi pentru parcare interzisa, si asa ca parchezi si tu acolo, unde nu risti sa fii amendat, ba mai mult cauti un loc de parcare  ferit, incat nu ai nici o sansa sa se ia cineva de tine...si asa ca decat sa se ia cineva de tine zilnic, chiar si atunci cand ai parcat legal, preferi poate chiar sa mergi cu troleul, sau chiar pe jos...sa stai deoparte de tot..sa fii un spectator...in plus viata simpla e cea mai sanatoasa..si in plus o poti condimenta, fara sa simti ca ai pus poate prea mult ardei iute...

Poti muta muntii din loc!

Linistea interioara nu poate fi compensata niciodata cu lucruri materiale, mai ales daca vorbim de liniste interioara durabila si sanatoasa...linistea este data de trairi, de modul in care tu iti gestionezi viata, trairile...

am avut multe perioade in viata, cand eram atat de confuza, incat drumul pe care paseam avea atat de multe ramuri,incat imi era imposibil sa decid care ar fi ruta corecta spre linistea sufleteasca..chiar vorbeam cu prieteni, cu apropiati...si e categoric sigur..linistea este oferita de trairile sufletesti, de viata emotionala si personala, nu de viata profesionala...da, viata profesionala iti aduce putina siguranta, dar nu compenseaza lipsa fericirii, a bucuriei,a  linistii...ne petrecem cel mai mult timp la locul de munca, incat uitam, sau eu cel putin am uitat sa ma bucur de lucrurile care contau si care conteaza...ajungi la un moment dat sa te intrebi, ce merita cel mai mult, sa sacrifici timp cu cei dragi sau sa alegi viata profesionala...de fapt ce conteaza cel mai mult in viata? Cu ce ramai, ce te face fericit? Ce-ti aduce liniste interioara si calm? Cand ai liniste poti sa infrunti totul cu mai multa usurinta...poti sa faci fata chiar la tot, fara efort...e neplacut, pt ca de cele mai multe ori, fara sa vrei te descarci pe cei din jur..eu sunt genul care spune mereu ce gandeste si ce are pe suflet,si fac acest lucru, pentru ca cei din jur sa-si dea seama ce se intampla cu mine...cel mai bine sa decizi ce-ti aduce linistea sufleteasca si sa faci orice ca sa o ai..indiferent cat de imposibil pare la prima vedere..poti muta muntii din loc!

Un om mare cu suflet de copil!

Am avut o zi f frumoasa..am petrecut timp cu o prietena buna de-a mea si am vb mult la telefon, cu tatal meu, care zicea, de altfel ca nu a mai ras asa de bine de la "12 ani"...chiar am ras mult mai telefon, am vb mai bine de o ora..ma bucur ca am reusit sa-i binedispun pe cei din jur, sa fiu eu..pentru ca eu asta sunt, un om vesel, haios, care e langa cei dragi, mai ales atunci cand au nevoie de mine..am vb cu mama mea, care este plecata pentru cateva luni si alauri de care am ras, pret de un minut..asta sunt eu..nu m-am mai simtit asa de linistita de asa de multa vreme, incat imi era teama sa ma privesc in oglinda...nu ma recunosteam eu..era chiar iesit din comun sa ma recunoasca cei care nu ma cunosc, cei dragi isi faceau griji pt mine...ma simteam prost, ca pe langa problemele lor, trebuiau sa-si faca ganduri si pentru mine...eu mereu am fost un stalp de sustinere, de sustinere emotionala si am ajuns la un moment dat sa ma inclin singura si sa ma prabusesc...vb cu ai mei si imi dau seama cat de dor le este unul de altul ..extrem de dor..aceasta distanta i-a si apropiat si sunt convinsa ca-i va apropia si mai mult si in plus, le-a inchegat si mai mult relatia..pentru ca vorbesc de o relatie de principii, nu una trecatoare...vorbesc de o casnicie de chiar 32 ani...pe 12 decembrie anul acesta..32 de ani....acum realizez parca cati ani am eu..pentru ca sufletul meu este al unui copil...care mereu parca are nevoie de protectie...protectie sufleteasca...de ce? pentru ca eu niciodata nu sunt implinita si fericita daca cei din jur nu sunt la fel, daca nu pot sa le "zmulg"un zambet, sa fiu eu cea, care le da aripi..chiar despre acest lucru vb cu prietena mea...e greu sa intelegi acest aspect, daca nu esti pe aceeasi unda..o sa crezi ca e doar pur si simplu un capriciu de copil, imaturitate..sa fim realisti..in sinea noastra toti suntem niste copii...ne bucuram de lucrurile marunte si cu totii ne-am dori, sa ne reintoarce la copilarie...e drept ca putini si recunoaste si ne asumam acest aspect...de ce sa-l ascundem, cand de fapt acest lucru da culoare vietii?