Rochia m-a ales pe mine...

Un anisor a implinit blogul unde parchez eu gandurile. I-am urat la multi ani micului meu jurnal si i-am promis ca-i voi face cadou cateva schimbari anul acesta, poate mai multe postari. Bun. Hai sa-ti povestesc ceva emotionant. Am fost la salonul mireselor pe 30 ianuarie, impreuna cu mama si iubita fratelui meu. Am ajuns la locul cu pricina, am pasit si peste tot eram inconjurata de rochii de mireasa. Nu incercasem pana atunci nici o rochie de mireasa. Ma interesesem inainte la cateva saloane din Turda si din Cluj, si am primit niste oferte la rochiile care mi-au placut, cam piperate, peste bugetul alocat rochiei de mireasa. Sa revin la salonul mireselor. Am intrat, am facut cativa pasi, am aruncat multe priviri, eram intr-o lume de basm, asa am simtit-o eu. Desi era multa agitatie, eu nu auzeam ce se petrece. Simteam ca sunt intr-o lume a mea, in care mi-e permis sa incerc orice. Si asa am facut. Am vazut 2 rochii care mi-au placut la prima "privire". Am intrat in cabina de proba, si am incercat prima rochie. Am iesit afara din cabina, mama avea ochii in lacrimi, si eu. Simteam o emotie, greu de descris. M-am admirat in oglinda, m-am "cocotzat"pe un mic podium, sa privesc lumea de sus, m-am dat jos, si am probat a doua rochie. Nu era tocmai pe masura dimensiunilor mele, dar era frumoasa. Imi placea. Bun. Am zis ca mergem mai departe, avem multe de vazut. Ne-am oprit la un alt stand, am probat doua rochii, ma simteam prea ca o printesa, rochiile erau frumoase, dar simteam ca nu se muleaza pe mine, le respingeam, desi ele tineau bine de mine, incercau sa strige ""ia-ma pe mine, uite ce bine ma asez pe corpul tau suplu". Degeaba, urechile mele nu auzeau aceste cereri. Asa ca am mers mai departe si dintr-o data ochii mei au ramas blocati pe o anumita rochie: era ceva ce nu semana cu nimic. Vroiam sa o incerc. Zis si facut: am probat-o. Simteam ca nu vreau sa o dau jos de pe mine, nici rochia nu vroia sa plece. Totul era croit dupa mine: lungime, dimensiune. Era rochia perfecta. La cererea mamei mele am incercat inca o rochie, cea care i-a placut ei, de la acelasi stand. Bun. Am probat-o: foarte frumoasa rochia, dar ma simteam ca o contesa, parca urma sa devin regina Regatului Unit. E drept ca ma marit cu printul iubit, dar era prea "incarcata"rochia pentru mine. Am dat-o jos, am iesit afara sa respiram, dupa ce am mai aruncat cate o privire la cateva standuri. Am stat, m-am gandit si mi-am pus intrebarea cu voce tare: Care este rochia pe care ti-o amintesti? Am gasit imediat raspunsul: a 5-a era cea care mi-a ramas in minte si in suflet. Asa ca am revenit la standul cu pricina, am reincercat rochia, mi-am pus si o palarie pe cap, si ma uitam in oglinda. In spatele mele au aparut si spectatorii. S-au strans oamenii de parca eu eram ceva mare atractie a evenimentului. Am simtit ca rochia e a mea. Rochia m-a chemat, iar raspunsul meu a fost pozitiv de la prima incercare. Totul e perfect la rochie. O ador. Si acum ma uit la pozele facute de la probe. Printisorul meu nu a vazut rochia, si nu o va vedea pana la marele eveniment. Sper sa nu intrebe asa cum face el cateodata, cand ma pregatesc de cate un eveniment si sunt atenta la toate detaliile: "Unde e Aura? A vazut-o cineva pe Aura?". Cum arata Aura in rochie de mireasa? Poze dupa marele eveniment, pana atunci sunt doar pentru mine :)

Ganduriparcate implineste in curand un anisor!

In curand micul blog implineste un anisor! Astept comentariile si urarile pentru micul copilutz al meu! Astept sa-mi spui cum ti s-a parut ganduriparcate timp de un an de zile, ce ai vrea sa afli de la mine, ce iti place la acest blog, ce-ti displace...si sa nu uitam de urarile pentru acest puiutz ce in curand face un anisor! Chiar ma gandeam sa inchid acest blog...tu ce zici? Il las deschis sau il pun pe stop?

Rochia de mireasa

Se apropie incet, dar sigur ziua in care voi spune "DA"cu toata convingerea, asa ca am inceput sa caut rochia de mireasa. Stiu ce vreau, dar ce vreau eu , trebuie sa se muleze si pe ofertele saloanele de mirese. Asa ca am pornit cu mama sa cercetam piatza, sa ne uitam, sa ne facem o idee asupra modelelor existente si asupra preturilor. Am vazut vreo 2 rochii de mireasa care mi-au placut. Ma enerveaza cand intri in orice magazin, salon de moda, sar comerciantii pe tine. Incearca sa te convinsa, insa cu mine nu si-au gasit nashul, pentru ca stiu ce vreau si nu vreau sa fac compromisuri. Nu mai pot cu rochiile printesa. Chiar i-am spus d-nei care incerca sa ma determine sa-mi schimb optiunea, ca eu nu am fost niciodata printesa, nu vreau sa fiu nici macar pentru o zi. Imi venea sa-i spun ca eu la balurile de la scoala nu am fost niciodata printesa, alba ca zapada si alte personaje, eu am fost costumata in copil al strazii, si am si castigat premiul cel mare, pentru ca am o poezioara frumoasa, pentru ca am iesit din tiparul clasic. In plus rochia de mireasa trebuie sa fie in ton si cu personalitatea mea, trebuie sa fie ceva ce ma caracterizeaza. O rochie cu multe buline, cu multe accesorii si cu multe pietricele nu ma caracterizeaza. M-as simti ca un clovn intr-o zi atat de importanta. Prefer o rochie simpla, care sa ma caracterizeze. Mai urmeaza sa merg la ceva targuri de nuntzi, la cateva saloanele de mirese si apoi voi proba. Momentan nu am probat nici o rochie, si ma gandesc cu mare placere la ziua cand voi imbraca rochia de mireasa. Dupa cate ma cunosc eu pe mine, cred ca voi fi emotionata si cred ca voi scapa si cateva lacrimi pe obraz.

Un nou an..un nou inceput...

S-a incheiat 2010 cu un party, in care fiecare din gasca si-a etalat talentul la cantat. A fost o seara si o noapte energica, comica si tare dragutza. Nici nu am sesizat cand mai erau cateva minute pana la trecerea in anul 2011. Noroc cu cei care s-au uitat la ceas si asa ca am marcat miezul noptii cu un pahar de sampanie. A fost minunat si s-a terminat atat de repede. S-au dus zilele libere, lasand loc zilelor de munca. Noroc cu weekend-ul, care ne mai lasa sa respiram, sa ne relaxam, sa ne odihnim. Am avut parte de niste sarbatori extrem de frumoase, linistite, si imi doream sa nu se termine. Stiam ca de foarte multe ori, orice lucru frumos tine putin. Ma bucur enorm ca i-am avut alaturi de mine pe cei dragi, pe viitorul meu sot, parintii mei si fratiorul meu. Cum timpul urmeaza calea fireasca, la fel si eu. Am pasit in acest an cu noi ganduri, noi sperantze, cu dorintze. O dorintza s-a indeplinit deja. Mai am inca o mare dorintza. Sper ca si aceasta sa se indeplineasca cat mai curand. Cat am fost in concediu, mi-am dat seama cat e de bine sa stai pe acasa, chiar ziceam in gluma ca m-as putea obisnui.

Magia Craciunului..magia acestei luni....

De la ultima postare a mea pe blog...a trecut si ziua mea..a fost o zi atat de frumoasa, incat nici daca o planuiam din timp nu iesea atat de bine..a fost o zi in care am lipsit de la locul de munca, aveam chef sa fiu libera, aveam chef sa fiu doar eu cu cei dragi, cu parintii mei, cu iubitul meu, cu fratiorul meu. Desi ziua mea a cazut anul acesta la inceput de saptamana si desi am fost acasa la ai mei in weekend, nu puteam sa nu merg la mama si la tata, sa-mi spuna la multi ani..mai ales ca stiam cat de mult isi doresc sa ma stranga in brate...si eu imi doream sa fiu alaturi de ei pentru cateva ore. Asa ca ne-am urcat in masina si am "fugit" pana la Turda...i-am luat prin suprindere pe ai mei...insa mama si anul acesta s-a ocupat de "realizarea" tortului, chiar daca stia ca nu voi merge acasa, de ziua mea..Era pregatita cu mancare, cu de toate..a zis ca a simtit ca voi merge acasa...A fost frumos, am suflat lumanarea de pe tort,mi-am pus o dorinta, mi-am strans parintii in brate, ne-am bucurat de companie, de faptul ca am fost impreuna si apoi am revenit inapoi acasa, la Cluj. Seara am sarbatorit evenimentul, sau cum ii place iubitului meu sa glumeasca, "comemorarea", alaturi de fratiorul meu. Nu se poate fara el. Si anul acesta am fost extrem de rasfatata la capitolul cadouri, insa cel mai frumos cadou pentru mine a fost faptul, ca i-am avut alaturi de mine pe cei dragi, la implinirea unei noi varste...si vorba cantecului " azi e ziua mea, inca un an s-a mai dus pe tobogan"...toata ziua am cantat acest refren. Ieri a fost ziua fratiorului meu. Amandoi suntem nascuti in luna cadourilor...asa ca parintii nostri au primit acum multi anisori, doua cadouri minunate...doi copilasi, la interval de un an distanta. Toata lumea ma intreaba de ce nu ma cheama Nicoleta, mai ales ca sunt nascuta pe 6 decembrie..si ca sa fiu rea..as raspunde "de-aia" ;)). Sunt multe explicatii, vreo doua la numar...si sunt suficiente. Si revenind la aceasta luna decembrie, luna cadourilor...de abia astept sa vina Craciunul. E sarbatoarea pe care o iubesc cel mai mult, e sarbatoarea familiei si e cel mai frumos moment din an, pentru mine. Ador sa ascult colindele lui Hrusca, ador sa impodobesc bradul. Apropo de Hrusca, am fost saptamana aceasta la un concert de colinde cu marele artist...a fost extraordinar de frumos, de emotionant. Pe langa colinde, am ascultat si cateva cantece consacrate ale artistului ca si "Ruga pentru parinti". Cred ca toti cei din sala au avut ochii inlacrimati la acest cantec. Pe langa emotie si frumusetea concertului, Hrusca a fost si vesel, ba chiar a zis ca a citit si el acele mesaje haioase ce exista pe net legate de el, si a zis ca s-a amuzat foarte tare cand a citit despre faptul ca daca Hrusca e racit, se amana Craciunul. Vine Craciunul si vine cu multa magie pe care eu deja o simt in suflet...

La usa bate cineva....

Am intrat deja in starea magica a sarbatorilor de iarna..m-am apucat de ascultat colinde, de adus aminte cum puneam fiecare glob pe bradutzul de anul trecut si numar zilele ramase pana la revederea unei persoane foarte dragi mie. Nu mai am rabdare si cand ma uit in calendar, constat ca e abia luni...ma gandesc ca nu mai e chiar asa mult pana joi...si de joi pana luni e iar un pas...Zilele acestea am petrecut mult timp cu parintii mei si a fost extrem de placut. Ba chiar am dormit in "casa parinteasca"...cum se spune...si totusi de abia am asteptat sa ma reintorc acasa la mine, la Cluj..aici fiecare coltz are o parte din mine...parca atunci cand pasesc pe usa, fiecare firicel de lumina ma imbratiseaza si se bucura enorm ca sunt acasa. Totusi casa nu e intreaga fara Adi. Si astept sa rasune in capusorul meu :" la usa bate cineva, hai te rog deschide, sunt eu jumatatea ta, m-am intors la tine...mi-a fost de tine", si sa raspund cu lacrimi in ochi, de fiecare data, "si mie mi-a fost extrem de dor tine...ma bucur ca te-ai intors..si sper sa nu mai pleci niciodata". Stii, se zice ca uneori e bine ca intr-o relatie sa existe si anumite momente de pauza, de respiro, dar eu le am si cand e Adi cu mine...si ma simt ca un copil neajutorat cand nu e langa mine, ma simt parca rupta de jumatate, parca sunt purtata de vant, parca nu mai conteaza nimic, conteaza doar ca orele si minutele sa treaca cat mai repede. Cateodata as vrea sa-i aduc la mine pe toti cei dragi, toti sa fie langa mine tot timpul. Stiu ca acest lucru nu se poate, ca pana si aceasta parte a vietii trebuie sa existe un echilibru, si la mine mereu asa a fost. Fiecare persoana draga mine, are o parte "rezervata in sufletelul meu"....fiecare are coltisorul sau si simt cand acel coltisor e gol.

Astazi e deja o luna...

Astazi se implineste o luna de la ultima postare pe blog..am zis sa marchez acest moment, cu o noua postare...m-am pregatit de inca vreo 3 ori sa scriu...si m-am tot razgandit..am atat de multe de spus, incat parca nu mi-ar ajunge toate cuvintele din dictionar ca sa pot sa conturez tot ce gandesc...ce s-a intamplat de-a lungul a 30 de zile? Oho..multe..momente placute..multe momente tensionate...dar deja ma gandesc la faptul ca saptamana viitoare e 1 decembrie...si ca mai este foarte putin pana voi fi trasa de urechi..de ce? Nu am facut nimic de "urechiat"...nimic rau..voi trasa de urechiuse doar pentru ca vine ziua mea de nastere...si nu-mi vine sa cred ca deja am ajuns la a 27-a aniversare...deja imi pregatesc cizmulitzele pentru venirea lui Mos Nicolae....deja ma gandesc cu mare placere la Craciun...cea mai placuta sarbatoare...cel mai asteptat moment este atunci cand imi pun colinzi si incep sa impodobesc bradul...de cand eram mica am iubit acest moment..si acum il iubesc enorm de mult...si astept cu nerabdare sa fiu alaturi de viitorul meu sot, de parintii mei. E atat de frumoasa aceasta sarbatoare, cand ii ai alaturi pe cei pe care ii iubesti cu fiecare suflare, cu fiecare cuvant rostit.