A trecut Craciunul...nu stiu, dar nu l-am simtit ca in alti ani. Vine Revelionul si parca tot nu simt ca e final de an. :) E cu siguranta pentru mine o continuare frumoasa in 2017 pe care am inceput-o din 2016. Mi-am schimbat jobul si ma simt asa de bine ca am facut-o! Am iubit radioul, il iubesc, dar nu mi-l mai doresc zi de zi in viata mea. Il vreau doar ca pe o amintire, din pacate, nu a fost intotdeauna placuta, dar eu tin minte intotdeauna doar partile frumoase.
Am muncit pentru acest nou inceput si muncesc in continuare. Sunt si zile cand sunt obosita, cand m-am saturat de oameni, dar muzica din casti si oamenii de langa mine, care sunt aceiasi si la job, ma fac sa uit de nesimtitii ceilalti. :)
Ce-mi doresc pentru 2017? Imi doresc continuarea frumoasa pe care am inceput-o in 2016, imi doresc sanatate, imi doresc sa ma bucur de tot, sa nu ratez nici o sansa de a zambi si sa fiu eu cea care am cunoscut-o acum multa vreme. :)
Tu ce-ti doresti pentru anul ce sta sa inceapa?
E o adevarata placere sa ai copii! Si cine nu are, sa-si faca, dar la propriu! Uneori cred ca ar fi trebuit sa o am pe Nico mai devreme, ca sa am mai mult energie pentru ea. Nu inteleg de ce ma tot intreaba lumea pe cand al doilea, mai ales cei care inca nici nu au facut un copil. Le tot spun ca eu mi-am indeplinit misiunea stabilita, ii las pe altii sa se aventureze. Evident ca cei care o zic, de multe ori o zic asa din invidie. Cum sa zic, e greu sa lasi distractia deoparte si sa te gandesti ca nu mai esti tu si nevoile tale in centrul universului. Nu mai poti sa iesi cand vrei tu. Nu ca nu ai putea, ca o bona sau o bunica gasesti, problema e ca nu o sa mai vrei, eu asa am fost cel putin. Tot uit ca eu sunt ceva specie pe cale de disparitie. Pentru ca intotdeauna am pus confortul fetitei mele, inaintea iesirile si a relaxarii mele. Pana la urma cam asta inseamna sa fii parinte cu adevarat! Nu fac eu pe super eroul, nici nu ma cred cea mai buna, doar fac ce inseamna cu adevarat "mama". Ma rog, trecand peste acest subiect, hai sa-ti spun cateva chestii amuzante legate de Nico, minunea din viata mea.
Statea noi in pat, noi 3, si ne pregateam sa dormim pe amiaza, noi adultii am fi adormit imediat ce inchideam ochii, nu si cei mici, care atunci au mereu multe de povestit, care atunci isi aduc aminte cate mai au de spus, cate mai au de cantat. Asa se face ca Nico s-a obisnuit sa doarma cu usa de la camera inchisa, asta dupa cateva luni de galagie de la vecinii care si-au modernizat apartamentul. Ei bine, de data aceasta usa de la camera era deschisa. La care Nico il roaga pe Adi sa inchida usa. Adi ii spune la Nico ca si ea poate sa inchida usa. Aici incepe actoria de 3 ani si 3 luni.
( Nico) - Tati, eu nu pot sa inchid ca ma doare genunchiul si nu pot sa ma duc.
( Adi) - Bine, lasa ca o inchid eu, tu pune capul jos pe perna si culca-te.
(Nico care era in genunchi in pat, se prinde cu ambele manunte de cap si spune genial) - Tati, nu pot ca ioi, ioi...asa de tare ma doare capul.
Am ras vreo 30 de minute, apoi cumva ne-am si culcat.
Hai sa-ti spun o alta poveste. Am venit eu de la job, am luat-o pe Nico de la gradi, am ajuns acasa si aveam chef de un pahar de vin. Stateam eu asa in bucatarie cu un pahar rece de vin langa mine. In bucatarie era si Nico si mama mea, care venise sa stea cu Nico in ziua aceeea, pt ca cea mica a fost in vacanta. La care Nico:
- Mami, vreau si eu un pic de vin. ( Evident cat sa-i ajunga pe limba, ca doar daca mama servete, ea de ce nu?!)
( Eu ) -- Nico nu se poate pentru ca esti bolnava.
( Nico cu un raspuns genial, si de data aceasta) - Poate tu esti bolnava. :)))
Amandoua suntem racite. Eu nu mai scap de raceala de vreo 2 luni. Pe cand nu mai imi curge nasul, ma doare gatul, apoi tusesc, apoi iar imi curge nasul si tot asa. Imediat sarbatoresc doua luni de cand sunt tot cu nasul in batiste, tot cu pumnul de medicamente. Am inceput sa cred ca raceala/gripa e parte din viata mea. Parca e ceva cu care am inceput sa ma obisnuiesc sa traiesc. Evident ca nu e deloc placut, pentru ca nu ma pot odihni si mai mereu ma simt lesinata, dar nu ma las. :)
Si da, apropo de Nico, expresia "ma bulesc" e in top. :))
" Vica hai ca te las, ma duc sa ma bulesc la brad!" :)) cea mai noua replica.
Stii cum sunt eu cand prind laptopul? Ca un copil scapat de sub observatie :)) Nici nu stiu ce sa fac si cum sa fac cat mai multe. Am deschis laptopul de vreo jumatate de ora, cat timp doarme cea mica, si nu stiam la ce sa ma uit prima data. Asa se face ca le-am deschis pe toate. :)) Da-i cu youtube-ul, da-i cu tune-in-ul, deschide blogul! Nici nu stiam ce sa scriu pe blog, atatea cuvinte aveam in minte. In fiecare zi se intampla multe lucruri frumoase in viata mea. Evident ca sunt si momente enervante, dar despre acelea, alta data. Azi sunt bucuroasa pentru ca la anul merg la Untold!!! Am incercat si eu in zadar vineri sa cumpar bilete, dar in cateva minute imi aparea sold-out, desi tot incercam plata cu cardul, numarandu-ma printre cei preinregistrati. Ma bucur ca totusi cei de la Untold s-au tinut de promisiune, iar noi, cei care am avut probleme am primit un nou mail care ne trimite catre linkul de cumparare. Si, yeee!! Merg la Untold!!! Anul acesta nu am fost. Am tot zis lasa ca o sa cumpar biletele, apoi s-au tot scumpit, am zis ca e prea mult, apoi as fi dat oricat sa merg la Armin si nu mi s-a aratat. Anul viitor il astept pe Armin cu urechile deschise si cu energia mea!
In rest, astept weekendul cand eu si Nico ne sarbatorim anticipat. :) Ea de ziua numelui, eu de...ziua mea. Maine job, joi liber, vineri job si weekend liber, ca asa e cand lucrezi pentru tine, mai poti si sa fentezi. :)
Anul acesta mi-am schimbat jobul: lucrez pentru mine. Puteam sa o fac de anul trecut, de cand afacerea e pe rol, insa nu a fost nevoie de mine in mod special. De anul acesta,da, iar eu ma bucur ca am luat aceasta decizie. E drept ca sunt zile cand imi vine sa bat o multime de oameni, ca asa e cand lucrezi cu oamenii, dar ma pot bucura si de relaxare in urechi, ma trag singura de urechi si uite asa. :)
Astept cu mare drag Craciunul, astept pentru ca pitica mea e fascinanta de tot ce inseamna mos, cadouri, zapada.
Si asa pe final, o piesa care m-a prins la secunda. :)
De o saptamana sunt prizionera unor virusi care m-au tinut in pat cateva zile bune. Atat de bolnava cred ca nu am mai fost de mai bine de 10 ani. A fost ingrozitor. Nu am putut sa-mi inghit nici macar saliva din cauza amigdalelor. Ei bine,inainte dr acest eveniment groaznic, m-am mirat cum pot sa fie anumite mame chiar in halul acesta. Despre ce vorbesc? Ei bine, la gradinita la Nico s-a stabilit ca o data pe luna fiecar familie sa duca cate un pachet de servetele umede si un pachet de servetele uscate. Stiu, urmeaza sa mearga Nico si cu hartia igienica in buzunar. Ei bine, eu cea mai uituca persoana din lume imi aduceam aminte la fiecare inceput de luna sa duc rezerva mea de necesitati pentru cei mici. De doua saptamani am aflat intamplator ca anumite mame au hotarat ca mai bine sa strangem bani, cica lunar,ca sa se cumpere servetelele cu pricina. Evident ca am intrebat si eu cine a hotarat si de ce nu au fost consultati toti parintii. Explicatia lor a fost atat de hilara precum exprimarile lor agramatice, care nu stiu ce e aceea cratima,virgula, habar n-au cand se folosesc doi de "e" sau cand e litera "e" urmata de litera "i". Efectiv am ramas masca sa aflu ca pentru ele e dificil aceasta operatiune. Cum naiba sa uiti asa ceva pentru copilul tau? Daca le spui ca sunt denaturate si ca nu te-ar mira daca si-ar uita copiii la gradinita ar sari de 20 de metri. Apai, doamnelor cu asemenea raspunsuri nu va suparati daca va numesc cretine. Sigur nu uita de programarea la epilare, la unghii tehnice si la coafor. Sigur stiu si cand au programari la salon si pentru luna ianuarie. Evident ca am intrebat ca orice normal de ce avem nevoie de o noua regula, cand totusi cea care era in vigoare functiona, chiar si pentru mine, cel mai uituc om din lume. Rapuns nu au avut sa-mi ofere. Asa se face ca pe mine chiar nu ma intereseaza regula lor, iar eu merg pe regula mea. Sa ne mai miram ca cei mici au comportamente iesite din comun? Cu asemenea exemple nici nu se poate altfel.
Poate ca lecitina le va ajuta pe distinsele doamne sa-si aduca aminte de responsabilitati.
Fiica mea e o adevarata actrita! De cateva zile imita un personaj vazut la televizor, cred ca de...2 ori. E vorba de Gina din emisiunea "In puii mei". Si incepe fiica mea sa vorbesc exact ca ea, asa rar, sa-si miste ochii si ce urmeaza e cat se poate de tare "...ma bulesc". :)) Deci, am ras cu lacrimi. :)) E incredibila cat de bine imita un personaj vazut de 2 ori la televizor. Am tot cautat pe youtube, putin ce-i drept, replici ale Ginei din emsiunea "In puii mei" si nu am descoperit ce inseamna de fapt acest "ma bulesc" al piticei mele. :))
Asa a ramas o vorba de-a noastra in familie " ma bulesc". :)) De fiecare data cand vrem sa radem, mai ales seara inainte de culcare, Nico se apuca sa se "buleasca". :)) Si urmeaza un ras cu lacrimi, de nu-mi somnul nu mai vine.
Acest "ma bulesc" nu e prima enigma din vocabularul piticei mele. Inca mai am enigme si care cred ca asa vor ramane. :)) Oricum, incetul cu incetul cam toat cuvintele stalcite au fost reproduse corect de la "puguin", la " catacadac", pe romaneste "cotcodac" :)) Uneori parca mi-e dor de strigatul gainii si de puguini. :)
Dar de departe in top, conduce "ma bulesc". Si daca tot e weekend...sa ne bulim cu totii. :))
Perioada aceasta m-a cuprins si pe mine, inainte ca marile magazine sa se pregateasca intens de perioada cea mai draga mie: sarbatoarea Craciunului. Ei bine, aseara nu stiu ce mi-a venit mie, poate inspiratia, poate frigul, habar n-am, cert este ca m-am apucat sa-i spun inainte de culcare ca atunci cand impodobim bradul si vine si zapada, vine si Mos Craciun. Si o dau eu in povesti frumoase de-mi dadeau mie lacrimile. I-a placut la cea mica...nici nu se putea, la cata pasiune am pus in povestirea de aseara.
Ei bine, aseara i-am spus ca daca vrem ca mosul sa stie cam tot ce ne dorim, ar fi bine sa-i si scriem o scrisoare, in care sa-i spunem cam toate dorintele noastre. Azi am dat o fuga si prin hypermarketuri, unde...supriza...iarna e deja instalata, cu tot cu gama larga de cadouri pentru cei mici. Si a fost asa de frumos sa-i suprind bucuria, sa o vad cum imi prezinta ea noua gama de jucarii, cum le duce inapoi. Intoarse acasa, cea mica zice sa-i scriem la Mos Craciun scrisoarea in care sa-i spunem ca vrem un "calucior de bebe:. A vazut ea un carucior de papusi, care, recunosc, si mie mi-a placut. Am notat preferintele ei si urmeaza sa i le indeplinesc ajutata de renii lui Mos Craciun.
Ei bine, dupa ce s-a trezit acum dupa-amiaza ma intreaba de cadouri. Ii spun ca mai este pana vine Mos Craciun, ca pana atunci vine Mos Nicolae, cel pe care il avem noi pe perete. Ca mosul acesta vine cu suprize dulci in...ghetute. La care Nico:
"Mami, nu vine! Mos Nicolae e la selviciu, are treaba. Nu vine decat Mos Claciun!" ( pe un ton foarte hotarat si convingator, asa cum de altfel e ea)
Ii spun din nou ca totusi e frumos si Mos Nicolae, ca vine noaptea, ca si ziua mea de nastere, ca e si ziua ei, ca vom canta iar la multi ani...adica stii ce zic, chestii de convins cei mici, frumoase, de si pe mine m-am convins :)) Ca daca pe mine nu am conving, pe cine sa prostesc?
Ei bine, poate pe mine m-am convins, dar pe Nico sigur nu! Imi repeta ca vine doar Mos Craciun, ca mos Nicolae are treaba, e ocupat si ca nu vine. :))
De cateva zile organismul meu a cedat si a dat tot felul de erori, care m-au facut sa-mi doresc sa stau doar in pat. Nu ca mi-as fi dorit, ci pentru ca pur si simplu nu puteam sa ma ridic. Nasol, tare nasol, mai ales cand ai un prichindel avid dupa energia si atentia ta.
Cea mica a simtit ca nu e ceva in regula cu mine si a stat tot langa mine, ca pisicuta aceea care vine si te maseaza in zona dureroasa.
E neplacut sa-ti simti si capul greu, dureros si nimic sa nu-l ajute sa scape de acea durere. Bine, cofeina nu beau, deci medicamente destinate pentru asemenea probleme.
Si pe cand imi doream eu sa stau in pat, sa o conving pe cea mica sa adoarma, incepe, "again", vis-a-vis, scandalul. Ca doar asa e frumos sa ai vecini care habar n-au ce inseamna ora de liniste. Deja de cateva luni incoace tot asa o tin. Si nu, nu muncesc cand se poate, ci fix atunci cand nu ar trebui. Vecina de vis-a-vis, noua, isi modernizeaza apartamentul.
A vorbit sotul meu cu proprietara. Nu a functionat. A vorbit cu administratorul, care la randul sau a vorbit cu proprietara, tot nu a mers. Azi cu durere de cap, dornica de un somn, nu m-am mai abtinut si am batut la usa.
Deschide un tip, care cumva controversat ca mi-am permis sa-l intrerup si sa-i readuc aminte ca e ora de liniste. Ca cica "el nu stia ca masina de gaurit face galagie". Enervata la culme i-am explicat ca nu ma intereseaza cati decibeli are masina de gaurit ( de parca el stie sau are habar ce inseamna cuvantul), dar eu vreau sa fie liniste cand trebuie! Evident ,el foarte ofensat de dorinta mea, de parca i-as fi cerut sa semneze ceva petitie online. Un alt cretin! Nu i-as fi zis asa, daca nu ar fi avut tupeul sa ignore faptul ca i-am spus ca e vorba de somnul unui copil. Pai da, d-le, ca in ziua de azi respectul nu conteaza. Bine ca "simtem" noi bine, bine ca ne facem noi treaba, restul, da-i naibii, sa se descurce!
Si da, era parca mai bine pe vremea lui Ceausescu, fiindca macar orele de liniste erau respectate. Si da, imi doresc si eu liniste, sa nu mai aud bubuituri toata ziua,de parca as fi in ceva zona de razboi. Totusi, stau in cel mai linistit cartier din Cluj-Napoca!
Si acum, ceva pentru durerea mea de cap, ceva...de linistire!
