...

 MI-e greu sa cred ca acum si in viitorul apropiat voi avea o conversatie cu mama fara sa o aud...pur si simplu incep cu.."draga mama..." si cam acolo ramane gandul,pentru ca lacrimile invadeaza tot si amutesc...

Tot zic ca poate maine ma voi trezi si ma va suna, poate ca maine cand ma trezesc voi constata ca a fost doar un joc urat, ca totul va reveni la acel normal...ca ea imi va zambi si chiar imi va spune:" papusa lui mama..." Numai cand ma gandesc la asta efectiv plang...Doamne de ce doare atat de tare? De ce a trebuit sa trec prin aceasta experienta cumplita? Cum voi invata sa traiesc cu aceasta durere fara sa uit ca trebuie sa si respir?

Indiferent care a fost lectia inceputa de anul trecut si continuata anul acesta, a fost mult, mult prea dura! Doamne ajuta-ma sa fiu tare, sa pot sa fiu puternica pentru a mea familie, pentru tatal meu! Ei au nevoie de mine, iar eu de mama...aveam atatea sa o intreb si acum, sa-i impartasesc tot felul de experiente culinare, de chestii faine facute de Nico, de bucuria din ochii ei, de incredibila sinceritate de care da dovada....de grija pe care i-o poarta lui tata.

E atat de interesant ca ea chiar o simte pe mama langa ea tot timpul...pur si simplu intr-o dimineata cand s-a trezit a zis:" tu, Vica tu mi-ai pus botoseii langa mine, stiai ca mie frig la picioare..." sau " Vica nu mai mai gadali la picioare". Pentru ea mama e mereu prezenta. Ea are ceva ce nici un adult nu are...are o bucurie pe care o simte vis-a-vis de mama si o simte mereu langa ea...ea vorbeste cu mama...ea mereu aprinde o lumanare pentru mama si pentru bunica mea...asa zice mereu...

Zilele trecute ii povesteam, cand a vazut multi oameni cu flori prin cimitir, ca e o sarbatoare a celor plecati Sus in Cer si ea a zis :" mami, nu! E o sarbatoare a ingerasilor! Vezi mami locurile acestea? Aici e un taram al ingerasilor si aici sunt doar ingerasi, aici nu sunt oameni morti!" Ce poti sa zici? Si nu, nu am vorbit despre acest subiect cu ea. Doar mama ii mai spunea cand Nico o intreba despre mama ei ( bunica mea) ca e plecata la ingerasi. Mama mereu zicea ca Nico e ingerasul ei drag si scump. Si acum ii aud vocea calda spunand:" Ingerasul drag si scump al lui Vica!"

Nico merge cu mare drag acasa la ai mei, se simte bine cu tata, ii place sa cerceteze toata casa, iar tata se bucura de prezenta ei. Mie in schimb mi-e tare greu cand merg acasa...simt asa o apasare de indata ce imi dau seama ca pe ea nu mai vine...dintr-odata simt ca nu mai pot respira si mi se face frica si un dor nebun! Nico in schimb simte bucurie, fericire, isi aminteste de toata jocurile cu mama, de prositoarele facute impreuna, de ce au mancat cu mama, tata...vorbeste cu bucurie si placere...cu siguranta ca ii e dor si ea, dar ea o zice cu o mare caldura...pentru ea mama e mereu acolo si eu cred ca ea chiar o simte si chiar cred ca mama e mereu cu ea... si tot asta imi doresc ca mama, de oriunde e, sa aiba grija de tata si sa fie cu el si sa-i dea forta!