Eheee...ce weekend!

Ce weekend incredibil de frumos! Vineri seara am fost la raliu, proba superspeciala din P-Ta Unirii, apoi am iesit la o terasa cu prietenii si asa ..devreme...dimineata am ajuns si noi acasa. Ziua de sambata am inceput-o cu o plimbare, cu niste cumparaturi, chiar din piata ( un lucru normal, dar pe care eu nu l-am mai facut demult, nu intr-o piata, si nu intr-o zi de sambata, daca te intrebai care era noutatea ), dupa-amiaza am fost la raliu, la ultima superspeciala, apoi acasa, facand lista si pregatirile pentru aceasta zi.Nici nu se putea altfel, mai ales cand te pregatesti sa mergi la o partida de pescuit si mai ales cand pleci de acasa, cand altii abia vin de la club. Ne-am trezit pe la vreo 3 dimineata si am plecat in cautarea linistii, a relaxarii, a soarelui si e drept si a pestisorului de aur. Destinatia aleasa: din nou 3 Lacuri din Cimpia Turzii. Cand am ajuns inca era noapte afara, dar ambitiosi de fel si pregatiti sa ignoram toate codurile galbene de furtuni si vijelii, ne-am aruncat unditele in balta. A fost asa de rece de dimineata, noroc ca eu am fost pregatita cu haine groase. Bine ca nu m-am dus direct in pantaloni scurti, asa cum imi propusem. Cand s-a luminat, s-a facut zi, norii grosi si negrii amenintau ca ne vor trimite acasa, dar nu i-am bagat in seama, iar pe la vreo 9 Soarele a sosit sa ne salute si sa ne mangaie bronzul, deja format prin alte tari. A urmat si ritualul de pregatire a mancarii, la gratar, acolo unde sotul meu este expert si bucatar sef. Seara trecuta pregatise cu mare tact carnea, lasata la fezandat. Pe langa noi si-au facut aparitia si 3 caini, furati de mirosul fumului. Adevarul e ca nu era nici o deosebire intre noi, cei care ne-am aventurat, si cei 3 caini, pentru ca, cu totii stateam si asteptam recompensa culinara :) A fost un weekend extraordinar de frumos si mi-am propus sa nu mai fac nici un compromis, cand vine de petrecerea weekendurilor si a timpului liber, alaturi de cei dragi.

O noua zi ce merita traita!

E minunat cand poti sa petreci timp cu cei dragi..sa-i asculti, sa te bucuri de prezenta lor, fara ca gandurile tale sa zboare catre alte meleaguri..sa fii trup si suflet prezent la discutie, la moment...fara ca gandurile tale sa calatoreasca spre alte meleaguri, spre alte probleme..maine voi avea o zi de petrecut cu fratele meu..mama e extrem de fericita sa stie ca vom fi impreuna...vb mea si a ei, "ca in vremurile cand eram mici".. va fi o zi totala de relaxare,departe de agitatia cotidiana..va fi o zi in care gandurile noastre se vor limpezi, cand vom putea povesti orice...e atat de interesant cum legatura dintre noi, a ramas puternica, desi am avut si momente de "raceala", ma refer la relatia mea cu fratele meu...legatura e emotionala intre noi, comunicam de foarte multe ori fara cuvinte...si ne bucuram f mult cand ne vedem..e drept ca nu ne vedem des, dar asta ne face bine, ne face sa apreciem mult mai bine unul compania altuia...ne face sa fim ca doi copii..ca doi oameni maturi cu suflet de copil...plus ca maine merg si la raliul clujului..va fi o zi plina doar de evenimente placute, asa cum asteptam de multa vreme...o noua zi linistita..calma..ce merita traita la intensitate maxima..destinatia diminetii de maine va fi "3 Lacuri"din Cimpia Turzii. E o destinatie ce merita interesul, si pe care o ador...are de toate, pentru toate gusturile si in primul rand, liniste :) Daca nu voi mai posta pe blog pana saptamana viitoare, iti doresc un weekend linistit si plin de voie buna si de compania celor dragi :)

Oglinda sufletului

Cand esti relaxat, poti sa faci atat de multe, esti atent la atat de multe detalii din viata ta, incat iti pare rau ca ai pierdut timp si nu le-ai acordat atentie mult mai devreme...e bine cand timpul nu e pierdut si bineinteles cand poti sa dai atentia cuvenita persoanelor si momentelor care conteaza....pana la urma, la acest lucru se rezuma o viata linistita si implinita..sa surprinzi cu ochii mintii si a sufletului, momentele care dau tonalitate si culoare trairilor vietii...fara ele ce sens mai are sa te trezesti dimineata, sa deschizi ochii si sa zici ca a mai venit o zi? Cel mai neplacut e cand astepti sa treaca fiecare zi, cand numeri orele ramase din zi...orele...de multe ori minutele sunt asa de importante, incat iti dai seama ca e pacat sa te bucuri ca au mai trecut 5 minute...trebuie sa le astepti cu nerabdare, sa simti ca e timpul sa faci ceva pentru tine si cei din jur...e foarte neplacut cand iti dai seama ca au trecut zilele, cei dragi pleaca de la tine si ca nu ai reusit sa captezi mai multe ore cu ei..si in fond pentru ce? Oare merita sacrificiile profesionale, privarea momentelor cu cei dragi? Categoric ca nu. Nimic nu compenseaza acest lucru! Pentru ca in final astepti din nou sa treaca timpul, pentru ca sa te poti bucura de compania celor dragi..incepi sa numeri din nou zilele, orele si sa te intrebi cand va veni momentul in care vei urla de bucurie si vei pune totul deoparte pentru cei dragi..un zambet, o strangere de mana, o atingere, un cuvant dulce...care este scopul sacrificiilor cand nu te poti bucura de prea multe lucruri? Sacrifici timpul cu cei dragi in detrimentul jobului...da, pentru ca-ti doresti poate sa le oferi mai mult...dar cand tu nu te poti bucura de nimic mai merita oare sa mai bifezi o zi? Cred ca nu..timpul este prea scurt, prea neiertator si e pacat sa ajungi sa regreti anumite momente pierdute, cand de fapt le puteai castiga, daca constientizai ca bucuria sufleteasca, linistea sunt atat de importante, incat nimic nu le poate cumpara...chiar nimic...nu o sa-ti aduci aminte niciodata ca ai fost la job si ai mai castigat un leu, mereu o sa-ti aduci aminte de clipele din viata personala...sunt cele care conteaza si sunt cele pe care nu o sa le poti castiga inapoi..nu te poti intoarce in timp sa schimbi ceva, insa poti valorifica fiecare moment, pentru ca viata ta sa fie plina de culoare :)

Gandeste-te la tine!

Ma gandeam la un lucru surprinzator de adevarat...atunci cand iti tot repeti ca lucrurile se vor schimba, asta doar ca sa-ti dai un imbold sa mergi si maine pe aceeasi cale..te asigur ca te amagesti singur..lucrurile nu se vor schimba de la sine...nu au cum, fara interventia ta sau a celor implicati lucrurile nu se vor schimba...daca iti zici ca va fi bine, desi realitatea e alta, te asigur ca nu va fi bine...lucrurile vor merge la fel, pe aceeasi cale, aceeasi tonalitate...crezi in ceva ce de fapt nu exista si nu va exista niciodata...nu e rau sa crezi ca va fi bine, insa de la sine lucrurile nu se schimba, pentru ca pur si simplu, actiunea e precedata de fiecare data de un imbold, cand acesta lipseste poti sa uiti ca lucrurile se schimba peste noapte..nu au cum..actorii sunt aceeasi, costumele si scena la fel..cum ar putea sa schimbe ceva cand, decorurile sunt aceeasi? aceeasi actori cu aceeasi mentalitate....cand te amagesti cu zicala :"va fi bine"nu faci decat sa prelungesti de fapt ceva de care esti constient, ceva de care ti-e teama..dar nu uita ca teama trebuie infruntata, azi, maine..sau peste 5 zile sau luni...tot va trebui sa actionezi...cu cat amani cu atat decizia va fi mai grea..de ce? pentru ca te adancesti in ceva inevitabil...problemele nerezolvate nu se "rezolva"de la sine..doar se adancesc...te fac pur si simplu sa-ti fie mai greu sa iei o decizie, pe care de altfel, tu ai luat-o deja! E drept, iti trebuie curaj sa o infranti, sa o exprimi...ti-e frica de tine...de ce? nu asta trebuie sa faci in viata...sa faci ceva pentru tine? Gandeste-te si la tine....oamenii nu se gandesc la tine, doar ai impresia..cei care se gandesc la tine sunt deja langa tine, indiferent de situatie,de  context..ceilalti sunt doar trecatori prin viata ta, joaca un rol..de colegi, de asa zisi prieteni, de vecini, de camarazi...cei care tin cu adevarat la tine, te lasa pe tine sa iei decizia, nu te contrazic, mai ales cand esti hotarat..te sustin, indiferent de decizia ta...isi asuma alaturi de tine, repercursiunile...concluziile...Gandeste-te la tine!

Aura s-a intors acasa..bine ai venit!

E tarziu...si e drept ca nu dorm...e f cald in casa, vreo 28 de grade, cam asa spune termometrul...dar acum aproape ca nu mai am nici un motiv sa nu dorm..de foarte multa vreme nu m-am mai simtit asa de linistita..asa de calma, asa cu sufletul impacat..imi era dor de mine, de cea de acum...vb sotului meu :"sa o cauti pe Aura si sa o readuci acasa"...acum e acasa, sunt eu..si ma bucur ca am reusit sa fac acest lucru pt mine...meritam eu, cei din jur, care nu aveau nici o vina pentru starea mea si era pacat sa nu incerc sa ma readuc din nou pe lungimea de unda potrivita...sunt happy, linistita...din toate punctele de vedere, iar daca eu sunt, si cei dragi sunt.Mereu am fost cea, care dadea tonul...cel negativist nu ma carateriza...eu sunt mereu cea vesela, optimista, care ridica moralul..era pacat sa-si faca lumea griji pentru mine, cand stiam, ca doar eu ma pot ridica, imi pot ridica moralul si pot sa fac ca lucrurile sa fie ca inainte...nu-mi place sa fiu cea care demoralizeaza, pentru ca asta inseamna ca nu sunt eu...Aura pe care o stiam e din nou acasa, s-a reintors din concediu si e gata sa faca din totul , pentru ca cei dragi sa fie linisititi...acest lucru se simte deja..vb mamei mele si a tatalui meu : "te simt...simt vocea ta"...intr-adevar ea spune tptul, pentru ca masca vocii nu functioneaza la mine..asa sunt eu, arat starea mea, pentru ca cei din jur sa-si dea seama de semnale...ma asteapta proiecte frumoase, ma asteapta duminica o partida de pescuit in grup....de abia astept ;;) cat despre tine, cel care citesti blogul meu, sper ca te simti implinit, linistit si te poti bucura de atentia celor dragi...daca nu e asa, e momentul sa faci ceva in acest sens, timpul e scurt...si e pacat sa ratezi momentele care conteaza, si care puncteaza in sufletul tau...

O vacanta de vis...

Pozele din vacanta de vis de anul acesta sau mai bine zis si de anul acesta, le-am postat pe pagina mea de facebook...enjoy...:)
http://www.facebook.com/media/set/?set=a.4241525923523.180682.1446828778&type=3&l=649ba89983

2 Motive Mari

E o ora tarzie..o ora la care eu deja sunt suprinsa de mreaja visarii..nu si astazi...e o zi, care a adus acumulari de nefericire pentru mine...simt ca universul in care traiesc e prea ingust,prea noncolor pentru mine...de ce sunt nefericita? mai bine zis trista...pai am 2 motive mari, care au pus stapanire pe sufletul meu...care, la ora aceasta , ma fac sa plang...sunt 2 motive care ma fac nici sa nu ma gandesc la ziua de maine, dar imi lasa o portita catre o luna viitoare...greu si sa scriu cu lacrimi in ochi, greu si sa ma gandesc la dimineata urmatoare, cand voi pune mana pe telefon..voi suna si voi suna...nu va raspunde nimeni pe acel numar de telefon...normal, pana in septembrie...e doar o chestie temporara....in fiecare an imi zic ca voi fi tare si nu reusesc sa-mi stapanesc emotiile..in plus, imi pare rau ca nu mai stiu sa zambesc, nu mai pot...zambetul meu raspunde doar la comanda: "acum trebuie sa zambesti"...in rest e ferecat...stiu unde e ascuns, stiu ce trebuie sa fac sa-l recapat...si voi face totul ca acest lucru sa se intample...de ce? pentru ca persoana pe care o vad eu zi de zi in oglinda, chiar si in oglinda sufletului, nu e persoana pe care mama si tata au crescut-o..i-au dat aripi sa zboare si sa simta libera..liberatatea...mi-e dor de ea...chiar despre acest aspect vorbeam cu tatal meu...si am primit un sfat bun..acelasi sfat, pe care eu cu mine l-am luat...e greu, imposibil sa traiesti, cand nu simti ca esti liber, cand esti constrans, cand teama se regaseste zilnic in viata ta, teama de o noua zi furtunoasa, teama de a spune exact ceea ce trebuie sa spui...am inceput sa am o repulsie la tot ce inseamna zgomot ascutit, pana acum ceva timp il ignoram, acum e atat de frecvent, incat ma deranjeaza enorm..sigur ar fi trebuit sa fie invers...si nu e ...tocmai de aceea am decis ca trebuie sa fac totul, pentru ca sa ma simt libera si linistita...sa ma uit in oglinda si sa spun:"da, eu sunt..bine ai revenit la viata". Nu merit soarta aceasta. Evident ca pentru ea, in mare parte sunt responsabila...dar tot eu, trebuie sa o schimb.Azi am fost atat de decisa sa fac acest lucru..sa spun exact ceea ce simteam, ma rog..putin fardata parerea, dar saptamana viitoare, sau poate chiar maine voi face acest lucru fara perdea...e pacat sa traiesc intr-o lume in care eu sunt doar actor, spectator si sa ma caut prin oglinzile caramizii, pline de praf si rugina, cand de fapt oglinda sufletului meu e chiar in vocea mea zi de zi...