A inceput numaratoarea inversa :)

Azi e din nou marti, marti e ziua in care Nicole implineste tot cate o saptamana. Azi am ajuns cu numaratoarea la nr 33 :) Ce frumos! Ce mare a crescut. Chiar zilele trecute ne aminteam cu sotul meu, cum a fost cand am vazut-o prima data. Aveam cam 9 grame. 9 GRAME??!!!! Da, era asa de mica. A fost micutza, puternica, a crescut si va veni peste o luna cam asa sa ne faca viata mai frumoasa, a noastra si a celor din jurul nostru. Bunicii lui Nicole de abia asteapta sa o tina in brate. Mama mea i-a cumparat hainutze. Sunt asa de dulci. Primele lucruri pe care i le-am cumparat eu si sotul meu, fetitei noastre au fost 2 perechi de manusi si o trusa de manichiura. :) A primit deja multe hainutze. Saptamana viitoare Nicole va avea carucior si patutz. Ambele mov :) Roz nu e o culoare care sa fie pe gustul nostru. Saptamana viitoare cumparam si ce mai avem trecut pe lista de must-have la maternitate pentru mine si bebe si apoi facem bagajul :) Apropo de bagaj, ii multumesc Anei Gogan pentru initierea si pregatirea de care am avut parte, in ale nasterii si cresterii bebe-ului. Ana Gogan este cea care a tinut cursul de lamaze si puericultura, la care eu si sotul meu am fost pe parcursul a 5 saptamani, 5 sedinte a cate 2 ore si 30 minute - 3 ore. Ana Gogan este Educator Prenatal Lamaze, Doula la Voi fi mama. Ana este si mama unei fetite extrem de frumoase. Pe site-ul Anei, voifimama.ro gasesti multe lucruri interesante, utile si cu siguranta, de care ai nevoie, tu, prietenele tale. Cursul de burtici si tatici, s-a tinut la Clinia ProVita din Cluj-Napoca. Tot acolo am facut testul 4D. :) Eu ii recomand cu mare caldura.

Si iata cum deja am inceput numaratoarea inversa, pana cand fetita noastra, Nicole va veni pe lume. Toata ziua vorbesc cu piticutza noastra, si ii spun ca mai devreme de 37 de saptamani sa nu vina pe lume, pentru ca nu e atat de interesanta lumea in care traim si ca nu pierde nimic important daca sta cumintica la mine in burtica si creste frumos :)  Eu si Adi de abia asteptam sa o tinem in brate, sa o ducem cu noi la Turda, la pescuit, sa-i facem baitza. :) Nicole va putea citi, fiecare pas, fiecare traire a mea, cand am purtat-o in burtica aici pe blog. Plus ca avem si poze:) Acum pe final, o piesa minunata :)

31 de saptamani

Marti, piticutzul nostru, care creste frumos in burtica mea a implinit 31 de saptamani. :) Radeam cu sotul meu ca deja suntem la capitolul: AMR! :) Cam asa este, intram incet in linie dreapta. Ca de fiecare data, fiecare luna vine cu controale lunare la medici: 2 la numar: medicul care urmareste sarcina si medicul de familie. Ieri am fost la medicul care urmareste sarcina, iar copilutzul nostru e acum 100% ca e fetita, pentru ca in sfarsit a facut  o desfacere a picioruselor. In sfarsit putem fii siguri :) Important e micutza noastra a crescut minunat de frumos, are 1580 g +/- 230 de grame. E in limitele normale pentru saptamanile sale. Asa ca avem o printesa de toata frumusetea, sanatoasa. Ieri i-am auzit din nou inimutza cum ii batea. Pe langa aceste aspecte, asta mica e pozitionata perfect pentru o nastere pe cale naturala. Pana la nastere nu se mai misca din aceasta pozitie, doar intr-o parte si alta, capul insa ii ramane unde ii e acum. Doar in timpul travaliului isi va putea schimba 100% pozitia. Eu imi doresc ca piticutza sa fie ascultatoare, sa ne ajutam sa fie o nastere naturala si normala. Stiu ca eu cu ea facem o echipa de nota 10 si ca vom reusi sa facem o figura minunata la nastere. :) Ma gandeam asa zilele precedente, ca e minunat sa ai fetita. Nu pentru ca voi avea eu, ci pentru ca eu vad relatia mea cu mama mea si relatia mamei mele cu fratele meu. Relatia dintre o mama si o fiica e mai speciala, mult mai aproapiata, cel putin una sanatoasa, nu vorbesc de relatiile denaturate.E minunata senzatia in care stii ca vei fi parinte, urmeaza sa experimentam totul cand vine cea mica pe lume :) E un moment pe care il asteptam cu mare drag. Oricum eu ii tot spun la asta mica sa stea cuminte la mine in burtica pana acolo la 38 de saptamani :) Sotul meu este extrem de emotionat, e minunat cum vorbeste cu ea, cum mangaie burtica, cum pupa burtica, sunt niste momente extrem de frumoase.

30 de saptamani pentru Nicole :)

Azi e o zi ploioasa..de fapt vremea e cam plangacioasa de cateva zile si tot asa va fi...de acum inainte..cam 2 saptamani..de parca ne-am mutat in Marea Britanie. Eh...daca era asa puteam da nas in nas cu Robbie Williams, in timp ce eram la shopping prin marile magazine. :) E timpul sa revenim inapoi, in Romania. Azi nu e o zi intamplatoare, e ziua in care Nicole are deja 30 de saptamani de cand e la mine in burtica. E tot mai energica, mai sprintena si dornica sa fie in centrul atentiei. Cea mai tare faza e ca pana acum, nici un medic nu ne-a putut confirma ca Nicole e Nicole, adica ca bebelusul nostru e fetita. :)) De ce? Pentru ca niciodata nu si-a deschis piciorusele. :)) Asta e, daca va fi baiat la nastere, nu va fi nici o tragedie. Important e ca bebelusul nostru e sanatos, se dezvolta normal. Nu mai este mult timp si va spune bun venit lumii. :) Pana atunci, eu cu Adi am pregatit apartamentul, urmeaza sa luam patutul, caruciorul si sa indeplinim lista obligatorie :) In rest, de abia asteptam sa ne strangem in brate copilasul. E un sentiment unic, pe care nu-l pot descrie, o sa-l poti sa-l intelegi fie ca esti femeie sau barbat, in momentul in care te vei afla in locul nostru, pana atunci nu poti nici sa presupui, pentru ca sunt degeaba presupunerile tale :) Pe final, ia o piesa frumoasa.

2 ani si 28 saptamani :)

A trecut destula vreme de cand nu am mai parcat niste ganduri proprii pe blog. Ei bine, intre timp pitica noastra creste, face 29 de saptamani. Acum 2 saptamani cam asa, am facut ecograful 4D. Cu aceasta ocazia am vazut-o pe Nicole, pitica noastra, ce avea in jur de 1000 de grame, adica 1 KG si era lunga de 34,9 cm. Ce maricica e deja. O data cu ea si burtica mea creste zilnic. Important e ca eu in aceasta perioada sunt atat de plina de energie si ca nu obosesc asa de repede. :) Nu o sa postez imagini cu pitica mea, pentru ca atat eu cat si sotul meu nu ne dorim acest lucru. Revenind la ecografia 4D a fost extrem de spectaculoasa, am facut un piticutz uman, o fatza in care am recunoscut rapid trasaturile sotului meu si ale mele. In plus fetitza noastra a stat tot timpul cu o manutza pe fatza. La un moment dat, toata fatza ei era ascunsa in palmele ei. :) Se ascundea de noi, nu vroia probabil sa o vedem. :) Intr-una dintre imagini a suprins-o medicul cu degetele pe fatza si cu unul in nasuc :)) Era atat de dulce cum isi misca asa putin o parte din buza de sus, asa cum face si sotul meu. Seamana mult cu Adi. Si de la mine are multe trasaturi faciale. I-am vazut manutzele cu 5 degetele, inima cum bate, am si auzit-o, i-am vazut piciorusele si supriza...nici acum nu suntem 100% siguri ca e fetitza :)) DE ce? Pentru ca nu si-a desfacut niciodata pana acum, cand am fost la ecograf piciorusele sa se vada clar ca e fetitza. Dar ce mai conteaza? Daca nu o fi Nicole, o fi Nicolas. Important e ca e un copil sanatos, frumos, perfect fizic si intern. De unde stiu? Pai la ecografie 4D i s-au analizat organele interne. :) Micutza noastra e o bucurie imensa pentru noi. In plus, saptamana precedenta pe 21 mai, eu si sotul meu am sarbatorit 2 ani de casnicie, iar Nicole 28 de saptamani. A fost o dubla aniversare :) Una extrem de frumoasa.Ne ducem si la curs de mamici si tatici. Un curs extrem de interesant. :) 

Si acum in incheiere o piesa foarte frumoasa :)

Frumos inceput de sezon!

Sezonul de pescuit din acest an a inceput cum nu se putea mai bine. Dovada stau capturile suprinse in poze, ce sunt deja pe facebook si o parte din ele vor fi vedeta aici pe blog. :) Saptamana precedenta, chiar in mijlocul ei, impreuna cu sotul meu, ghidati de soare si vremea frumoasa ne-am urcat in masina si am plecat spre coltul nostru de liniste si relaxare, adica lacul de pescuit. Locatia? Ciurila. S-au schimbat multe si in acea zona, fata de anul precedenta, dar tot au mai ramas doua lacuri, unde sa-ti incerci norocul si unde sa-ti arunci gandurile. Asa ca am ales lacul, unde mai erau locuri. Asta pentru ca era extrem de multa lume. Suprinzator de multa, mai ales pentru mijlocul saptamanii. Asa ca am parcat masina, am luat scaunele pliabile, betele de pescuit si toata hrana ademenitoare pentru capturi. Ne-am asezat noi, mi-am scos eu undita mea, mi-a incarcat sotul meu niste vietati in carlig ( pentru ca mie nu-mi place sa pun mana pe ele) si am aruncat frumos, asa cam la 1 metru de mal. Un pestisor pofticios si probabil ca infometat s-a incumetat sa guste din preparatul bio, cu care l-am imbiat. Nu a fost o captura notabila, ca si cantitate, insa a fost un semn ca balta are peste si ca peste mananca. Sotul meu si-a pregatit mega sculele lui de pescuit, pentru a cauta pestii la adancime si la distante mari. Intre timp, vecinii nostri pescari prindeau pesti notabili. Frumoase capturi, ce nu puteau fi scoase decat cu mincioc. Ah bun. La un moment dat, a aparut o rata, care a stricat distractia vecinilor din dreapta, pentru ca rata a alungat pestii si asa ca era timpul pentru o pauza. Nu si pentru mine. Pentru mine abia atunci a inceput distractia. Am luat batul de pluta al sotului meu, l-am incarcat iar cu vietati si cu niste porumb. Ce sa mai, un festin bio pentru pesti. Restul pescarilor pescuicau la tot felul de momeli imbietoare, frumos mirositoare. Ce mai, o adevarata nebunie pentru buzunar. Pentru ca sunt scumpe, nu gluma. Si asa ca la 1metru jumate, eram eu. Cu siguranta ca vecinii mei s-au gandit ca gravidutza aceasta nu are ea habar de pescuit. Eh uite ca nu a fost asa. Prima captura notabila, s-a agatat in carligul meu. Sotul meu, a vazut si el ca se indoia puternic varful batului meu, dar s-a gandit ca e un amarat de caras energic. Cand ce sa vezi, s-a intors de doua ori, la suprafata un mega crap asa de vreo 2-3 kg. Atunci si-a dat seama ca treaba e "grea "si ca e necesar minciocul si ajutorul lui. Ei, prea mare surpriza pentru mine, la propriu si l-am scapat pe primul "flamanzila". Macar i-am vazut spatele sau cum mai glumim noi"ceafa". Ei bine, al 2-lea nu a scapat, nici al 3-lea. Si tot asa pana am ajuns cu numaratoarea la 8-9. Ultimul peste a fost de pomina. Era deja ora 18 si ne pregateam asa de plecare, sotul meu mi-a alimentat carligul cu ultimul buchet de momeala, apoi a aruncat-o in lac. Inainte sa plece el spre masina, sa duca o mare parte din lucruri, eu aveam deja carligul pe jumatate gol. asa ca cele 2 boabe de porumb ce stateau pe drumul din spatele nostru mi-au facut cu ochiul. Am luat una si am pus-o in carlig. Sotul meu s-a dus la masina, iar eu ziceam ca-mi incerc norocul pentru ultima data. Supriza! Pestele a muscat si a facut-o rau de tot. Varful batului meu, era indoit bine de tot. Eram singurica cu pestele. D-l de langa mine, din stanga mea a vazut batul si faptul ca ma luptam cu un monstru marin, asa ca a fugit spre mine, a luat minciocul si m-a ajutat sa scot, cea mai mare captura pentru ziua respectiva! O frumusete de crap! Si iata cum boaba de porumb de pe drum, mi-a adus cea mai mare captura! A fost o zi remarcabila. Linistita, frumoasa, calduroasa si in plus si plina de aventuri pescaresti!

Ore de balet sau inot

Micutza mea se misca, are orele ei de sport. Sigur vrea sa fie in forma :) Oricum e cumintica. Intr-o zi sotul meu a pus mana pe burtica, piticutza noastra era la cursuri de balet sau poate inot, mai ales ca urmarea mana taticului ei :) Vorbim cu ea, ne aude vocea si chiar rugam sa fie la fel de cumintica si cand vine pe lume :) Bunicii ei sunt extrem de fericiti. Stii, la inceput nu-ti vine sa crezi ca vei avea un copil sau ca parintii tai vor avea un nepotel sau o nepotica. De altfel nici parintii nostri nu au realizat chiar de la inceput. E ceva nou, in timp s-au familiarizat. Piticutza noastra a facut deja 22 saptamani, marti facem 23, asta inseamna ca intra in a 6-a luna. Cum de? Pai transformarile din saptamani in luni e diferita, cand vorbim de graviditate. In mod normal o sarcina dureaza 40 de saptamani, daca impartim 40 la 4, inseamna 10 luni, ceea ce nu e ok :) O sarcina dureaza 9 luni :) Cam asta e treaba cu transformarile. Ne si gandeam deja cu sotul meu la ce urmeaza, la cum va gati cu noi, va pescui, va face sport si cu siguranta ca va face nazbatii ca orice copil. Chiar acum micutza mea mi-a dat asa un semn, probabil ca stie ca scriu ea ;)) Sentimentul ca voi fi mama, ca voi fi parinte, e un sentiment pe care nu l-am regasit pana acum, nicaieri in trairile mele. Cei care urmeaza sa fie parinti sau sunt deja, stiu ce spun, ceilalti vor considera ca spun lucruri "mari". Si subliniez inca o data, un copil este o minune. Este o minune sa-l poti avea, este o minune ca se dezvolta sanatos si bine, este o minune ca face parte din viata mea. Am intalnit suficient de multe persoane, care au dus o batalia crunta ca sa poata avea un copil. Multi o mai duc si acum si poate chiar se intreaba ei de ce nu sunt asa de norocosi. Cu siguranta ca, Cel de Sus are si el o mare contributie. Sa ai un copil, e o binecuvantare. Sa ai un copil sanatos e o minune de la Dumnezeu! Sa fii parinte e o mare implinire, simti ca lumea ta este intreaga.

E fetitza si o va chema Nicoleta :)

Am asteptat pentru aceasta postare! :) Am asteptat momentul in care vom afla, cum o sa ne strigam primul copilash :) Momentul a venit ieri dupa-masa, cand ne-a spus d-l doctor: "e printesa lui tata". Foarte cuminte printesa lui tata. De obicei, doar baietii sunt asa de smecherasi si asa de cumintei :) De data aceasta, fetita noastra a stat cu fatza la noi. I-am vazut manutzele, degetelele, inima, ochisorii, piciorusele. Avem o fetita santatoasa de 364 de grame si care are 21 de saptamani si 2 zile :) Nu a fost deloc greu sa alegem un nume, stiam de multa vreme, care vroiam sa fie: Nicoleta. Asa ca eu si fetitza mea vom sarbatori pe 6 decembrie: eu ziua mea de nastere, iar ea ziua onomastica. Si acum, apropo de fetitze, sa-ti povestesc ceva comic. Cand m-am nascut eu, nu erau ecografe, asa ca la nasterea parintii aflau ce sex are copilul. In familia mea, eu am fost primul copil nascut, deci bunicii mei isi doreau sa fiu baiat. Surpriza: am fost fetitza, iar una dintre bunicile mele i-a spus cam asa lui tata, cand acesta i-a dat vestea:"E buna si asta! ":))) Sotul meu chiar isi dorea fetitza, si acest lucru chiar dinainte de a afla noi ca vom fi parinti. Acum stim cum sa vorbim cu minunea noastra. De ce e o minune? Pentru ca este o traire unica si pentru ca de multe ori e nevoie de o minune sa o ai. :) In luna mai, de 2 ani de casnicie, vom primi un cadou frumos: o ecografie 4d! Vom putea auzi inima fetitzei noastre si o vom putea vedea in imagini spectaculoase. Prietena mea cea mai buna, are un baietel, de 5 luni, extrem de frumos: blond cu ochii albastri. Asa ca Nicoleta va avea deja un pretendent: pe David :) E minunat cum ti se schimba viata, cum la un moment dat, vorbesti cu cei din jur, despre copii, pentru ca deja cei mai multi din jur sunt parinti sau urmeaza sa devina, si e normal sa fie asa. La varsta mea, mama si tata aveau deja o fetitza de 5 anisori, adica pe mine. E ceva unic si frumos si de foarte multe ori tot astepti momentul potrivit pentru a avea o minune in viata, insa timpul biologic nu e iertator. 30 de ani e o varsta foarte buna pentru a avea un copil :) Speram ca Nicoleta sa fie la fel de cuminte si cand vine pe lume :) si sunt convinsa ca asa va fi :)