A trecut ceva vreme de cand nu am mai postat pe blog…de fapt a trecut multa vreme de cand nu am mai intrat pe blog…daca inainte venea asa de repede,acum nu a mai fost asa. Asta pentru ca am facut si eu un update la laptop,la windows,si eu,cea care mereu citeste totul inainte sa dea next,acum doar am dat “next,next” asa ca m-am trezit ca a trebuit reinstalat windows-ul. Nu notase un S.N… si tot am zis lasa ca o sa-mi fac timp sa-mi reinstalez programele,parca nu mi-a venit nimic asa de la sine….nici noua emisiunea radio,online. Azi parca a venit semnul!
Ma plimbam ca de obicei,de data aceasta pe la Iulus Parc si a trecut un “el” pe langa mine. Eram cu castile in urechi,trec multi ca “el” pe langa mine cu privirea indreptata spre mine…nu bag in seama…in ultima vreme d-ra din mine atrage multe priviri,fara sa vrea…asa se intampla. Mergeam ce mergeam,la un moment dat pe marginea lacului un domn pe iarba,ametit de alcool,cu aproape un picior in apa…asa ca “el” ma abordeaza din preocuparea pt d-l. Intre timp apare si tipa care facea ture,alergand. Se alatura si ea,incearca sa-l convinga pe d-l ca e in pericol. Pana la urma cu ajutor d-l ajunge mai departe de apa. D-ra care alerga isi continua ritmul,” el” ma abordeaza,ca m-a vazut de pe partea cealalta,ca nu a vrut sa ma abordeze din spate ca sa nu ma sperii. Ma intreaba daca am iesit sa ma plimb dupa munca. Ii spun ca nu si ca plimbarea ma relaxeaza,ca imi conectez castile si ca e modul meu de a rupe de tot,de a relaxa,de a uita de ganduri. Ii spun de spotify,povestim de muzica; era curios ce muzica ascult….ajungem sa povestim de festivaluri,de concerte,de blogul meu. Ajungem in drept spre intrarea in Iulius,imi spune ca el intra,ii las adresa blogului meu; ii spuneam ca acum este un campionat de blogging,ii spun inainte de asta cum am reusit sa am blogul,si ca imi place sa scriu ( ma intrebase ce imi mai place sa fac,pe langa muzica); ii mai spun ca tot nu am gasit momentul sa scriu si mai ales pt competitie. Intre timp mi-a spus ca si el are un blog,un site al lui,doar ca nu s-a tinut de scris. La final imi spune ca acesta e semnul ca trebuie sa scriu. :)
Si iata,ca am scris. :) Si poate daca a retinut domeniul sau denumirea blogului citeste acum ce am scris. :)
Ma bucur ca ai venit de nicaieri! :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu