Zilele trecute mergeam grabita sa caut pentru pitica mea niste gris calcic pe la farmacii, ca pe acolo se gaseste, iar in fata mea la un moment dat era o mama cu un carucior. In carucior un pui de om, plangea de numa numa. Ii era somnic. Mama lui o tanara, ingrijita, se vedea ca tinea la silueta ei era deja enervata de plansul copilului. L-a aranjat in fund, l-a injurat, a scos din geanta o sticla cu lapte, i-a dat-o si i-a aranjat manutele ca sa tina copilul sticla. Repet, nu era o femeie de etnie roma, era o pitipoanca. Cand i-am vazut gestul si i-am auzit si vorbele, mi-a venit sa merg la ea si pur si simplu sa o plesnesc. Sincera sa fiu, asa m-a incercat un sentiment de teama, de furie, cam toate combinate. Imi venea sa-i iau copilul.
Sunt femei care nu sunt facute sa fie mame si totusi au parte de copii minunati, sanatosi. E pacat ca nu stiu sa aprecieze ce au.
Exemplul de mai sus nu e unic, din pacate. Lista e extrem de lunga.
Eu sunt "posesoarea" unei minunatii de fetite, care peste putin timp implineste 1 anisor! In fiecare zi ma bucur ca e langa mine si ca ma iubeste si ca pot sa o strang in brate.
Pentru ea si piesa din incheiere, care deja o ascult pe repeat. :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu