Forta gandirii pozitive

Chiar ma gandeam zilele trecute, cat de mult ma enerva cand eram in liceu, cand era obligatoriu sa citesc o carte de sute de pagini in cateva zile. Ma enerva de numa numa, nu pentru faptul ca trebuia sa o citesc, ci pentru ca eram obligata. Acum citesc din placere si citesc zilnic. De cateva zile m-am apucat de citit o noua carte, se numeste Forta gandirii pozitive. Fratele meu mi-a recomandat-o si nu am putut astepta pana o termina el de citit, asa ca mi-am cumparat-o. E incredibil de interesanta cartea. In primele doua zile cred ca am citit vreo 200 de pagini, pur si simplu nu-mi putea dezlipi ochii de foile cartii. Cum ii spune si titlul, Forta gandirii pozitive, inveti sa nu mai lasi grijile sa-ti acapereze integritatea mentala, inveti sa-ti golesti mintea, sa te gandesti mental doar la lucruri pozitive. Iti recomand cu mare caldura aceasta carte. Mai am de citit cateva pagini din carte, iar apoi o voi reciti. Am invatat sa gandesc pasii vietzii in note pozitive, sa las grijile deoparte, sa ma bucur cu mai multe intensitate de ceea ce am. Simti ca viata ta este groaznica si ca nu ai nici o cale de iesire? Atunci fa precum spune autorul cartii: fa o lista cu persoanele pe care le ai alaturi de tine. Vei descoperi ca esti o persoana norocoasa. Incearca sa-ti creezi mental ceea ce-ti doresti de la viata, crede in ceea ce doresti si gandeste-te mereu la acea imagine. Vei vedea ca lucrurile pozitive se vor "scalda" in viata ta. Daca mereu vei gandi negativ, vei atrage asupra ta toate lucrurile neplacute. Asa ca am un sfat pentru tine: Urmeaza-ti instinctul, crede cu tarie in ceea ce doresti si vei constata ca NIMIC NU E IMPOSIBIL!

Verigheta...ce simti cand o porti?

Ziua care uneste destinele a doua persoane sortite, care s-au decis sa-si uneasca destinul este extrem de emotionanta. Doar cand ma gandesc la ea am extrem de mari emotii. Zilele acestea trebuie sa vina si verighetele, comandate. Am asa mari emotii. De abia astept sa simt emotia ce ti-o transmite cele doua parti ce unesc un intreg. O sa intrebi daca e suficient sa ai o verigheta pe deget ca sa te simti diferit? O sa-ti raspund scurt: da, pentru ca ea aduce cu sine multe emotii, multe de tot..nu e doar o verigheta, e purtatoare de emotii, de multe semnificatii. Cand esti deja in apropierea celui mai frumos eveniment din viata ta, iti vei da seama cat de mult face chiar si o verigheta. Zici inainte sa te decizi ca nu e mare lucru si cand ajungi in bijuterie si constientizezi ce urmeaza, te vor cuprinde fiori. E ceva greu de descris, e greu sa-ti spun in cateva cuvinte semnificatia. Nu e doar o bijuterie, doar ceva de purtat, e un obiect incarcat de atat de multe trairi, incat e greu sa-ti dai seama care este cea mai important sentiment pe care-l traiesti cand o ai pe deget. Am sa-ti spun ce am simtit eu. Oricum deja am mari emotii, si nu acele emotii ca te prezinti la un job sau la un examen, si te intrebi ce urmeaza sa fii intrebat, sunt acele emotii placute, ce reflecta trairi incredibil de frumoase in fiecare partica din corpul tau. Nu simti ca femeie acelasi lucru, pe care-l simti cand probezi un inel. Stii ca urmeaza sa-l porti pentru ca e cadou de ziua ta, sau de o anumita aniversare. Dar cand e vorba de ceva atat de serios, nu stii cum sa-ti maschezi emotiile, cum sa nu-ti tremure degetele, cum sa nu ramai fara cuvinte sau cum sa spui ce trebuie. De fapt, aici nu e vorba de cuvinte, e vorba de traire, e vorba sa simti momentul, sa fii cu totul in acel moment, si sa te bucuri de fiecare clipire a ochiului, sa surprinzi reactia celui iubit, si sa o vezi pe a ta in oglinda sufletului. Nu conteaza ca-ti sta sau nu bine, totul consta in ceea ce simti. Daca simti ca locul ei ii este la tine pe deget, atunci poate sa fie o sarma, fara greutate , ca tot e valoroasa in adancul sufletului tau, in inima persoanei iubite, si asta conteaza cel mai mult, ca tu si acea persoana sa simtiti ca soarta sufletului v-a adus in acel moment, sa traiti acea "traire"emotionanta, pe care o simti o data in viata.
Pe final de postare mi-am adus aminte ca astazi e Valentine's day. Iti dai seama ce impresionata sunt de aceasta zi, dar nu stiu cum se face, ca desi nu tin mortis sa sarbatoresc aceasta zi, tot am fosta rasfatata si tot mi-am surprins iubitul cu ceva dulce de tot :)

Rochia m-a ales pe mine...

Un anisor a implinit blogul unde parchez eu gandurile. I-am urat la multi ani micului meu jurnal si i-am promis ca-i voi face cadou cateva schimbari anul acesta, poate mai multe postari. Bun. Hai sa-ti povestesc ceva emotionant. Am fost la salonul mireselor pe 30 ianuarie, impreuna cu mama si iubita fratelui meu. Am ajuns la locul cu pricina, am pasit si peste tot eram inconjurata de rochii de mireasa. Nu incercasem pana atunci nici o rochie de mireasa. Ma interesesem inainte la cateva saloane din Turda si din Cluj, si am primit niste oferte la rochiile care mi-au placut, cam piperate, peste bugetul alocat rochiei de mireasa. Sa revin la salonul mireselor. Am intrat, am facut cativa pasi, am aruncat multe priviri, eram intr-o lume de basm, asa am simtit-o eu. Desi era multa agitatie, eu nu auzeam ce se petrece. Simteam ca sunt intr-o lume a mea, in care mi-e permis sa incerc orice. Si asa am facut. Am vazut 2 rochii care mi-au placut la prima "privire". Am intrat in cabina de proba, si am incercat prima rochie. Am iesit afara din cabina, mama avea ochii in lacrimi, si eu. Simteam o emotie, greu de descris. M-am admirat in oglinda, m-am "cocotzat"pe un mic podium, sa privesc lumea de sus, m-am dat jos, si am probat a doua rochie. Nu era tocmai pe masura dimensiunilor mele, dar era frumoasa. Imi placea. Bun. Am zis ca mergem mai departe, avem multe de vazut. Ne-am oprit la un alt stand, am probat doua rochii, ma simteam prea ca o printesa, rochiile erau frumoase, dar simteam ca nu se muleaza pe mine, le respingeam, desi ele tineau bine de mine, incercau sa strige ""ia-ma pe mine, uite ce bine ma asez pe corpul tau suplu". Degeaba, urechile mele nu auzeau aceste cereri. Asa ca am mers mai departe si dintr-o data ochii mei au ramas blocati pe o anumita rochie: era ceva ce nu semana cu nimic. Vroiam sa o incerc. Zis si facut: am probat-o. Simteam ca nu vreau sa o dau jos de pe mine, nici rochia nu vroia sa plece. Totul era croit dupa mine: lungime, dimensiune. Era rochia perfecta. La cererea mamei mele am incercat inca o rochie, cea care i-a placut ei, de la acelasi stand. Bun. Am probat-o: foarte frumoasa rochia, dar ma simteam ca o contesa, parca urma sa devin regina Regatului Unit. E drept ca ma marit cu printul iubit, dar era prea "incarcata"rochia pentru mine. Am dat-o jos, am iesit afara sa respiram, dupa ce am mai aruncat cate o privire la cateva standuri. Am stat, m-am gandit si mi-am pus intrebarea cu voce tare: Care este rochia pe care ti-o amintesti? Am gasit imediat raspunsul: a 5-a era cea care mi-a ramas in minte si in suflet. Asa ca am revenit la standul cu pricina, am reincercat rochia, mi-am pus si o palarie pe cap, si ma uitam in oglinda. In spatele mele au aparut si spectatorii. S-au strans oamenii de parca eu eram ceva mare atractie a evenimentului. Am simtit ca rochia e a mea. Rochia m-a chemat, iar raspunsul meu a fost pozitiv de la prima incercare. Totul e perfect la rochie. O ador. Si acum ma uit la pozele facute de la probe. Printisorul meu nu a vazut rochia, si nu o va vedea pana la marele eveniment. Sper sa nu intrebe asa cum face el cateodata, cand ma pregatesc de cate un eveniment si sunt atenta la toate detaliile: "Unde e Aura? A vazut-o cineva pe Aura?". Cum arata Aura in rochie de mireasa? Poze dupa marele eveniment, pana atunci sunt doar pentru mine :)

Ganduriparcate implineste in curand un anisor!

In curand micul blog implineste un anisor! Astept comentariile si urarile pentru micul copilutz al meu! Astept sa-mi spui cum ti s-a parut ganduriparcate timp de un an de zile, ce ai vrea sa afli de la mine, ce iti place la acest blog, ce-ti displace...si sa nu uitam de urarile pentru acest puiutz ce in curand face un anisor! Chiar ma gandeam sa inchid acest blog...tu ce zici? Il las deschis sau il pun pe stop?

Rochia de mireasa

Se apropie incet, dar sigur ziua in care voi spune "DA"cu toata convingerea, asa ca am inceput sa caut rochia de mireasa. Stiu ce vreau, dar ce vreau eu , trebuie sa se muleze si pe ofertele saloanele de mirese. Asa ca am pornit cu mama sa cercetam piatza, sa ne uitam, sa ne facem o idee asupra modelelor existente si asupra preturilor. Am vazut vreo 2 rochii de mireasa care mi-au placut. Ma enerveaza cand intri in orice magazin, salon de moda, sar comerciantii pe tine. Incearca sa te convinsa, insa cu mine nu si-au gasit nashul, pentru ca stiu ce vreau si nu vreau sa fac compromisuri. Nu mai pot cu rochiile printesa. Chiar i-am spus d-nei care incerca sa ma determine sa-mi schimb optiunea, ca eu nu am fost niciodata printesa, nu vreau sa fiu nici macar pentru o zi. Imi venea sa-i spun ca eu la balurile de la scoala nu am fost niciodata printesa, alba ca zapada si alte personaje, eu am fost costumata in copil al strazii, si am si castigat premiul cel mare, pentru ca am o poezioara frumoasa, pentru ca am iesit din tiparul clasic. In plus rochia de mireasa trebuie sa fie in ton si cu personalitatea mea, trebuie sa fie ceva ce ma caracterizeaza. O rochie cu multe buline, cu multe accesorii si cu multe pietricele nu ma caracterizeaza. M-as simti ca un clovn intr-o zi atat de importanta. Prefer o rochie simpla, care sa ma caracterizeze. Mai urmeaza sa merg la ceva targuri de nuntzi, la cateva saloanele de mirese si apoi voi proba. Momentan nu am probat nici o rochie, si ma gandesc cu mare placere la ziua cand voi imbraca rochia de mireasa. Dupa cate ma cunosc eu pe mine, cred ca voi fi emotionata si cred ca voi scapa si cateva lacrimi pe obraz.

Un nou an..un nou inceput...

S-a incheiat 2010 cu un party, in care fiecare din gasca si-a etalat talentul la cantat. A fost o seara si o noapte energica, comica si tare dragutza. Nici nu am sesizat cand mai erau cateva minute pana la trecerea in anul 2011. Noroc cu cei care s-au uitat la ceas si asa ca am marcat miezul noptii cu un pahar de sampanie. A fost minunat si s-a terminat atat de repede. S-au dus zilele libere, lasand loc zilelor de munca. Noroc cu weekend-ul, care ne mai lasa sa respiram, sa ne relaxam, sa ne odihnim. Am avut parte de niste sarbatori extrem de frumoase, linistite, si imi doream sa nu se termine. Stiam ca de foarte multe ori, orice lucru frumos tine putin. Ma bucur enorm ca i-am avut alaturi de mine pe cei dragi, pe viitorul meu sot, parintii mei si fratiorul meu. Cum timpul urmeaza calea fireasca, la fel si eu. Am pasit in acest an cu noi ganduri, noi sperantze, cu dorintze. O dorintza s-a indeplinit deja. Mai am inca o mare dorintza. Sper ca si aceasta sa se indeplineasca cat mai curand. Cat am fost in concediu, mi-am dat seama cat e de bine sa stai pe acasa, chiar ziceam in gluma ca m-as putea obisnui.

Magia Craciunului..magia acestei luni....

De la ultima postare a mea pe blog...a trecut si ziua mea..a fost o zi atat de frumoasa, incat nici daca o planuiam din timp nu iesea atat de bine..a fost o zi in care am lipsit de la locul de munca, aveam chef sa fiu libera, aveam chef sa fiu doar eu cu cei dragi, cu parintii mei, cu iubitul meu, cu fratiorul meu. Desi ziua mea a cazut anul acesta la inceput de saptamana si desi am fost acasa la ai mei in weekend, nu puteam sa nu merg la mama si la tata, sa-mi spuna la multi ani..mai ales ca stiam cat de mult isi doresc sa ma stranga in brate...si eu imi doream sa fiu alaturi de ei pentru cateva ore. Asa ca ne-am urcat in masina si am "fugit" pana la Turda...i-am luat prin suprindere pe ai mei...insa mama si anul acesta s-a ocupat de "realizarea" tortului, chiar daca stia ca nu voi merge acasa, de ziua mea..Era pregatita cu mancare, cu de toate..a zis ca a simtit ca voi merge acasa...A fost frumos, am suflat lumanarea de pe tort,mi-am pus o dorinta, mi-am strans parintii in brate, ne-am bucurat de companie, de faptul ca am fost impreuna si apoi am revenit inapoi acasa, la Cluj. Seara am sarbatorit evenimentul, sau cum ii place iubitului meu sa glumeasca, "comemorarea", alaturi de fratiorul meu. Nu se poate fara el. Si anul acesta am fost extrem de rasfatata la capitolul cadouri, insa cel mai frumos cadou pentru mine a fost faptul, ca i-am avut alaturi de mine pe cei dragi, la implinirea unei noi varste...si vorba cantecului " azi e ziua mea, inca un an s-a mai dus pe tobogan"...toata ziua am cantat acest refren. Ieri a fost ziua fratiorului meu. Amandoi suntem nascuti in luna cadourilor...asa ca parintii nostri au primit acum multi anisori, doua cadouri minunate...doi copilasi, la interval de un an distanta. Toata lumea ma intreaba de ce nu ma cheama Nicoleta, mai ales ca sunt nascuta pe 6 decembrie..si ca sa fiu rea..as raspunde "de-aia" ;)). Sunt multe explicatii, vreo doua la numar...si sunt suficiente. Si revenind la aceasta luna decembrie, luna cadourilor...de abia astept sa vina Craciunul. E sarbatoarea pe care o iubesc cel mai mult, e sarbatoarea familiei si e cel mai frumos moment din an, pentru mine. Ador sa ascult colindele lui Hrusca, ador sa impodobesc bradul. Apropo de Hrusca, am fost saptamana aceasta la un concert de colinde cu marele artist...a fost extraordinar de frumos, de emotionant. Pe langa colinde, am ascultat si cateva cantece consacrate ale artistului ca si "Ruga pentru parinti". Cred ca toti cei din sala au avut ochii inlacrimati la acest cantec. Pe langa emotie si frumusetea concertului, Hrusca a fost si vesel, ba chiar a zis ca a citit si el acele mesaje haioase ce exista pe net legate de el, si a zis ca s-a amuzat foarte tare cand a citit despre faptul ca daca Hrusca e racit, se amana Craciunul. Vine Craciunul si vine cu multa magie pe care eu deja o simt in suflet...