De multa vreme nu am mai stat la ora aceasta doar eu cu mine in bucatarie. Eu cu mine si cu laptopul. :) Cam de 2 ani, de cand s-a nascut Nico. Nu mi-a fost dor, insa azi asa s-a nimerit. Ploua afara de am impresia ca e deja e octombrie, mai ales ca e bezna afara. Doar faptul ca sunt in tricou si pantaloni scurti imi aduce aminte ca de fapt e doar august. :)
Au trecut 2 ani si 5 zile de cand eu si minunea mea ne-am vazut pentru prima data. Eu o mai vazusem pe ea la ecograful 3D, ea nu. :) Ea insa a fost cu mine peste tot timp de 9 luni.
Scriam inainte de ziua lui Nico ca mi-e dor de ea cand era mica. Mi-a trecut. :) Ma ia asa cate un val cand se apropie ziua ei de nastere, apoi imi trece. E minunata iubirea mea: vorbeste, spune o multime de cuvinte, le leaga, canta, are in continuare preferintele ei muzicale pe care le are de altfel pe stickul de la televizor, are preferintele ei in materie de mancare, asociaza mirosuri cu "papa bun". :)
De altfel de fiecare data cand face tatal ei de mancare si asta se intampla foarte des, cand e acasa cu noi, spune "papa bun". Stie ca Adi e cel mai bun bucatar. :)
E fascinata de lucrurile din jurul ei, adora sa vorbeasca la telefon. Pana la urma la cat ne vede pe toti ca vorbim la telefon sau suntem calare pe tablete, nu e de mirare.
Nicoleta e un copil receptiv, dragastos, vesel. Cea mai tare a fost azi cand am revenit acasa, statea la toaleta, eu si mama mea eram langa ea, imi povesteste ea de toate,, cu melci, cu moto, si dintr-odata se uita la mama mea si ii spune: "vin nu mai este". :))) Am crezut ca mor de ras. :)) Fata avea dreptate, nu mai este.
Ma uimeste in fiecare zi. :) E o adevarata minune!
Si da, avem echipa completa de dintisori in gurita. :) Am depasit perioada de "bebelus". Suntem copil mic. :) Dar este cu siguranta cel mai minunat copil mic! <3 br="">
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu