Esenta si aparenta

Fiecare zi vine cu cate o dovada a faptului ca traim intr-o lume comerciala, avida dupa imagine si dupa aprecierile "cersite", atunci cand se pune in scena o noua tinuta trendy. In aparenta totul pare minunat, in esenta este vorba despre oameni care cersesc atentie, care sunt de o penibilitate iesita din comun, sunt oameni care au impresia ca doar ei stiu sa manance foie gras, sau mai bine zis sunt oameni care si-ar comanda asa ceva, fara sa stie ce este. Suna bine, nu suna romaneste si daca nu e romanesc cuvantul, inseamna ca o fi ceva "bun". Pentru ei, penibilitatea nu are limite. Ei de fapt, sustinuti de aceleasi persoane ca si ei, superficiale, considera ca sunt unici, ca merita sa fie tratati cu respect, ca merita sa le vorbesti folosind "cuvinte mari". Cuvintele mari, in opinia lor, inseamna doar folosirea acelor cuvinte, pe care le-au auzit pe la show-urile culinare, vazute si acelea la televizor. Evident cei mai multi din acesti oameni, nu stiu sa curete o ceapa. Li se pare ceva josnic. Ca si cum ar fi suparator si de cea mai joasa speta, sa gatesti acasa. Asa e, este daca nu te vede nimeni. Nu te vede nimeni, doar pe facebook cand acesti oameni posteaza poze si cersesc like-uri. De ce altfel ai pune aceste dovezi? Pana la urma e viata ta, intima..o fi intima, dar daca nu stiu toti ce "gateli"ai mai facut, mai bine zis "cumparat", la ce sens sa mananci cu servetel pe piept? La prima vedere, acesti oameni par niste oameni de gasca, stapani pe viata lor, dornici de distractie, destepti, inteligenti, cand insa deschid gura, iti cam "sangereaza"urechile. Aceste persoane traiesc intr-o lume superficiala, o lume a "buleandrelor", a "vedetismelor", o viata falsa, fara seva, fara esenta. Pentru ei aparentele sunt mai importante decat esentele.

Inspiratia si sursa ei

De foarte multe ori ma intreb si eu, alaturi de ceilalti de unde am atata inspiratie sau cum de o gasesc atat de repede. Tot eu am gasit raspunsul: scriu din suflet, pur si simplu scriu ce vine din inima, fie ca e vorba de trairi sau de povestile pe care le vad in jur. Intotdeauna asa am facut, e drept ca de multe ori nu e bine sa gandesti cu sufletul sau mai bine zis sa arati acest lucru tuturor, insa eu prefer sa fiu mereu sincera si deschisa, niciodata sa ma dau drept alta persoana, una care mi-as dori sa devin sau o persoana pe care pur si simplu sa o adore chiar toti. Nu sunt eu acea persoana; eu nu tanjesc dupa aprecieri false, dupa aprecieri comerciale. Stiu cand cineva ma apreciaza pentru ca stie cine sunt, stiu cand cineva spune ca ma apreciaza, doar ca sa dea bine in ochii mei. Poate ca de multe ori ma prefac ca nu stiu, nu inseamna ca sunt si naiva sau prostuta. Mare atentie amatorilor :) Tocmai pentru ca am spus mereu ce am gandit, am si indepartat multa lume. Prefer sa am alaturi de mine doar persoane care ma respecta si care nu urmaresc nimic atunci cand sunt alaturi de mine, care stiu sa accepte atat o remarca pozitiva cat si una negativa. Sita a tot cernut de-a lungul timpului, iar in jurul meu au ramas doar persoanele oneste, sincera, celelalte si-au dat singure "flit". Pur si simplu nu ai cum sa rezisti in preajma mea, daca esti o persoana prefacuta, te retragi singur.Sunt cateva persoane, care mi-au fost tot timpul aproape. Daca nu te numeri printre persoanele incluse in aceasta postare, inseamna ca te-ai retras singur/singura, pentru ca nu ai avut cum sa rezisti unei persoane sincere. Eu nu sunt genul de persoana care-si schimba prietenii in functie de interese, de cercul social. Am prieteni de mai bine de 20 de ani. Timpul testeaza singur legatura unei relatii, indiferent ca e vorba de o relatie de familie sau de prietenie. Parintii mei, sotul meu si piticul meu sunt cele mai importante persoane din viata mea! Si cu acest lucru am spus cam totul. Durata unei relatii se masoara in modul cum reusesti sa gestionezi obstacolele ce-ti stau in cale.

La pas

La pas trece timpul, trece repede si lasa in urma totul. E minunat cat de repede se vede pe mine, cum paseste timpul. Trece timpul, creste burtica. Intr-o zi am deschis dulapul si am vrut sa iau o camasa, pe care am primit-o cadou de ziua mea. M-am amuzat foarte tare, pt ca atunci cand am ajuns in dreptul burticii am inchis un nasturel, apoi de acolo camasa se desfacea in "v". Nu puteam sa o mai inchid, eram ca manelistii, cu buricul la vedere :)) Radeam de una singura. Am ajuns cu numaratoarea la saptamana a 19-a, practic deja in al 2-lea trimestru. La 16 saptamani, atunci cand am fost la controlul lunar la medici, am facut ecograf ca in fiecare luna si am vrut si sa aflam ce e piticul nostru: fetita sau baiat. Nu am putut vedea, piticul nostru dormea dus, era asa cuminte, nu s-a intors deloc. Tot a incercat medicul sa-l faca sa se razgandeasca, sa vedem ce e, dar nu aveam cu cine. De fiecare data cand am fost la ecograf piticul nostru dormea. Coincidenta sau nu, toti parintii care si-au vazut copilasi dormind cand au mers la ecograf, au avut parte dupa nastere de copilasi cuminti. :) Poate o fi si acesta un semn. Deja s-au si facut pariuri apropo de sexul copilului. Ai mei au spus de la inceput ca e baietel, lucru pe care il simt si eu; unii spun ca e fetita. La cat e de smecheras copilasul nostru probabil ca e baietel, asa cuminte. Sa speram ca la urmatorul control vom afla daca e un el sau o ea. Oricum, important e ca piticutzul nostru e perfect sanatos, la ultimul ecograf avea 150 de grame si cam tot atatia cm. :) Creste. Prima data cand am fost la ecograf era mititel, greutatea normala pentru saptamanile pe care le avea, dar era asa de micutz ca incapea confortabil in palma. Ca si parinti, sunt frumoase aceste etape. Ne bucuram de fiecare clipa si evident asa vom face si de acum inainte. Daca ma intrebi ce haine am cumparat la piticutz, te anuntz ca niciuna. Insa piticutzul nostru a primit primele hainutze de la fratele meu :) Sunt asa de dulci, asa de micutze.:)

Lumea la pas!

"Lumea la pas"este numele celei mai noi rubrici pe care o realizezi si o prezint, alaturi de etern-colegul meu de echipa radio, Adi. :) Unde? In fm-ul clujean, ca sa-l citez pe Adi. Rubrica e saptamanala si ne bucuram ca suntem din nou in echipa pe radio :) Acesta e doar inceputul :)

"Lumea la pas" incepe maine dupa ora 15!

Ti se pregateste ceva!

"Asociatia Sportiva Minute de Miscare" a pregatit o supriza pentru clujeni! Mai multe, in afisul alaturat! :)

Din 5 martie nu doar piticii se vor misca in voie alaturi de "proful de sport", ci si parintii acestora vor putea sa-si mentina tonusul si chiar sa tina pasul cu micutzii lor!

O fapta buna!

Azi am facut o fapta buna! Am fost pana la banca, sa fac niste plati si in fata mea, era o d-na, d-ra cu un copil in carucior. D-ra sau d-na a scos un plic in care se afla o factura, iar in plic se aflau si banii aferenti pentru plata facturii, multi marunti, semn ca venise de acasa cu banii fixi. Cand a golit maruntii in tavita ce face legatura intre client si casiera, casiera a inceput sa numere banutii. D-ra avea cu 0,78 lei mai putin, decat era mentionat pe factura. Casiera i-a spus d-rei ca nu poate sa-i faca plata facturii fara acei bani. D-ra nu avea nici macar 1 Ban in plus. Nici nu a schitat ca s-ar cauta in buzunare, stia exact ca nu mai dispunea de alta suma de bani la ea. In banca la ora la care am fost eu, era plin, evident de batrani. Nu le zic varstanici, ca sunt genul de persoane, care s-ar da si morti numai sa se bage in fatza ta, fapt pe care il si fac. Nimeni, dar nimeni nu s-a indurat sa-i dea d-rei 78 de banutzi, nimeni in afara de nimeni. Nici nu am stat pe ganduri. Am scos 10 bani, i-am dat d-rei si a reusit sa-si plateasca factura. In caz contrar, trebuia sa revina maine, sa stea la o noua coda, sa asiste la un nou show al batranilor. M-am gandit ca puteam sa fiu eu in situatia d-rei, cu piticul meu. Totusi ma gandeam asa cata nepasare. Pe cuvant! Pe nimeni nu intereseaza nimic. Nu stiu care sunt reglementarile unei casiere intr-o banca, dar putea sa faca abstractie de data aceasta si eventual sa-i incaseze factura fara acei 78 de bani. Pentru aceasta suma, nu-ti inchide nimeni gazul sau lumina. Astazi nu stiu ce a fost cu lumea, dar toti au fost asa cu niste mutre de plictisiti, suparati, nervosi. Culmea e ca desi a trebuit sa stau cam mult la banca, nu m-am agitat, eram asa de relax, in comparatie cu populatia din jur. Astazi a fost o zi foarte frumoasa, de primavara as spune cu mult soare, poate cine stie, iarna se da batuta, si ne lasa in pace. Maine e 14 februarie, doar o zi de joi. M-am saturat de atata Sf Valentin, atatea reclame cu daruri pentru ea sau el, petreceri, evenimente. Ce prostie! Pe bune chiar e nevoie doar de o singura zi sa-i spui cuiva drag ca-l/ca-o iubesti? Daca ar fi asa, inseamna ca ar trebui sa ne iubim o data pe an!

14 saptamani

Azi avem 14 saptamani! Am trecut de primul trimestru, iar peste 2 saptamani, cand voi merge la controlul lunar la medic, eu si sotul meu vom afla daca luam hainutze de culoare rosie ( rozul e o culoare oribila) sau de culoare albastra. Indiferent ce culoare va fi castigatoare, important e ca piticul nostru sa fie sanatos si sa se dezvolte armonios. Va urma si ecograful 3D, insa acela la 20 de saptamani, in rest toate analizele, testele care trebuiau facute, si au fost destule, au iesit perfect. E minunat acest lucru. M-am uitat pe net in fiecare saptamana, sa vad cum evolueza piticul. La 14 saptamani, e perfect dezvoltat, masoara cam 9 cm si are deja 110 g. Uhu, ce mare e deja! Acest lucru se vede si pe burtica mea, care tot creste. Atat eu, cat si sotul meu, incepe sa constientizam ca vom avea un copil. Eu vorbesc cu pitic toata ziua ;)) Sunt sigura ca ma aude. Ii pun muzica, multe lucruri frumoase. Faptul ca voi fi mama, e un sentiment minunat, incredibil de frumos, nu poate fi descris in cuvinte. Te schimba cu totul, devii alta persoana. Poate cine stie, ma apuc si de gimnastica pentru gravidutze, insa acasa. Am sa-mi cumpar o bila imensa si am sa ma distrez pe muzica, fara sa intind coarda normal. Si acum te las sa citesti aceste randuri si sa asculti o piesa pe care eu o ador mult de tot! :)