La multi ani, mama!

Azi este ziua de nastere a mamei mele, asa ca postarea de azi ii este dedicata ei, celei care mi-a dat viata si mai mult decat atat, celei care m-a crescut, a avut grija de mine si ma iubeste necontenit! Despre mama mea ce pot sa spun: este o femeie deosebita, o luptatoare, este idealul feminin al meu! Este femeie, sotie si mama si inainte de toate, a stiut intotdeauana sa fie mama, prietena! Intotdeauna cei din jur au fost, familia, a fost cel mai de pret "bun"al ei. Probabil ca si de la ea am mostenit aceasta calitate! Este o calitate, mai presus de orice: familia sa fie cea mai de pret, sa stii sa o pui pe primul lor, sa nu o dai niciodata la o parte!
La multi ani, mama! :)

Reflexia asupra oamenilor

Ieri buburuza mea a mai implinit inca o saptamana. Asa ca am ajuns cu numaratoarea la nr 37. :) Nu mai este mult pana la sosirea ei pe lume. In timpul acesta, am avut timp sa reflectez la oamenii din jurul meu. Cei mai multi sunt o mare dezamagire pentru mine. Singurul care nu m-a dezamagit si stiu ca nu o va face niciodata, este sotul meu. In rest, toti m-au dezamagit prin atitudinea lor, rand pe rand, membrii ai familiei, prieteni ( care sunt extrem de putini ). Dezamagirea nu a venit pentru ca am avut asteptari, ma rog respectul in ziua de azi e cu siguranta la capitolul asteptari nobile. Am analizat cam tot ce s-a intamplat in ultimele luni si am ajuns la o singura concluzie: nimeni nu va avea respectul si ajutorul meu de acum inainte in afara de sotul meu si fiica mea, si prietenul meu, Adi. Cei mai multi au raspuns apelului telefonic, doar cand nu aveau cui sa se destainuie, moment in care nici eu nu am vrut sa mai fi disponibila. Au fost si telefoane de "complezenta", formale, care nu au denotat decat superficialitatea cu care trateaza oamenii in general sintagma "a avea grija". Verbal toti au grija, ca si politicienii: verbal, toti se arata ingrijorati, cand insa e vorba sa faca ceva, ca sa arate acest lucru, atunci pur si simplu ii vezi ca parca sunt lipsiti de maini, picioare si orice unealta necesara. Regret ca nu am realizat mult mai devreme aceste aspecte. Pe principiul niciodata nu e prea tarziu, e bine ca am luat o decizie, impacata cu mine fiind, fara sa mai gasesc scuze pentru cei din jur. Am privit totul asa cum s-a intamplat si am inteles ca oamenii in general nu dau 2 lei pe trairile, sentimentele celorlalti, indiferent ca iti sunt frati, surori sau alte rude. Nici nu mai conteaza titulatura. Abia acum, am vazut obiectiv, ceea ce pana acum, am privit subiectiv. Nimeni nu va mai primi din partea mea, mai mult decat ceea ce a oferit, indiferent cum se numeste. Voi face doar ceea ce simt cu adevarat, nu voi mai cosmetiza realitatea.

Buburuza mea creste :)

Azi a fost o noua vizita de rutina la medic. Vizita cea din fiecare luna. :) Nu stim cat e de lunga buburuza noastra, pentru ca e incolocita aici la mine in burtica, insa stim ca are 2,4 kg :) Azi i-am auzit din nou inima. Are ritm normal, in plus faptul ca e activa, e foarte bine. In fiecare zi are orele ei de gimnastica. Fiind mai mare, intensitatea loviturilor e foarte puternica. O resimt ca o vibratie in tot corpul. E minunata senzatia. Chiar si acum da din picioruse. Sigur stie ca scriu despre ea ;)) Despre ce as putea sa scriu mai frumos de atat? Despre buburuza mea, cea care ma face sa zambesc fara motiv, cea care e cu mine oriunde.Asa va fi si dupa ce se naste. Va fi cu mine oriunde. E cel mai minunat cadou. Cum mergem in fiecare luna la control la medic, dam peste cazuri de gravidutze, care bietele de ele au avut parte de momente neplacute in sarcina, care au fost nevoite sa stea internate prin spital.In acel moment stiu cat sunt de norocoasa, pentru ca m-am ales doar cu greturi si varsaturi timp de 20 de saptamani :)) Multe saptamani.Tare neplacut a fost, dar a trecut, iar acum ma gandesc doar la lucrurile frumoase de care am parte si voi avea parte. Mama mea nu va fi aici cand se va naste buburuza mea. E din nou plecata. Normal ca mi-as fi dorit din tot sufletul sa fie langa mine, dar daca ea a decis ca vrea sa plece, atunci eu nu am putut sa ma opun. A fost alegerea ei, e viata ei. Ma incearca niste senzatii ciudate cateodata, urmate de intrebari de genul: "Ma voi descurca? Voi stii sa am grija de minunea mea? Voi stii cum sa o schimb, cum sa-i alung durerile? Voi stii cum sa o linistesc?". Si atunci ma gandesc ca niciodata nu vom fi pregatiti pentru astfel de trairi, de responsabilitati. Probabil ca totul va veni din instinct. Stiu sigur ca mi-am dorit enorm acest pui de om, aceasta fiinta minunata care e parte din mine. Am iubit-o din prima clipa cand am stiut ca sunt insarcinata. Pe zi ce trece o iubesc tot mai mult si pot sa spun ca e genul de iubire pe care nu am mai "probat-o"pana acum. E ceva extrem de special, frumos, diferit si vesnic. :) Acum voi inchide ochii, ascultand urmatoarea piesa si ma voi gandi la momentul in care imi voi vedea buburuza, cand va fi la mine in brate. :)

Un dar minunat :)

Inca putin, iar pitica mea si a lui Adi face 35 de saptamani, mai precis marti :) Intre timp i-au venit acasa carucior, patutul si saltelutza. Toate cadouri de la bunici, de la mama mea :) Eu am inceput sa cumpar cam tot ce trebuie pentru geanta de maternitate. Ieri am pregatit dulapiorul pentru Nicole :) Azi am zis ca ii spal hainutele. Sunt asa de minunate, de la body-uri, caciulitze, manusi, jerseu. E un sentiment pe care nu pot sa-l descriu in cuvinte, e unul de exaltare, de secretie la maxim a oxitocinei :) Burtica mea e tot mai mare. Chiar aseara cand am iesit cu sotul meu la plimbare, radeam si-i spuneam ca imi mai vad doar o treime din partea din laba piciorului :) Ma gandeam chiar azi, pe pitica mea o va chema Nicole, Nicoleta. De ziua mea de nastere, adica pe 6 decembrie, amandoua vom fi sarbatorite si mi-ar placea ca anul acesta pe 28 iulie, sa-i fac cadou mamei mele o nepotica :) Mama mea m-a primit pe mine cadou de Mos Nicolae, iar eu mi-ar placea sa-i daruiesc o piticutza de ziua ei. :) Poate Cineva acolo Sus va face aceasta minune, cine stie?! :) Pitica mea e extrem de cuminte noaptea, doarme; ziua are orele ei de activitate. Toata ziua ascultam muzica, pentru ca evident si ea aude ce se intampla in exterior. Copilul meu va dormi cu muzica ziua, noaptea va fi liniste. Si eu cand eram mica adoram sa dorm cu muzica. Pe vremea aceea am avut pick-up, ascultam povesti pana adormea, ascultam muzica lui Vivaldi, de altfel era discul preferat de culcare. Cu sotul meu am hotarat sa ne crestem fetita extrem de simplu, asa cum am crescut noi, fara atata tehnologie, gen baby phone, sterilizator de biberoane etc. Si evident imi doresc tare mult sa alaptez pitica pana la 2 ani. Nu degeaba Dumnezeu ne-a instarit cu aceasta "aptitudine" ( daca pot sa o numesc asa ) , pe noi femeile. Nu a fost deloc usor in primele 4 luni si jumatate de sarcina pentru mine, dar stiu ca merita :)

Acum inchei postarea cu o piesa noua minunata! :)

A inceput numaratoarea inversa :)

Azi e din nou marti, marti e ziua in care Nicole implineste tot cate o saptamana. Azi am ajuns cu numaratoarea la nr 33 :) Ce frumos! Ce mare a crescut. Chiar zilele trecute ne aminteam cu sotul meu, cum a fost cand am vazut-o prima data. Aveam cam 9 grame. 9 GRAME??!!!! Da, era asa de mica. A fost micutza, puternica, a crescut si va veni peste o luna cam asa sa ne faca viata mai frumoasa, a noastra si a celor din jurul nostru. Bunicii lui Nicole de abia asteapta sa o tina in brate. Mama mea i-a cumparat hainutze. Sunt asa de dulci. Primele lucruri pe care i le-am cumparat eu si sotul meu, fetitei noastre au fost 2 perechi de manusi si o trusa de manichiura. :) A primit deja multe hainutze. Saptamana viitoare Nicole va avea carucior si patutz. Ambele mov :) Roz nu e o culoare care sa fie pe gustul nostru. Saptamana viitoare cumparam si ce mai avem trecut pe lista de must-have la maternitate pentru mine si bebe si apoi facem bagajul :) Apropo de bagaj, ii multumesc Anei Gogan pentru initierea si pregatirea de care am avut parte, in ale nasterii si cresterii bebe-ului. Ana Gogan este cea care a tinut cursul de lamaze si puericultura, la care eu si sotul meu am fost pe parcursul a 5 saptamani, 5 sedinte a cate 2 ore si 30 minute - 3 ore. Ana Gogan este Educator Prenatal Lamaze, Doula la Voi fi mama. Ana este si mama unei fetite extrem de frumoase. Pe site-ul Anei, voifimama.ro gasesti multe lucruri interesante, utile si cu siguranta, de care ai nevoie, tu, prietenele tale. Cursul de burtici si tatici, s-a tinut la Clinia ProVita din Cluj-Napoca. Tot acolo am facut testul 4D. :) Eu ii recomand cu mare caldura.

Si iata cum deja am inceput numaratoarea inversa, pana cand fetita noastra, Nicole va veni pe lume. Toata ziua vorbesc cu piticutza noastra, si ii spun ca mai devreme de 37 de saptamani sa nu vina pe lume, pentru ca nu e atat de interesanta lumea in care traim si ca nu pierde nimic important daca sta cumintica la mine in burtica si creste frumos :)  Eu si Adi de abia asteptam sa o tinem in brate, sa o ducem cu noi la Turda, la pescuit, sa-i facem baitza. :) Nicole va putea citi, fiecare pas, fiecare traire a mea, cand am purtat-o in burtica aici pe blog. Plus ca avem si poze:) Acum pe final, o piesa minunata :)

31 de saptamani

Marti, piticutzul nostru, care creste frumos in burtica mea a implinit 31 de saptamani. :) Radeam cu sotul meu ca deja suntem la capitolul: AMR! :) Cam asa este, intram incet in linie dreapta. Ca de fiecare data, fiecare luna vine cu controale lunare la medici: 2 la numar: medicul care urmareste sarcina si medicul de familie. Ieri am fost la medicul care urmareste sarcina, iar copilutzul nostru e acum 100% ca e fetita, pentru ca in sfarsit a facut  o desfacere a picioruselor. In sfarsit putem fii siguri :) Important e micutza noastra a crescut minunat de frumos, are 1580 g +/- 230 de grame. E in limitele normale pentru saptamanile sale. Asa ca avem o printesa de toata frumusetea, sanatoasa. Ieri i-am auzit din nou inimutza cum ii batea. Pe langa aceste aspecte, asta mica e pozitionata perfect pentru o nastere pe cale naturala. Pana la nastere nu se mai misca din aceasta pozitie, doar intr-o parte si alta, capul insa ii ramane unde ii e acum. Doar in timpul travaliului isi va putea schimba 100% pozitia. Eu imi doresc ca piticutza sa fie ascultatoare, sa ne ajutam sa fie o nastere naturala si normala. Stiu ca eu cu ea facem o echipa de nota 10 si ca vom reusi sa facem o figura minunata la nastere. :) Ma gandeam asa zilele precedente, ca e minunat sa ai fetita. Nu pentru ca voi avea eu, ci pentru ca eu vad relatia mea cu mama mea si relatia mamei mele cu fratele meu. Relatia dintre o mama si o fiica e mai speciala, mult mai aproapiata, cel putin una sanatoasa, nu vorbesc de relatiile denaturate.E minunata senzatia in care stii ca vei fi parinte, urmeaza sa experimentam totul cand vine cea mica pe lume :) E un moment pe care il asteptam cu mare drag. Oricum eu ii tot spun la asta mica sa stea cuminte la mine in burtica pana acolo la 38 de saptamani :) Sotul meu este extrem de emotionat, e minunat cum vorbeste cu ea, cum mangaie burtica, cum pupa burtica, sunt niste momente extrem de frumoase.

30 de saptamani pentru Nicole :)

Azi e o zi ploioasa..de fapt vremea e cam plangacioasa de cateva zile si tot asa va fi...de acum inainte..cam 2 saptamani..de parca ne-am mutat in Marea Britanie. Eh...daca era asa puteam da nas in nas cu Robbie Williams, in timp ce eram la shopping prin marile magazine. :) E timpul sa revenim inapoi, in Romania. Azi nu e o zi intamplatoare, e ziua in care Nicole are deja 30 de saptamani de cand e la mine in burtica. E tot mai energica, mai sprintena si dornica sa fie in centrul atentiei. Cea mai tare faza e ca pana acum, nici un medic nu ne-a putut confirma ca Nicole e Nicole, adica ca bebelusul nostru e fetita. :)) De ce? Pentru ca niciodata nu si-a deschis piciorusele. :)) Asta e, daca va fi baiat la nastere, nu va fi nici o tragedie. Important e ca bebelusul nostru e sanatos, se dezvolta normal. Nu mai este mult timp si va spune bun venit lumii. :) Pana atunci, eu cu Adi am pregatit apartamentul, urmeaza sa luam patutul, caruciorul si sa indeplinim lista obligatorie :) In rest, de abia asteptam sa ne strangem in brate copilasul. E un sentiment unic, pe care nu-l pot descrie, o sa-l poti sa-l intelegi fie ca esti femeie sau barbat, in momentul in care te vei afla in locul nostru, pana atunci nu poti nici sa presupui, pentru ca sunt degeaba presupunerile tale :) Pe final, ia o piesa frumoasa.