Ne-am intors din muullt asteptatul concediu si pitica a inceput gradinita. A fost mai greu decat ne asteptam. Tot zicea ea vara aceasta ca nu mai vrea sa mearga la gradinita, insa am crezut ca e doar o chestie de "vacanta", insa nu a fost asa.
A fost extrem de rezervata cu ramasul pana la amiaza la gradinita. Ba mai mult, s-a lasat iar cu lacrimi. :( Eu pe drum spre casa, ea acolo la gradinita.Am vorbit cu ea, am incurajat-o, insa tot nu a ajutat-o. Multi copii agitati, fete cu diferite apucaturi, datorita parintilor, ca la varsta aceasta nu cred ca ai cum sa te apuci sa faci afirmatii despre haine, frumusete si altele. |Pot sa zic acest lucru, pentru ca am vazut reactia multor mame: de speriat sincer. Adica daca la 5 ani o dam in "fashion" si in competitivitate pe acest plan, ce facem cand ajungem la scoala? Ah da, acolo pe gagdeturi si smartphoneuri. E trist, zic eu, pentru ca sunt la varsta cand trebuie sa se joace si sa nu se uite la aspecte de genul. Bine, nu e cazul lui Nico, dar daca trebuie sa intre in competitivitate, ea nu se lasa niciodata mai prejos. Nu se lasa niciodata calcata in picioare si cam tot timpul castiga cand vine vorba de competitie. Asta pentru ca e ambitioasa, dar gradinita si copilaria nu cred ca e vorba despre acest lucru. Repet, e vina sistemului cu totul: educatoare si parinti.
Anul acesta ii e cam greu sa se reobisnuiasca la gradinita. Nu-i plac nici copiii bataiosi, galagiosi si asta o face si sa-si doreasca sa stea acasa. Vineri cand am dus-o, mai aveam putin si cedam si o luam cu mine. A plans si stiuca fiecare lacrima a ei, fiecare cuvant arde in sufletul meu. Ba chiar s-a dus la dulap, a pus mana pe geaca si mi-a spus cu ochii in lacrimi: "mami, ia-ma cu tine, te rog."
Plansul nu e decibeli si nici cu apucaturi, e un plans intre 4 ochi si e cel mai sincer posibil, tocmai de aceea stiu ca nu e un moft de-al ei. O cunosc si nu stie sa minta. Nu stie pentru ca indiferent de ce a facut, tot timpul am incurajat-o sa spuna adevarul. Si asa face, chiar si atunci cand da chestii pe jos, pentru ca nu a fost atenta, desi i-am spus de mai multe ori. SI oricat de mult ma supar, tot la mine vine sa confeseze.
Pitica mea creste, se maturizeaza si parca prea repede. Un lucru e minunat: are sufletul de copil incontinuare si iubirea sincera. Si e tot la fel de lipicioasa, asa ca ne luam pisica :)) ( Ca sa nu ma mai intrebe cineva cand il fac pe al 2-lea).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu