Vechiul, noul din viata mea si...eu :)

 Si povestea continua...si tot cu noul si vechiul din viata mea. :) E un tandem interesant. Am lasat lucrurile sa decurga de la sine si e frumos totusi sa descoperi ca viata e magnifica, ca poti fii fericita daca faci ce iti doresti si ca totusi tu esti centrul universului tau si ca nu trebuie sa traiesti cu teama aceea ca nu faci ceva bine, ca cineva va veni sa-ti spuna ca tu trebuie sa fii altfel decat esti, ca trebuie sa-ti controlezi intesitatea sentimentelor, ca trebuie sa-ti dozezi trairile. 

De foarte multe ori aflam lucruri interesante despre noi, despre care banuiam, care insa stateau ascunse, pentru ca mereu ceilalti au fost prioritari, pentru ca nu ne-am intrebat niciodata "dar ce simtim noi cu adevarat legat de acest subiect", mereu ne-am intrebat " oare ce simt ceilalti in situatia de fata". 

Si din prea multa bunatatate, ne-am inhibat trairile, simtirile si am stabilit ca prioritatea numarul unu nu suntem noi. Eu cel putin asa am facut si am descoperit ca multe trairi au fost proiectia mea asupra realitatii, ca pe unele persoane nu le-am iubit, ca de fapt iubeam ce vedeam eu in ele.

Momentan sunt intr-un echilibru: vechiul si noul. Poate apare si viitorul care inglobeaza perfectiunea personala. De fapt, am descoperit ca sunt "bine eu cu mine", ca nu mi-e frica sa spun ce simt, ce imi doresc si sa-mi dau seama ca sunt perfect normal, ca pot sa fiu eu si sa spun ce gandesc, fara sa ma tot gandesc ca nu le fac altora pe plac. Si ce? Altii mi-au facut mie pe plac? Altii au incercat sa faca sa-mi faca sa-mi fie si mie bine...neconditionat? Nu. Mai mult decat atat, oamenii din jur au profita de faptul ca mie imi pasa mai mult de ei, decat de mine. Am uitat sa ma respecta, sa ma iubesc, sa ma ador pentru copilaria din suflet, pentru bunatatea de a fi trup si suflet in situatii cheie, am uitat sa ma iubesc ca persoana si ca femeie. 

Acum sunt ma ador si asta probabil i-a facut si multi din jur sa ma adore, sa ma iubeaca, sa le trezesc interesul dintr-odata. Insa cel mai important e ca eu chiar ma iubesc si ca ma descopar, nu ca ma regasesc, ca poate nu m-am gasit niciodata pana acum, cum ma vad acum. Si da, ea e Aura pe care o cautam, cea care are echilibru si e gata sa si-l mentina si se pune pe primul plan. :)