Vara are deja zilele numarate. Diferentele dintre zi si noapte se simt extrem de bine deja. In plus primele zile ale lui septembrie m-a facut sa fiu: cumnatica. Anul viitor vom avea un eveniment frumos in familie.Si uite cum timpul trece...asa ca peste o saptamana o voi lua pe mama de la aeroport. Ce poate fi mai frumos de atat? Familia va fi completa. Deja am si facut meniul culinar cu tata. Asa cum facem de altfel in fiecare an. In fiecare an, eu cu tata pregatim masa, gatim impreuna, si ne ocupam de tot. Deja e o traditie, as zice. E o traditie frumoasa, mai ales ca stim ca o vom avea acasa pe mama. Desi am deja o varsta, la care as putea sa fiu mama, tot mamoasa am ramas. Orice ce varsta as avea, nu-mi va fi niciodata rusine sa-mi exprim sentimentele pentru cei dragi. Inca ma bucur ca un copil si asa voi face mereu, indiferent ca voi avea 40 sau 50 de ani. Pentru mine mama este o persoana extrem de speciala. Este parte din mine, si de fiecare data cand pleaca la munca peste hotare, o parte din mine se rupe, si lasa un gol. E ceva ce nu pot controla. Nu am cum. Cand vine vorba de sentimente, nu le pot ignora si nici ascunde. Si nici nu vreau sa le ascund. Si am mai invatat ceva: de fiecare data cand simt nevoia sa spun ce simt, asa voi face. Inainte sa-mi dea lacrimile, de dor, de bucurie..te las cu o piesa pe care o ador. :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu