Sezonul de pescuit din acest an a inceput cum nu se putea mai bine. Dovada stau capturile suprinse in poze, ce sunt deja pe facebook si o parte din ele vor fi vedeta aici pe blog. :) Saptamana precedenta, chiar in mijlocul ei, impreuna cu sotul meu, ghidati de soare si vremea frumoasa ne-am urcat in masina si am plecat spre coltul nostru de liniste si relaxare, adica lacul de pescuit. Locatia? Ciurila. S-au schimbat multe si in acea zona, fata de anul precedenta, dar tot au mai ramas doua lacuri, unde sa-ti incerci norocul si unde sa-ti arunci gandurile. Asa ca am ales lacul, unde mai erau locuri. Asta pentru ca era extrem de multa lume. Suprinzator de multa, mai ales pentru mijlocul saptamanii. Asa ca am parcat masina, am luat scaunele pliabile, betele de pescuit si toata hrana ademenitoare pentru capturi. Ne-am asezat noi, mi-am scos eu undita mea, mi-a incarcat sotul meu niste vietati in carlig ( pentru ca mie nu-mi place sa pun mana pe ele) si am aruncat frumos, asa cam la 1 metru de mal. Un pestisor pofticios si probabil ca infometat s-a incumetat sa guste din preparatul bio, cu care l-am imbiat. Nu a fost o captura notabila, ca si cantitate, insa a fost un semn ca balta are peste si ca peste mananca. Sotul meu si-a pregatit mega sculele lui de pescuit, pentru a cauta pestii la adancime si la distante mari. Intre timp, vecinii nostri pescari prindeau pesti notabili. Frumoase capturi, ce nu puteau fi scoase decat cu mincioc. Ah bun. La un moment dat, a aparut o rata, care a stricat distractia vecinilor din dreapta, pentru ca rata a alungat pestii si asa ca era timpul pentru o pauza. Nu si pentru mine. Pentru mine abia atunci a inceput distractia. Am luat batul de pluta al sotului meu, l-am incarcat iar cu vietati si cu niste porumb. Ce sa mai, un festin bio pentru pesti. Restul pescarilor pescuicau la tot felul de momeli imbietoare, frumos mirositoare. Ce mai, o adevarata nebunie pentru buzunar. Pentru ca sunt scumpe, nu gluma. Si asa ca la 1metru jumate, eram eu. Cu siguranta ca vecinii mei s-au gandit ca gravidutza aceasta nu are ea habar de pescuit. Eh uite ca nu a fost asa. Prima captura notabila, s-a agatat in carligul meu. Sotul meu, a vazut si el ca se indoia puternic varful batului meu, dar s-a gandit ca e un amarat de caras energic. Cand ce sa vezi, s-a intors de doua ori, la suprafata un mega crap asa de vreo 2-3 kg. Atunci si-a dat seama ca treaba e "grea "si ca e necesar minciocul si ajutorul lui. Ei, prea mare surpriza pentru mine, la propriu si l-am scapat pe primul "flamanzila". Macar i-am vazut spatele sau cum mai glumim noi"ceafa". Ei bine, al 2-lea nu a scapat, nici al 3-lea. Si tot asa pana am ajuns cu numaratoarea la 8-9. Ultimul peste a fost de pomina. Era deja ora 18 si ne pregateam asa de plecare, sotul meu mi-a alimentat carligul cu ultimul buchet de momeala, apoi a aruncat-o in lac. Inainte sa plece el spre masina, sa duca o mare parte din lucruri, eu aveam deja carligul pe jumatate gol. asa ca cele 2 boabe de porumb ce stateau pe drumul din spatele nostru mi-au facut cu ochiul. Am luat una si am pus-o in carlig. Sotul meu s-a dus la masina, iar eu ziceam ca-mi incerc norocul pentru ultima data. Supriza! Pestele a muscat si a facut-o rau de tot. Varful batului meu, era indoit bine de tot. Eram singurica cu pestele. D-l de langa mine, din stanga mea a vazut batul si faptul ca ma luptam cu un monstru marin, asa ca a fugit spre mine, a luat minciocul si m-a ajutat sa scot, cea mai mare captura pentru ziua respectiva! O frumusete de crap! Si iata cum boaba de porumb de pe drum, mi-a adus cea mai mare captura! A fost o zi remarcabila. Linistita, frumoasa, calduroasa si in plus si plina de aventuri pescaresti!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu