Ti se pregateste ceva!

"Asociatia Sportiva Minute de Miscare" a pregatit o supriza pentru clujeni! Mai multe, in afisul alaturat! :)

Din 5 martie nu doar piticii se vor misca in voie alaturi de "proful de sport", ci si parintii acestora vor putea sa-si mentina tonusul si chiar sa tina pasul cu micutzii lor!

O fapta buna!

Azi am facut o fapta buna! Am fost pana la banca, sa fac niste plati si in fata mea, era o d-na, d-ra cu un copil in carucior. D-ra sau d-na a scos un plic in care se afla o factura, iar in plic se aflau si banii aferenti pentru plata facturii, multi marunti, semn ca venise de acasa cu banii fixi. Cand a golit maruntii in tavita ce face legatura intre client si casiera, casiera a inceput sa numere banutii. D-ra avea cu 0,78 lei mai putin, decat era mentionat pe factura. Casiera i-a spus d-rei ca nu poate sa-i faca plata facturii fara acei bani. D-ra nu avea nici macar 1 Ban in plus. Nici nu a schitat ca s-ar cauta in buzunare, stia exact ca nu mai dispunea de alta suma de bani la ea. In banca la ora la care am fost eu, era plin, evident de batrani. Nu le zic varstanici, ca sunt genul de persoane, care s-ar da si morti numai sa se bage in fatza ta, fapt pe care il si fac. Nimeni, dar nimeni nu s-a indurat sa-i dea d-rei 78 de banutzi, nimeni in afara de nimeni. Nici nu am stat pe ganduri. Am scos 10 bani, i-am dat d-rei si a reusit sa-si plateasca factura. In caz contrar, trebuia sa revina maine, sa stea la o noua coda, sa asiste la un nou show al batranilor. M-am gandit ca puteam sa fiu eu in situatia d-rei, cu piticul meu. Totusi ma gandeam asa cata nepasare. Pe cuvant! Pe nimeni nu intereseaza nimic. Nu stiu care sunt reglementarile unei casiere intr-o banca, dar putea sa faca abstractie de data aceasta si eventual sa-i incaseze factura fara acei 78 de bani. Pentru aceasta suma, nu-ti inchide nimeni gazul sau lumina. Astazi nu stiu ce a fost cu lumea, dar toti au fost asa cu niste mutre de plictisiti, suparati, nervosi. Culmea e ca desi a trebuit sa stau cam mult la banca, nu m-am agitat, eram asa de relax, in comparatie cu populatia din jur. Astazi a fost o zi foarte frumoasa, de primavara as spune cu mult soare, poate cine stie, iarna se da batuta, si ne lasa in pace. Maine e 14 februarie, doar o zi de joi. M-am saturat de atata Sf Valentin, atatea reclame cu daruri pentru ea sau el, petreceri, evenimente. Ce prostie! Pe bune chiar e nevoie doar de o singura zi sa-i spui cuiva drag ca-l/ca-o iubesti? Daca ar fi asa, inseamna ca ar trebui sa ne iubim o data pe an!

14 saptamani

Azi avem 14 saptamani! Am trecut de primul trimestru, iar peste 2 saptamani, cand voi merge la controlul lunar la medic, eu si sotul meu vom afla daca luam hainutze de culoare rosie ( rozul e o culoare oribila) sau de culoare albastra. Indiferent ce culoare va fi castigatoare, important e ca piticul nostru sa fie sanatos si sa se dezvolte armonios. Va urma si ecograful 3D, insa acela la 20 de saptamani, in rest toate analizele, testele care trebuiau facute, si au fost destule, au iesit perfect. E minunat acest lucru. M-am uitat pe net in fiecare saptamana, sa vad cum evolueza piticul. La 14 saptamani, e perfect dezvoltat, masoara cam 9 cm si are deja 110 g. Uhu, ce mare e deja! Acest lucru se vede si pe burtica mea, care tot creste. Atat eu, cat si sotul meu, incepe sa constientizam ca vom avea un copil. Eu vorbesc cu pitic toata ziua ;)) Sunt sigura ca ma aude. Ii pun muzica, multe lucruri frumoase. Faptul ca voi fi mama, e un sentiment minunat, incredibil de frumos, nu poate fi descris in cuvinte. Te schimba cu totul, devii alta persoana. Poate cine stie, ma apuc si de gimnastica pentru gravidutze, insa acasa. Am sa-mi cumpar o bila imensa si am sa ma distrez pe muzica, fara sa intind coarda normal. Si acum te las sa citesti aceste randuri si sa asculti o piesa pe care eu o ador mult de tot! :)

Publicarea vietii

Sambata am reusit sa obtin poze cu piticul familiei. Nu le voi publica, pentru ca e vorba de intimitatea familiei si chiar mi se pare aberant sa postezi, chiar fiecare amanunt din viata ta, suprins in poze..sau povestit prin cuvinte. E ca si cum ai vrea pur si simplu sa fii mereu in centrul atentiei, indiferent cu ce. Acest mod de a-ti afisa viata pe tapet, mi se pare de-a dreptul fals. De ce? Pai evident atunci cand postezi poze pe retelele de socializare, le alegi pe cele care te avanteaza, pe cele care sa starneasca cat mai multa atentie, fie ca e vorba de tine, de copilul tau sau de cineva alaturi de care ai fost intamplator sau nu suprins. Daca nu postezi poze, atunci spui la fiecare pas, ce faci, pe unde esti...o faci tot cu scopul de a fi in centrul atentiei. Reteaua de socializare, indiferent cum se numeste ea, este un viciu. Intrebarea pe care mi-o adresezi probabil, e fireasca: de ce sunt asa de pornita pe acest subiect? Pentru ca am ajuns la concluzia, ca tot mai multi oameni, traiesc o viata falsa, o viata in care imaginea conteaza, imaginea aratata, relatata si exprimata prin diferite locuri. Plus ca cei mai multi dau in penibil,indiferent ca o fac, prin comentarii, subiecte sau poze. Pur si simplu, iubesc safie admirati, bagati in seama, sa fie in centrul conversatiilor. Atunci de ce ar trebui sa cred ca aceste persoane ar mai fi interesante? Sunt absolut convinsa ca aceste persoane, ar suferi profund, atunci cand nimeni nu ar observa un comentariu, o poza, un loc pe unde au fost. Aceste persoane ar fi in stare sa intre in depresie, daca fenomenul ar continua mai multa vreme. Ar face cu siguranta, orice ca sa atraga atentia. Pentru ei, viata lor se invarte in jurul unor aprecieri sau comentarii, venite cine stie de pe unde si de la cine. Eu prefer sa impart bucuriile cu cei dragi mie, cu familia mea. Ei sunt cei care sunt sinceri, si nu fac remarci frumoase, doar pentru ca asa da bine :) Asa ca prefer sa fiu inconjurata de oameni care conteaza, care valoreaza mult pentru mine, putini la numar, dar de pret.

O minune

Ieri am fost cu sotul meu la ecograf, sa vedem minunea. E o adevarata minune. Maine are deja 3 luni :) Creste mare, vor trece lunile si in curand o sa-l ducem la plimbare, la pescuit si la bunici, normal. Nu pot sa exprim ce am simtit cand l-am vazut. E prima data cand vad omuletul care creste in mine. E un pitic de 5 cm, fizic e perfect. Inca nu stim daca va fi baietel sau fetita, dar vom afla, poate chiar saptamana aceasta. Pentru ca saptamana aceasta trebuie sa-l mai vizitam pe d-l doctor, ca ne faca o investitie de rutina, dublu test se numeste. Ieri cand am vazut manutele, capul, piciorusele, mi-au dat lacrimile. E un sentiment pe care nu l-am mai intalnit pana acum. Din pacate, nu a mers stickul usb  care l-am avut la noi, asa ca saptamana aceasta cand vom merge, din nou, am zis ca voi lua cele 4 stickuri care le avem in casa, ca sa ma asigur ca de data aceasta vom aduce acasa primele poze ale piticului nostru. Deja ne-am gandit la nume, indiferent ca va fi baietel sau fetita. Cine stie, poate la finalul saptamana vom afla daca va fi  o ea sau un el. E cu siguranta cea mai mare bucurie. O sa umplu casa cu poze cu piticutzul nostru. Un copil e cea mai mare implinire a fiecarui om, nu un job, nu o masina, nu o proprietate, ci acel ceva din tine. E un sentiment si o emotie pe care nu au cum sa o traiasca si sa o simta, decat cei care au trecut prin asa ceva sau trec. Ceilalti vor aproba din complezenta sau ma vor contrazice. Te asigur ca dupa ce vei trai aceasta experienta imi vei da dreptate. In plus, un copil trebuie conceput, atunci cand esti pregatit. Pregatit? Da, pregatit sa realizezi ca lumea se va invarti un jurul piticului tau, ca prioritatile tale se schimbe, ca distractiile de sambata seara de prin cluburi, se vor transforma in distractii la baitza in familie. Pana nu esti pregatit sa constientizezi aceste lucruri, nu ai cum sa-ti doresti un copil, cu atata ardoare incat sa fii in stare sa sacrifici totul. Eu ma bucur de fiecare clipa si ma bucur ca Dumnezeu m-a recompensat cu cel mai frumos cadou.

Blogul viitoarei mamici

Mai nou, blogul meu, a devenit blogul unei viioare mamici, cu trairile unei gravidutze :) Astazi a fost ziua in care am avut cea mai multa energie, de cand am aflat ca sunt insarcinata. Azi e ziua in care as putea alerga 30 de km, e ziua in care simt ca nimic nu ar fi prea mult pentru mine. Asa in ritm de muzica, am dansat cu aspiratorul pe single-ul nou de la Armin, pe care o sa-l poti asculta si tu aici pe blog. Incep sa se rareasca greturile, si poate de aceea ma si simt mai bine. E minunat sa urmaresti care e evolutia fiecarei saptamani, pentru micutul care creste in tine, pentru piticutul care probabil se agita noaptea, si ma trezeste si pe mine. Oricum, va fi un mare iubitor de muzica. Toata ziua asculta muzica, poate si danseaza. Chiar daca e extrem de micutz, avand doar 11 saptamani si 1 zi e extrem de agil si la cele putine grame pe care le are in acest moment. Saptamana aceasta o sa-l vedem pe simpaticul/simpatica noastra. Daca cineva m-ar pune sa descriu amanuntit, experienta pe care o traiesc in acest moment, cred ca as putea sa folosesc cel mai bine, imaginile si emoticoanele..cuvinte, cred ca nu ar fi chiar suficiente, de altfel nu s-au inventat pentru a descrie o asemenea experienta. Tot timpul cand ma gandeam la copii, ma intrebam mereu, cum o sa-mi dau seama ce inseamna plansul sau...ca ii e foame, ca poate ii e somn, ca-l doare burtica? Asa ca normal am intrebat si eu femei,care au trecut prin aceasta experienta si am constatat, ca tu, ca si mama, iti dai seama, dupa limbajul trupului copilului, plus, ca intre tine si copil e o legatura stransa. Si uite asa bucuria se intrepatrunde cu un mic sentiment de teama. Insa nu-mi fac probleme, voi avea langa mine, doua mamici :) asa ca sunt in siguranta.

Bucuria de a fi mamica :)

E minunat gandul ca vei deveni parinte, ca voi avea prichindelul meu, chiar daca la mine fiecare dimineata incepe de ritualul de "hranire a ratustelor", urmat de greturi in ceea mai mare parte a zilei. In plus simturile, mirosul si gustul s-au accentuat si s-au schimbat. De exemplu, nu pot sa mai beau deloc cafea, nu-mi mai place deloc gustul ei, nici macar, nu mai suport nici fumul de tigara, anumite mirosuri de parfumuri, iar acum mancarurile mi se pare ca au niste gusturi pe care nu le-am mai incercat de multi, multi ani. In schimb ador fructele, inghetata,cola si guma mentolata. Inainte cola mi se parea o bautura obisnuita, nimic deosebit la ea, acum o ador, as bea toata ziua, normal ca nu pot, pentru ca are cofeina. De cand am ramas insarcinata am mancat multe fructe, ca de exemplu portocale, mere, pere si muli struguri albi. As manca niste piersici sau nectarine, dar nu se gasesc deloc prin supermarketuri. Mai nou am multe pofte. De 2 zile incoace, mi-au trebuit snitele si multa branza. Ah da, si beau foarte mult lapte. Si in plus, eu care eram ca un titirez, extrem de energica, acum sunt asa ca o frunza, toata ziua mi-e somn si as sta toata ziua intinsa. De multe ori cu greu ma ridic din pat, e drept ca la aceasta stare mai contribuie si ametelile si greturile. Perioada sarcinii are si momente ca acestea, momente normale...Cand mama a fost insarcinata cu mine i-a fost rau pe tot parcursul celor 9 luni, acum eu sper ca piticutzul care creste in mine sa fie mai bland cu mine. Saptamana viitoare mergem la un nou ecograf, o sa-i auzim inima cum bate...cat de frumos sentimentul.