Bine ai venit! Aceasta este o "parcare pentru ganduri".
Nu se plateste taxa nici de stationare, nici de oprire.

joi, 14 iunie 2012

2 Motive Mari

E o ora tarzie..o ora la care eu deja sunt suprinsa de mreaja visarii..nu si astazi...e o zi, care a adus acumulari de nefericire pentru mine...simt ca universul in care traiesc e prea ingust,prea noncolor pentru mine...de ce sunt nefericita? mai bine zis trista...pai am 2 motive mari, care au pus stapanire pe sufletul meu...care, la ora aceasta , ma fac sa plang...sunt 2 motive care ma fac nici sa nu ma gandesc la ziua de maine, dar imi lasa o portita catre o luna viitoare...greu si sa scriu cu lacrimi in ochi, greu si sa ma gandesc la dimineata urmatoare, cand voi pune mana pe telefon..voi suna si voi suna...nu va raspunde nimeni pe acel numar de telefon...normal, pana in septembrie...e doar o chestie temporara....in fiecare an imi zic ca voi fi tare si nu reusesc sa-mi stapanesc emotiile..in plus, imi pare rau ca nu mai stiu sa zambesc, nu mai pot...zambetul meu raspunde doar la comanda: "acum trebuie sa zambesti"...in rest e ferecat...stiu unde e ascuns, stiu ce trebuie sa fac sa-l recapat...si voi face totul ca acest lucru sa se intample...de ce? pentru ca persoana pe care o vad eu zi de zi in oglinda, chiar si in oglinda sufletului, nu e persoana pe care mama si tata au crescut-o..i-au dat aripi sa zboare si sa simta libera..liberatatea...mi-e dor de ea...chiar despre acest aspect vorbeam cu tatal meu...si am primit un sfat bun..acelasi sfat, pe care eu cu mine l-am luat...e greu, imposibil sa traiesti, cand nu simti ca esti liber, cand esti constrans, cand teama se regaseste zilnic in viata ta, teama de o noua zi furtunoasa, teama de a spune exact ceea ce trebuie sa spui...am inceput sa am o repulsie la tot ce inseamna zgomot ascutit, pana acum ceva timp il ignoram, acum e atat de frecvent, incat ma deranjeaza enorm..sigur ar fi trebuit sa fie invers...si nu e ...tocmai de aceea am decis ca trebuie sa fac totul, pentru ca sa ma simt libera si linistita...sa ma uit in oglinda si sa spun:"da, eu sunt..bine ai revenit la viata". Nu merit soarta aceasta. Evident ca pentru ea, in mare parte sunt responsabila...dar tot eu, trebuie sa o schimb.Azi am fost atat de decisa sa fac acest lucru..sa spun exact ceea ce simteam, ma rog..putin fardata parerea, dar saptamana viitoare, sau poate chiar maine voi face acest lucru fara perdea...e pacat sa traiesc intr-o lume in care eu sunt doar actor, spectator si sa ma caut prin oglinzile caramizii, pline de praf si rugina, cand de fapt oglinda sufletului meu e chiar in vocea mea zi de zi...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu