Stii cum e? Cand le permiti nu se limiteaza. Au impresia ca totul li se cuvine. Greu sa inteleaga multi care le sunt limitele sau de ce nu i-ai pus la zid cand au meritat. Nu i-am pus, ca sa nu supar pentru cei dragi. Am ajuns la concluzia, tocmai azi, cand am avut parte de inca un episod ca sunt cel mai permisiv om din lume. Ca nu stiu sa spun lucrurilor pe nume, de dragul sa nu supar pe cineva, ca incerc sa gasesc calea de mijloc, chiar si atunci cand ea nu exista. Ca multi ma iau drept "naiva", ca multi nu inteleg de fapt ca sunt doar un om caruia nu-i place cearta, care de altfel crede prea mult in oameni. Vad lucruri care cred ca de fapt ar trebui sa existe: bunul simt. Si care de fapt nu a existat niciodata. Sunt prea sincera cu cei din jur si uneori prea putin cu mine. De ce? Pentru ca eu mereu am fost omul de legatura, omul care a impacat si nu dezbinat. Azi am avut parte de inca un episod in care unii au impresia ca ei au voie sa aiba pareri, cand de fapt nu ar avea voie nici sa deschida gura.
Sunt multi oameni care trebuiau exclusi din lista mea si nu am facut-o. Si sigur trebuia sa o fac. Dar timpul inca nu e pierdut si vorba unor doi oameni importanti din viata mea: " ce ai de pierdut? niste nimicuri, care oricum trebuia exclusi demult?"
Si asa e! Lista scurta incepe sa devina de azi tot mai scurta!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu